1,580 matches
-
vîrtejuri verzi ce-am străbătut / Stăpîn eram dar ochii mei prindeau culoarea sării” ( c su eo e ). Unica gingășie permisă e cea, paradoxală, a descoperirii unui cadavru. Modelul baudelairian apare adaptat unui moment autohton. E vorba de un soldat român, răpus de „tifus”, zăcînd, „cu degetele rășchirate”, la marginea unui tîrg de vite ( o î o c ). O viziune neagră îl îndrumă pe Dan Culcer la ștergerea convențiilor despărțitoare, la abandonarea iluziilor inutile. De ce să ne lăsăm amăgiți, după ca și
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
cochetăria altor femei, care fie erau neplăcut de timide, fie își dădeau aere. Unii ar fi putut-o găsi cam slăbuță, dar era învăluită în parfumul florilor de câmp într-o noapte cu lună. Simțurile agere ale lui Tokichiro erau răpuse; căzuse în extaz. — Mai dorești o ceașcă? îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu-i așa? — Iau puțin câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu plosca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
perdelelor, lăsând să intre vântul. De astă dată, nu mai erau tunete la distanță. Tropotul copitelor și al pașilor omenești ajunsese deja pe culme. Era un grup de vreo două sute de oameni, aducând un enorm număr de capete ale inamicilor răpuși la Narumi - demonstrație pitorească a modului cum progresa războiul. Capetele fură aduse înăuntru, pentru a fi inspectate de Yoshimoto. Capetele samurailor Oda din Narumi. Aliniați-le! Să aruncăm o privire! Yoshimoto era bine dispus. — Instalați-mi scăunelul de campanie! Potrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
direcția comandamentului lui Nobunaga. — Apărați-l pe Seniorul Nobunaga! urlă Kyusaku. Vine dușmanul! Văzându-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund, când călcă pe bareta sandalei și se împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când îl văzu pe prizonierul care urla, altul, în timp ce era dus de-acolo, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acordul. Shikanosuke primi ordinele lui Hideyoshi, își pregăti trupele în timpul nopții și porni spre Castelul Kozuki. Era sfârșitul anului și domnea un frig amarnic. Ofițerii și oamenii lui Shikanosuke erau animați de același zel ca și comandantul lor. Juruiți să răpună clanul Mori și să-l readucă la putere pe Katsuhisa, căpetenia clanului Amako, erau oameni de cel mai loial curaj. Când generalii clanului Ukita aflară de la cercetașii lor că inamicul era clanul Amako, cu Shikanosuke în frunte, îi cuprinse groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o zi înaintea lui Katsuie. Dar, într-a patra zi a lunii, Hideyoshi făcuse pace cu Mori, în ziua a cincea plecase, într-a șaptea ajunsese la Himeji, în cea de-a noua cotise spre Amagasaki, într-a treisprezecea îl răpusese pe Mitsuhide în bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera provinciei Omi, curățise deja capitala de trupele inamice rămase. Cu siguranță, drumul care ducea din Echizen în capitală era mai lung și mai dificil decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vor cădea mai ușor celelalte castele! Katsuie și Genba aprobară amândoi din toată inima planul lui Shogen. — Shogen a înțeles șiretenia inamicului, spuse Katsuie. E cel mai bun plan pe care ni l-am fi putut face pentru a-l răpune pe Hideyoshi. Era pentru prima oară că Shogen era atât de elogiat de Katsuie. Timp de câteva zile, fusese dezamăgit și dezumflat, dar acum expresia i se schimbă pe neașteptate. — Aruncați o privire aici, spuse el, întinzând o hartă. Fortărețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iubita devin „doi arbori uriași, cu crengile lacom întinse către cer”. Altă dată proiectează în viitor un mit în care „vrăjitoarele se vor transforma în râsuri tinere”. Posibilitatea regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
