1,687 matches
-
epice sunt preluate din Noul Testament (1648) și din Psaltirea (1651) apărute la Bălgrad, iar citatele din Vechiul Testament sunt traduse după o Biblie maghiară de la Vizsoly, din 1590. Cele cincisprezece predici, diferențiate tematic și după auditoriu, au în vedere categorii de răposați: omul bătrân, preotul, fiul iubit sau fata de boier, cei vestiți, cei singuri ș.a. Omiliile sunt completate cu numeroase pilde, citate latinești și „învățături”, moralizând în sens iluminist despre cinstea cuvenită părinților și femeilor înțelepte, despre fățărnicie și goana după
ZOBA DIN VINŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290745_a_292074]
-
variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor naționale (Cultură și grimasă), se dă în vânt după ocultism, după șarlataniile teosofilor sau se complace în respectarea formală a „neocreștinismului cotidian, de foileton și de cafenea
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
I.O. Suceveanu, Ovid Caledoniu, Ion Calboreanu, Mihail Straje. În Predoslovie, articolul-program, sunt afirmate crezul și țelul publicației: „Vom sluji Frumosului cu neclintita convingere că cele ale Trecutului și Tradiției românești nu pot fi date la o parte ca lucruri răposate și fără preț”. M. l. are rubrici diverse: „Cronica literară” (semnează Iordache Răducu, Jul. Giurgea, Mihail Straje, Cuza Marinescu și Silviu Lazăr), „Cronica dramatică”, „Recenzii”, „Note”, „Însemnări”, „Cartea străină” (scrie M. Ștefănescu), „Cartea franceză”. Revista se vrea expresia unei grupări
MUGURI LITERARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288269_a_289598]
-
m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii. În acest punct, concluziile autoarelor concordă cu Înțelegerea ,,psihoterapeutică” a ritualului funerar ca ,,activitate conștientă cu scop clar, cu Început și sfârșit distinct și cu exprimarea liberă a emoțiilor” (Reeves, Boersma, 1990, Irion, 1991, apud
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de farse de prost gust și individ obsedat de gândul că soția sa întreține o relație adulterină cu ordonanța, telegrafiază acasă, anunțându-și moartea de holeră în campanie. La aflarea înspăimântătoarei vești, femeia, debusolată și tiranizată de impresia că fantoma răposatului soț bântuie pe la ferestre, se refugiază în brațele vânjoasei ordonanțe. Căpitanul, care chiar sosise acasă noaptea, pe furiș, pentru a surprinde presupusul adulter, crede că are confirmarea vinovăției și se decide să îi împuște pe cei doi. Deși momentul declanșării
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci riști să te întoarcă spre moarte, așa cum m-a întors pe mine însumi, o clipă. Există o înțelepciune care e suferință, există însă și o suferință care e nebunie. în sufletele unora sălășluiește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fața-i de cremene îndreptată spre propria-i corabie, Ahab rămase în picioare pînă ce ajunse la Pequod. Capitolul C CARAFA înainte de a pierde din vedere corabia engleză, e cazul să spunem că venea din Londra și că purta numele răposatului Samuel Enderby, un neguțător londonez, fondator al celebrei întreprinderi baleniere „Enderby & fii“ - întreprindere care, după umila mea părere de vînător de balene, nu e mult mai prejos, din punct de vedere istoric, decît casele regale ale Tudorilor și Bourbonilor, luate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsat să-mi scape acel prilej, fără a-mi folosi briceagul și cuțitul de bord pentru a rupe sigiliul și a citi întreg conținutul acelui pui de cașalot? în ce privește cunoștințele mele despre oasele leviatanului ajuns la deplină maturitate, rămîn îndatorat răposatului meu prieten Tranquo, regele insulei Tranqua, din arhipelagul Arsacidelor. Căci nimerindu-mă, cu ani în urmă, la Tranqua, pe cînd lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cock Lane îLondra) a unui anume Parsons, locuință din care s-au auzit multă vreme niște zgomote stranii atribuite de vecini unei fantome, dar produse de fapt de fetița în vîrstă de 11 ani a lui Parsons, care simula vocea răposatei soții a unui fost locatar. „Fantoma“ îl acuza pe acesta că ar fi omorît-o. Parsons voia să-l șantajeze astfel pe fostul locatar al casei. Legendă biblică, potrivit căreia Iudita, o văduvă frumoasa și bogată din orașul iudeu Betulia, și-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să lupte alături de trupele lui Milošević. În timpul acesta, Kostas Simitis, care este parte a procesului de europenizare, elitele În general - Ghiorghios Papandreu și alte figuri importante ale Partidului Socialist Grec - nu au mers pe aceeași linie. Nu știu ce ar fi făcut răposatul Andreas Papandreu, care desfășura cândva o retorică puternic antiamericană și avea prieteni În rândul dictatorilor din Lumea a Treia, inclusiv personaje gen Gaddafi. Știm sigur un lucru: actualul guvern grec s-a conformat criteriilor europene. Din acest punct de vedere
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
colaborare cu Ada Steinberg), Mantaua. Povestiri din Petersburg, București, 1962 (în colaborare cu Ada Steinberg și Radu Donici); Leonid Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, București, 1945 (în colaborare cu Magda Isanos); A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1946, Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belchin, București, 1954 (în colaborare cu Gh. Solcănescu), Dama de pică, pref. Gh. Barbă, București, 1963; Alexei Tolstoi, Povestiri rusești, București, 1947; Maxim Gorki, Foma Gordeev, București, 1949; Din poezia chineză clasică, București, 1956; ed. 2 (Poeme chineze
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
