1,124 matches
-
practici, decanul Corpului diplomatic era de așteptat să răspundă. Îmi aduc cu plăcere aminte că am fost felicitat de ambasadorii S.U.A. și ai țărilor Uniunii Europene, iar a doua zi, convorbirea cu ministrul pakistanez de externe, în cadrul vizitei mele de rămas bun, a debutat cu felicitări din partea președintelui țării și a interlocutorului pentru discursul meu de răspuns, susținut la dineul din seara anterioară. 5.7. La reîntoarcerea de la Islamabad, în calitatea de director general pentru Asia-Pacific, Orientul Apropiat, Africa și America Latină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
mingea iese din joc. Câștigă ultimul care rămâne în cerc. MINGEA ROSTOGOLITĂ ÎN CERC Se formează un cerc din elevi. La comanda START ! începe pasarea mingii, de la copil la copil, prin rostogolire. Cel care scapă mingea iese din joc. Ultimul rămas este câștigător. MINGEA PE CĂRARE Pe un traseu desenat cu meandre, fiecare elev conduce mingea prin dribling pe traseul fixat. Cine o scapă iese din joc. Câștigător este cel care o păstrează până la final și nu greșește. BICICLETA REMORCATĂ Elevii
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
din 1916; precum și atâția alți eroi căzuți sau răniți pe câmpurile de luptă după 15 august 1916. Vă va mira faptul că În primul rând al fotografiei vedeți și atâtea soții ale ofițerilor; veniseră de la Fălticeni, spre a-și lua rămas bun, de la soții lor, ce plecau pe zone. Cred că explicații, de mai sunt necesare, ar putea să vă dea contimporani de-ai mei - colegul Cardaș 676, Dl. Ghelemé677 etc. 675 Funcționar originar din Fălticeni, făcând parte dintr-o numeroasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Iași pentru a mă înscrie în clasa a XI a la Liceul Național, pentru a nu pierde continuitatea. Mi-am încropit o valijoară cu câteva schimburi, după care am luat-o pe jos până la Ciofeni pentru a-mi lua rămas bun de la mama și de la frate meu, după care am plecat spre gara din Bârzești pentru a mă urca în trenul de Iași. Datorită evenimentelor petrecute în familia noastră, am ajuns cu o întârziere de câteva zile, dar speram că
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ridicat și eu în picioare. Toți colegii mei din clasă au rămas surprinși, văzândumă în picioare. Cred că își aminteau de scena petrecută cu nici trei luni în urmă. Fiecare elev a spus unde a fost în tabără. Eu am rămas ultimul și la auzul cuvântului „Năvodari ”s-a făcut brusc liniște în clasă. Probabil că această surpriză a făcut să dispară pentru câteva secunde orice vociferare. Liniștea a fost întreruptă de vocea dirigintei care atunci pentru prima dată, ma lăudat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
domnul doctor Vasile... Profesorul Donisă a promis că vine, deși are un simpozion important... Îl așteptăm. Apoi, gândul mă duse la Vasile Cazacu „fecioru’ popii din Răusăni”, cum îi ziceam noi colegii. Dintre cei cu care am vorbit, Vasile, mia rămas înfipt în inimă dureros. „ - Măi, tari’ aș veni, spunea Vasile, mai mult gemut. Tari’ aș veni, măi !, Îi simțeam răsuflarea grea în telefon. Da’ aghe mă târăsc, măi, de la pat și pân’ la sobă, sprijinit de păreți... da’tari’ aș
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
soția sa, ani de boală și de suferință la care nu se așteptau. La sfârșit, prietenul meu Puiu, s a sinucis, a fost găsit spânzurat pe una din aleile de la poalele Tâmpei în Brașov, având în buzunar un bilet de rămas bun adresat fratelui său care era ofițer de poliție. Pe de altă parte, îmi amintesc de un cântec popular vesel care spunea cam așa: Câți copii ai măi țigane? Douăzeci și unu măi mocane: șapte-n pat, șapte sub pat, șapte i-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-se la medicul Ioachim Drăgescu: "Regretăm plecarea d-sale; și regretul nostru e împărtășit de toate straturile societății locale și de toți bunii români din Dobrogea întreagă"1682. În cuprinsul aceluiași articol, Petre Grigorescu a inserat un mesaj de bun rămas adresat de către medicul Ioachim Drăgescu locuitorilor județului Constanța: "Am trăit 14 ani în mijlocul bunei și simpaticei populațiuni a orașului și județului Constanța silindu-mă a trage o modestă, dar românească și roditoare brazdă în ogorul de veacuri părăginit al Dobrogei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