bizantinilor. Astfel vorbește Fallmerayer. Noi mai știm că tot acești români luase Tracia, Macedonia și Tesalia, că au biruit de nenumărate ori oștirile grecești și pe acelea ale împărăției latine din Orient, că au prins pe Baldovin I, că au răpus floarea cavalerilor apuseni, ca Asanizii au fost recunoscuți de papa ca dinastie regală a Europei, ca domni legitimi Blacorum et Bulgarorum, cu un cuvânt că acest fragment de popor, atât de nebăgat în seamă astăzi, când nici în ziaristică, nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fără un "infam intrigant"? Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rândul, dar în sfârșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui; ori că-l ia și-l duc la poliție; ori că victimele lui chiar îl răpun; ori că se ucide el însuși de mustrarea cugetului; ori, dacă nu i se întîmplă una din astea, apoi trebuie neapărat să-i cază apoplexie sau tavanul în cap, pentru satisfacția înaltei nobilimi și onor. public. Acesta e calapodul literar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
implică în tragedia Margaretei, la sfârșit îl vedem cum se cară spre noi aventuri. Ce fel de aventuri? Nu poți spune niciodată clipei: oprește-te, sânt fericit, atîts timp cât Mefisto stă lângă tine, să înmoaie brațul adversarului, ca să-l răpui tu cu ușurință". Nu în asta constă mitul faustic, zise marele poet deodată înviorat. E o reânviere a mitului dionisian, a eternei întoarceri și a trăirii în afara tragediei. Goethe iubea Grecia antică, dar în același timp știa că vremurile se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vrei să chem poliția? țipă ea la el, Lângă el, la casă mai era un bărbat în vârstă cu părul cărunt, care-i spuse zâmbind: Să știi, tinere, că și timpul e relativ. Nu te lupta cu el că te răpune. Mă refeream doar la noțiunea de timp. Asta nu înseamnă că țin partea vânzătoarei. Noel se întoarse și-l privi pe acel bărbat. S-a înmuiat și-l întrebă calm: Cine a pus-o pe împiedicata asta să vândă? Parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
împiedicata asta să vândă? Parcă-i pusă aici să pozeze nu să vândă. Nu-i bună de nimic, abia se mișcă. Spuse toate acestea ca pentru sine, după care, schimbând tonul mai calm către bărbatul în vârstă: Cum adică mă răpune? Ce vreți să spuneți? Eu simt că îmi lipsește doar un ceva, nu știu precis ce ca să răpun eu timpul, adăugă în timp ce-i întindea banii casieriței, care încă mai comenta evenimentul, dar el nu-i mai dădea atenție și era
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
abia se mișcă. Spuse toate acestea ca pentru sine, după care, schimbând tonul mai calm către bărbatul în vârstă: Cum adică mă răpune? Ce vreți să spuneți? Eu simt că îmi lipsește doar un ceva, nu știu precis ce ca să răpun eu timpul, adăugă în timp ce-i întindea banii casieriței, care încă mai comenta evenimentul, dar el nu-i mai dădea atenție și era absorbit de bărbatul în vârstă. Înainte de a-ți spune problema cu timpul, vreau să-ți fac o precizare
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ianuarie 1996 pînă în vara lui 2001, cînd, din motive personale, s-a retras din aceasta funcție păstrîndu-și și susținîndu-și rubrica ce îl consacrase, Cărțile pe masă, pînă acum două luni, cînd, probabil, unele semne ale bolii care l-a răpus l-au îndepărtat de la masa de scris, din păcate, nu doar temporar. A fost un bun coleg de redacție și a rămas prieten al nostru și al revistei pînă în ultima clipă. Cu o bogată activitate editorială, de interes pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu fim ca vitele și dobitoacele ce pasc pe câmp, ci să fim pregătiți de nădejdea ce o avem în noi”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia III, p. 29) ,, Îi vom putea răpune pe elini și astfel ne vom putea lupta cu dânșii, iar mai înainte de vorbe să-i uimim cu viața. Aceasta este lupta cea mare, acesta este silogismul cel necontrazis, vreau să zic dovada prin fapte. Oricât de multe am filosofa
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
venirea unui om cu pușca. Fiindcă e starostele urșilor. E un om." (s.m.) Pînă la urmă totuși, ursul va fi ucis cu ajutorul unui... leu - un cîine uriaș pe nume Lion, dresat special în acest scop. în confruntarea decisivă, ursul e răpus de un vînător și de cîine, dar ambii sînt răniți grav: "Se străduiră ș...ț să desfacă fălcile lui Lion din beregata ursului. ŤUșurel, ce dracu', zise Boon. Nu vedeți că i-a scos măruntaiele?ť" Cîinele moare în amurg