nurori i-au mâncat bătrânețele. - Ar mai fi putut trăi, hăt bine, de-ar fi fost cine să-i aibă grija. - A fost om tare și, când a putut, a făcut și bine. La casa scundă și cam năruită a răposatului începuse a se aduna lume. Spălat și așezat pe masă, cu toiagul aprins, colac, la cap, mortului îi fuseseră legate fălcile cu un batic alb, ca să nu- i cadă. Pleoapele cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Înainte să Împlinesc șaisprezece ani. Acum Însă, la patruzeci și unu, simt că se apropie o nouă naștere. După decenii de uitare, mă pomenesc gândindu-mă la unchi și mătuși din generații Îndepărtate, trecuți În neființă, la bunici de mult răposați, la verișori necunoscuți de gradul al cincilea, sau, cum se Întâmplă cu o familie consangvinizată ca a mea, la toate acestea În același timp. Prin urmare, Înainte de a fi prea târziu, vreau să pun totul pe hârtie o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era Peter Tatakis, viitorul chiropractician. Potrivit tradiției, unchiul Pete păzi ușa mai bine de două ore, până când se termină slujba la biserică. Ceremonia cuprinse toată slujba de Înmormântare, exceptând doar ultima parte, când cei adunați sunt poftiți să-i dea răposatului un ultim sărut. În schimb, Sourmelina trecu pe lângă sicriu și sărută cununa de nuntă, urmată de Desdemona și de Lefty. Biserica Adormirii Maicii Domnului, care pe vremea aceea funcționa Într-un parter Înghesuit de pe strada Hart, era totuși ocupată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și amenințător cu dinții încleștați. Ducele Grad'hul Cosmeho! Tatăl lui Orande! Tatăl celui care a murit de mâna fostului meu diriginte! Într-adevăr! Acum, că-și lăsă chipul să fie luminat, puteam vedea trăsăturile pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt reutilizate de propaganda im perială. Mulți au ochi și totuși nu observă cum noile mesaje ide ologice se juxtapun celor vechi. Altele sunt alipite. Sau poate-și dau seama, dar n-au curajul să vorbească. Nici măcar să întrebe de ce răposații prinți sunt asemănați cu Castor și Pollux ... Merge încet, cu preotesele după ea. Și mai important este însă rolul jucat de noile construcții care au fost recent integrate în for, ca mărturie a politicii imperiale. Dincolo de porticul lui Ga ius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
misionare în Japonia, Ordinul Sfântul Petru a început să vorbească de rău alte ordine. — Iezuiții uită că ei înșiși le-au dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui lucru cu acest confrate nătâng. Fără să poată vorbi mulțumitor limba acestei țări, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sărace de țărani nu puteau decât să-și îngroape morții în câmpurile din apropierea munților și să le pună o piatră la căpătâi. În vale era obiceiul să se înfigă în pământ coada de la o coasă veche pe care o folosise răposatul în timpul vieții și așeze lângă piatra de mormânt bolurile de orez din care mâncaseră. Samuraiul văzuse adesea copiii punând flori în aceste vase ciobite, dar numai în anii fără foamete morții aveau parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
creștini. Pentru voi, asemenea rugăciuni sunt, desigur, stânjenitoare. Yozō se uită drept în ochii mei cu tristețe. Mi-am dat seama că încerca să spună ceva și nu putea. Am început să recit în limba latină o rugăciune pentru cei răposați, iar Yozō și-a împreunat și el palmele, privind stăruitor marea și mișcându-și buzele. Requiescant in pace Dominus vobiscum et cum Spiritu tuo Requiem aeternam dona eis. Marea care înghițise trupurile moarte era liniștită de parcă nimic nu se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o vizuină din crângul de bananieri, iar eu l-am ținut de mână. Fie ca Domnul să-i dea viață veșnică! Eu nu mi-am făcut decât datoria de preot. Doi dintre dijmașii indieni care au văzut ce făcusem pentru răposat, ne-au însoțit, în semn de mulțumire, până în apropiere de Veracruz. Ne-au fost aliații cei mai puternici și într-adevăr, numai cu ajutorul lor, am scăpat dintr-un atac primejdios al tribului Huaxteca. A doua zi urma să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avem aici un japonez. Noi încercăm să-l creștinăm. Dar în Japonia nu era niciodată vorba de un singur om. În spatele lui se află întreg satul. Se află neamul lui. Și nu numai atât. Se află părinții și strămoșii lui răposați. Satul, neamul, părinții și strămoșii lui sunt atât de strâns legați de el încât par a fi chiar viața lui. De aceea, japonezul nu e o ființă separată. E un întreg care își poartă pe umeri satul, neamul, părinții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost următoarea. Japonezii i-au zis așa: „Socotim că învățăturile creștine sunt bune. Dar să ne ducem într-un paradis unde nu se află și strămoșii noștri înseamnă să-i trădăm. Noi suntem strâns legați de părinții și strămoșii noștri răposați.” Acesta nu este un simplu rit strămoșesc, ci o credință adânc înrădăcinată. Nouă nu ne-au fost de ajuns nici șaizeci de ani ca să ștergem această credință. — Onorați episcopi, strigă Velasco întrerupându-l pe părintele Valente, cuvintele părintelui sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu voi deveni o treaptă în mlaștina numită Japonia. Curând, un alt misionar va păși pe această treaptă și va deveni următoarea treaptă. În întuneric, mă rog pentru Hasekura și Nishi de care m-am despărțit la Luzon și pentru răposatul Tanaka. Nu știu unde sunt acum și ce fac Hasekura și Nishi. Nu știu nici dacă au avut vreo fărâmă de credință creștină în adâncul inimii lor. Totuși cu fiecare zi ce trece, în sufletul meu se întețește din ce în ce mai tare rugămintea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]