îl anunța pe domnul căpitan Grigore Hartanovici că "prin înaltul decret regal nr. 7 431 din 1 noiembrie 1911 M. S. Regele a binevoit a aproba numirea domniei voastre în funcțiunea de subprefect la plasa Hârșova din județul Constanța, în locul rămas vacant prin demisiunea domnului V. Crăciunescu"3077. În ziua de de duminică, 18 decembrie 1911, "Comitetul Executiv al PNL și Comitetul Executiv al Partidului Conservator Democrat din localitate au convocat pe cetățenii orașului Constanța la o întrunire publică la sala
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fi vorba de un asemenea demers”. Între 22-27 noiembrie. Prințul Moștenitor Carol pleacă în Anglia, pentru a reprezenta Familia Regală a României la funeraliile reginei Alexandra. După ce participă la ceremonia funebră din 27 noiembrie 1925, pleacă fără a-și lua rămas bun de la suveranii Marii Britanii, ajunge la Paris, unde se întâlnește cu Elena Lupescu și, împreună, pornesc spre Veneția. La 12 decembrie, Carol adresează mamei sale o scrisoare dramatică, expunându-i motivele acțiunii sale. De asemenea, trimite soției sale Elena, pentru
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
era menită să asigure achitarea ei regulată. Anterior, regele nu achitase cu regularitate această sumă fostei soții, așa cum se angajase, iar acum, statul prelua obligația regelui. Miercuri, 2 noiembrie. Mihai a venit de la Sinaia la București pentru a-și lua rămas bun de la mama, înainte de plecarea ei din țară. Marți, 8 noiembrie. Cu prilejul sărbătoririi zilei de naștere (Sf. Mihail), Mihai primește de la tatăl său un Ford. Nu era un automobil nou, ci un Ford „cedat” de tatăl său, pe care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
un dejun în onoarea lui Mihai. Au participat: mareșalul Smigly Rydz, președintele Consiliului de Miniștri al Poloniei, ministrul de Externe al Poloniei, Al. Duiliu Zamfirescu, ministrul României la Varșovia, comandorul Fundățeanu etc. Marți, 25 mai. Mihai face o vizită de rămas bun președintelui Moscicki. Apoi a plecat la gară, însoțit de șeful Casei Militare a Președintelui. În fața gării, o companie de cercetași și o companie de vânători au dat onorul. Pe peronul gării, Mihai - însoțit de ministrul Beck - a trecut în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
II-lea și Mihai în Anglia. Cortegiul regal a plecat de la Palatul Buckingham, la ora 1020, și a ajuns la gara Victoria, la ora 1050. În automobil s-au aflat regele Carol, regele George, precum și Mihai cu Urdăreanu. Ceremonia de rămas bun s-a desfășurat după protocolul britanic, în formă neoficială. După coborârea din automobil, cei doi monarhi și-au strâns mâna, au salutat asistența, iar Carol a urcat în vagonul regal. Suita regală l-a urmat. La ora 12, oaspeții
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
spiritele malefice care ar mai putea lovi o dată. Așa au trecut trei zile, timp în care sufletele celor ce pleacă mai sunt încă printre noi, deși nu le vedem. Așa se zice... A venit și ziua a treia, zi de rămas bun și de despărțire. Lume multă, în special femei bătrâne în haine cernite. Preotul ți-a făcut apariția odată cu doamna dirigintă, care venise cu toată clasa din care făcuse parte, până mai ieri, și sora mea. Se făcuse cald. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căruia își cânta iubirea și dragostea de viață când era mai tânăr -, slobozea acum urlete jalnice, persistente, care-ți induceau o stare de frică, de nesiguranță, de groază. Ce se întâmpla cu Haiduc? Erau aceste urlete nocturne un soi de rămas bun? Erau "cântecul lui de lebădă" și poate un "Memento mori"? Erau o trecere în revistă a propriei sale existențe și un adio luat cu ură și dispreț față de specia umană? Față de Homo Sapiens? Nu-mi pot da seama. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt alături de suferința întregii dumneavoastră familii. Dumnezeu s-o odihnească! Mulțumesc, măi fimeai, mulțumesc. Iată că ai venit să-ți iei rămas bun de la mama mea. Ești tare cumsecade, măi fimeai, și văd că ai mare credință în Dumnezeu. Mama a coborât în bordei. Babica era îmbrăcată toată în negru, pierdută în rochia largă, având fața aproape ascunsă în baticul mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