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
tot el are întâietate, iar ele sunt onorate să i se dăruiască intru devotament și perpetuarea speciei. Doar când îmbătrânește sau puterile îi slăbesc, fie că-i rănit sau bolnav, un alt mascul puternic, în mod natural, îl atacă, îl răpune și se instalează în fruntea haitei, fără să poată fi contestat de ceilalți. A ajuns acolo printr-o lupta dreapta și, firesc, pentru că s-a instalat pe tron...a murit regele, trăiască regele! El, cel mai puternic acum, devine cel
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]
-
data de 26. 06. 2005 se împlinesc 6 săptămâni de când a plecat fulgerător de pe acest pământ fiul nostru drag, la numai 19 ani, DANIEL IOAN (PRICU) BÎRLA. Când la stadion tu te-ai dus, moartea a venit și te-a răpus, ne-a luat ce-a fost mai scump, Ce am avut pe acest pământ. Lacrimile noastre vor scălda mereu mormântul tău. Mama, tata, fratele Călin, tușa Sabina, unchiul Neluțu, verișoara Alexandra și bunica Laura. Timpul trece, tristețea rămâne și dorul
Agenda2005-26-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283869_a_285198]
-
totuși în situații de risc, în peisaje purificate. Temele: Faust, o stingere la Veneția, Cântăreața populară, meditație la Putna, Corul de îngeri, Elsinor, din fiecare aș putea cita câte ceva. Iată doar un exemplu: "M-am stins de tânăr la Veneția/ răpus de ciumă./ Ferestre larg deschise, abia împlinisem 99 de ani./ Dar câte coroane nu căzură din cer în acele zile de doliu [...] Ascuns voi rămâne în portretul unei femei între oglinzi". (Ștefan Crăciun, București) * Se pare că la Sălciile inspirația
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14293_a_15618]
-
cerem sculptoriței să adauge un bărbat și să Îmbrace decent mama și copilele“. Moartea bunicului lui Maggie era văzută ca un act de judecată artistică: „Nu este o coincidență faptul că cel mai bătrîn dintre veteranii din Midwest a căzut răpus În momentul scandalului. Nu vrem să trăim Într-o astfel de lume.“ Dar alți cetățeni din Typical, inclusiv Maggie, au considerat că sculptura era frumoasă și cum nu se poate mai potrivită. A rîs de strădaniile ziarului de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și orice dangăt al clopotului mă făcea să meditez profund. Biserica era locul tainic de refugiu al sufletului meu, obligat prea devreme să filozofeze. Curậnd, după plecarea iernii năprasnice, avea să-l petrec dincolo de tărậmul lumii acesteia pe tatăl meu, răpus de o boală îndelungată. Se despărțise cu greu de noi, dragii lui copilași, cărora le scrisese cu grijă testamente bătute ordonat la mașina de scris, încercậnd cu imparțialitate să-și împartă sufletul în patru părți perfect egale. Un sfert din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
iubirea lui nu poate fi a mea, de ce nu se uită Dumnezeu la dragostea noastră și tea dus acolo pentru totdeauna? - De ce nu privești oare disperarea mea, flăcările din privirile mele învinse de bezna ochilor lui pierduți în nopțile tainice, răpus de dorul așteptărilor? - Cum au fost oare atingerile tale, cum au sunat șoaptele tale, cật de dulci au fost ele, ce zậmbet divin a avut chipul tău și cum a fost de parfumată mierea buzelor tale însậngerate deja de boarea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
10 februarie 1950. Avea 53 de ani. Fusese operată de cancer cu un an în urmă și primise în continuare tratament chimioterapic, dar mâna crudului destin nu a ținut seama de tratamentul ce i s-a administrat, iar boala a răpus-o mult prea repede. Mama știa ce boală are și a înțeles probabil ce o așteaptă. Totuși nu am auzit-o plângându-se măcar o singură dată, nici de durerile provocate de tratament și nici de sentința irevocabilă a destinului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nume grele, cu sonorități cinstite și bărbătești: Pulătan, Cacoveanu, Crăcea, Lăbău. „Alo, sărutmâinile, doamna Pulătan?“ Sau: „Insist să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]