altceva spuse tata și se repezi cu forță asupra lui. Moșul trecu repede lângă cal, de cealaltă parte. Ridicând biciul să-l lovească, tata plesni cu furie botul calului care necheză înfiorător, se răsuci pe loc și rupse oiștea căruței. Rămas slobod, o luă la goană pe câmpie. Vezi că ești nechibzuit, spuse calm moșul. Ai rămas fără cal. Tata spumega de furie. A avut totuși tăria să ridice iarăși biciul, dar ca prin minune rămase cu el în aer. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce-i mistuia energia creativă într-un abis nebănuit. Abia peste câțiva ani a revenit la vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust Transnațional și la a doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în liniștea căminului, Alias rememoră cele mai importante momente din trecutul său ce se învălmășeau uitate de timp și, iarăși, îi reveni în minte întrebarea stupidă ce-l chinuia, încât îndrăzni pentru prima oară s-o spună cu voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Începeau În cel mai bun caz În octombrie, de multe ori În noiembrie; până atunci, munceau pe câmp. Se ducea lipsă de țărani! Armata devenise o armată de sclavi: soldați și ofițeri munceau la marile construcții și În agricultură. În timpul rămas liber se Înmulțiseră ședințele și adunările de tot felul de Îndoctrinare ideologică. Până și cele mai mici libertăți se Îngrădeau. Chiar și banalele mașini de scris deveniseră suspecte ( În era computerelor!); o dată pe an, deținătorii lor le luau În brațe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
realitatea, legenda cu istoria, familia Medici cu Signora Cesca, Angiolino sau Gastonne. Și în care un omuleț ciudat mă dusese de mînă, precum un modern Spărgător de Nuci. A doua zi, de dimineață, la fereastra trenului de Roma, îmi luam rămas bun de la florentinul Bruno Valetti, care se pregătea să-și ia zborul spre depărtatul său continent. Și deși din toamna aceea multă vreme am primit cu regularitate felicitări de Anul Nou din San Francisco, eu tot mai cred că Bruno
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a se Întoarce pe strada Preoteselor, Întârzie să ia tramvaiul În sens contrar, Începe să dea de bănuit. Vorba pe care el o aruncă: ,,Prea târziu! Prea târziu!...” și la intrarea și la ieșirea de ,,La țigănci” răsună ca un rămas bun adresat realului. Amănuntul că eroul este un artist (cineva care vrea să creeze o altă realitate, realitate iluzorie) nu este fără semnificație: Gavrilescu vede realitatea zilnică prin oglinda iluziei sale (arta). În momentele forte ale existenței sale se recomandă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
veche, dar se întrerupe curând, lăsându-l pe Timaios să descrie mai întâi felul în care Creatorul a construit Universul vizibil ca pe o desăvârșită și bună copie a Universului inteligibil. În ziua următoare, Critias va relua, în dialogul Critias (rămas neterminat), povestirea sa despre Atena arhaică și Atlantida - povestire care, în mod explicit, fusese declarată de Socrate „nu un mit plăsmuit, ci o istorie adevărată” (Timaios). Întreg restauraționismul platonician stă, prin urmare, în această coincidență (care desigur nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
linii pe o foaie aruncată pe birou. Gata și schița pentru hotel. Era hotel, oare..? După această întâlnire obositoare , care nu demult i -ar fi părut fantastică, arhitectul se întoarce acasă unde găsește strategii de a uita de stresul zilei. Rămas singur, mai citește ceva de pe câteva bloguri, ori de văzul lumii, ori pentru că autoarea i se pare interesantă și bună. Mai schițează o idee care tocmai i-a trecut prin minte, mănâncă ceva ce crede el că e sănătos, urmând
Apogeul by Ioana Ciobotaru () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1809]
-
și acum, la moarte, a lăsat toată averea lui cu testament pentru o școală românească, pentru țărani” - scrie Glasul Bucovinei de sâmbătă 16 februarie, 1 martie 1919, încheind: Duminică are să fie parastas la toate bisericile pentru pomenirea lui.” „...era un rămas bun din vremurile de lupte naționale pe care de mult ne-am deprins a le privi cu admirație; dar era în același timp și al nostru, era și omul prezentului, el simboliza continuitatea luptelor aprige pentru ființa neamului nostru” - scria
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]