608 matches
-
rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere ca pe vremea când se găsea în spatele inamicului. Când Maranda a intrat în casă răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi? Nu ai ochiul format ca să nu-ți scape cel mai mic amănunt. Noroc de moș Hadarag, că altfel ne duceam pe copcă. Pe lângă că îți lua calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am mințit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce îi mult strică”. Se vedea în miez de noapte înotând prin mocirla drumului cu capul greu de băutură, poticnindu-se la fiecare pas... „Săraca Maranda! Ea nu zicea nimic. Se uita la mine cu chip rugător și ofta din rărunchi. Rareori o auzeam spunând moale: <Nu mai bea atâta, Toadereă. Îmi punea de mâncare și se culca așteptându-mă să mă așez lângă ea... Eu însă abia terminam de mâncat și cădeam de somn ca un buștean...” Ajuns acasă, doar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu capul, În ușă. Cred că pînă și-n cea mai liberă scriere trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc barca epică la naufragiu, că despre stil nici nu poate fi vorba. Nela, de exemplu, suferă din rărunchi, plînge, taică-su-i pe moarte, pe urmă-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru, Îl ia-n brațe, se simte singură, dă foc la ușă și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreo vorbă românească? Moș Dumitru și frica! De unde frică la un fost cercetaș, vere? De unde până unde a fost cercetaș moș Dumitru? În timpul primului răzoi. Și încă ce cercetaș a fost? Acest bătrân avea o privire care te pătrundea până în rărunchi. Îl simțeai cum îți cotrobăie prin suflet. Atunci cum să nu-l ghicească pe rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
printre ingrediente, și pe "Ion Chistoiu". "Ai ceva hom? Și o fuculiță?" Nu-i mai suport confidențele ("Am făcut p'ostii"), nici rețetele. Poți obține portretul-robot al României, zapînd. Trei flăcăi cu freze gelate și cu creieri gelatinați răcnesc din rărunchi manele. Doar sîntem în Țara Meșterului Manele*. Un mopete** dă învățătură: "Și nu mai lăsați bătrînii să vă conducă. Sînt proști rău". Un politician (răsștiut ca lung de mînă și de unghia degetului mic) declară că "economia nu poate merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viața ta, așa cum îți imaginezi de ceva vreme, trăind într-o nefericită lume imaginară, bolnăvicioasă, de altfel. Iepurele nostru, doamnelor și domnilor, va ieși din casă și va merge direct la supermarket. Acolo va intra și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ce se Întâmplă, și ea a părut atât de speriată, Încât am avut impresia că avea să izbucnească În plâns. Dar când ușa tot nu s‑a deschis după ce s‑a izbit de câteva ori de ea, a oftat din rărunchi și a Început să cânte: „’Bye, ’bye, Miss American Pie, drove my Chevy to the levee, but the levee was dry, and good old boys were drinking whisky and rye, singing this will be the day that I die...“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care își scuturau aripile pe creștetul cavalerului este nevrednică de ținuta lui solemnă. Cum însă nu putea ajunge până acolo, iar cu pietre se temea să azvârle, se mulțumea să țopăie în jurul statuii, agitându-și brațele și ușuind din toți rărunchii. Cine l-ar fi văzut de departe ar fi crezut că dănțuiește, împlinind cine știe ce ritual. Dar păsările, mai ales când venea câte una neagră, mare cât un corb, se arătau nepăsătoare la sforțările lui. Ceea ce, de data asta, pe Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul nici nu i se mai auzi când el își strigă izbânda, pătrunzând-o. Trupul ei se închise zadarnic, căci bărbatul se înverșună, opintindu-se, până când, cu un răcnet, se slobozi din toți rărunchii. Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și plăcerea care, ca pentru toți biruitorii de acest fel, fu scurtă, ea, cu măruntaiele arzând, dar neputând să-și înfrâneze o stranie voluptate. Iacob se desprinse, fără să încerce, măcar, să-i tragă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luminile frânte, obiectele mai mari și mișcându-se cu încetinitorul. Se închideau, uneori, ca o carte cu paginile în oglindă, devenind unul, alteori se deschideau și se răsfoiau. Atunci plămânii li se înmulțeau, fiecare avea dorința de a trage din rărunchi aburii chimicalei de culoarea aurului. Visau acum, mergând săltat, ca pe o planetă mică și găunoasă. Bâjbâiau ținând de aceeași sacoșă, ca de toartele unei amfore, și căutau surcele pe povârnișurile de gunoi, știind că, dacă, atunci când Calu se va
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe catapeteasmă. — Așa se pare, spuse popa, fără să se mire, arătându-i scaunul din fața lui. Acolo
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bursuc de oțel/ aport i s-a spus tăvălește-l/ pe acel ce se vrea mai acel // minunat! Strigară bursucii cu toții/ minunat! Am strigat eu mușcat de genunchi/ doar durerea aprinsă suind înspre creștet/ din oțel înfipt cu putere-n rărunchi// în sfârșit m-au găsit, eram singurul care/ vinovat e de-a fi mai puțin vinovat/ eu pe calul meu alb ei bursuci fără număr/ murind drept răsplată într-un mod minunat". Tentația de a descoperi o falie necesară în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cursul apei, descrierea soarelui malefic este simetrică descrierii ființei umane maladive, legătura ontologică fiind realizată de un conector semantic imperativ: "Soare roș, / Soare galbân, / Soare verde, / Soare de 99 feluri, / Ieși din crierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Din rărunchi, / Din inimă, / Din ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ne trebuie, deci, stat constituțional cu libertate, egalitate, fraternitate și suveranitate, deoarece "libertatea e libertate de a exploata, egalitatea e egalitatea de a deveni tiran, fraternitatea e un moft ilustrat prin ghilotină" și, mai ales, pentru că "țăranul oricît său la rărunchi ar avea, bani n-are și statul modern are nevoie de bani"... Să nu facem, așadar, un stat modern, ci să ne întoarcem la vremurile pîrcălabilor..." (Istoria civilizației române moderne). Publicistul foii conservatoare atenționează: "Producția națională nu se poate nici
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
presă, dar care nu s-ar fi despărțit de 0,01% la sută din averile lor fabuloase pentru a trimite bani de hrană nenorociților de acolo, care sunt în acest moment aproape de haos generalizat și canibalism. Pentru că a urla din rărunchi că arta trebuie să vizeze o țintă socială și că statul are obligația de a întreține, din bani publici, tot felul de ciudați alergici la muncă e simplu și aducător de beneficii atunci când ești sponsorizat de fundații occidentale. Când însă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prinșii lor de război”. Mozaicii urăsc de moarte pe netăiații împre- jur nu pentru că le-ar fi pricinuit vreun rău ci pentru faptul că nu se lasă robiți de aceste stîrpituri odioase înfrățite cu Satana. Valurile urii viscerale pornite din rărunchii ivriților împotriva filistenilor se găsesc și în proorocirea lui Zaharia ce povestește vedenii plăcute lui Iahwe de pe la anii 520 î.e.n. din Babilon. ,,9,6 Străinul se va așeza în Asdod și voi frînge mîndria filistenilor... 14,21 Orice oală din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil. Sau ale raportului dificil cu un părinte. Într-o vreme și într-un mediu burgez și cultivat în care legea tăcerii și a discreției era absolută, în care iubirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
autor (Dostoievski) și acest autor publică textul respectiv, însoțindu-l de o notă pentru cititor: „Am vrut să înfățișez publicului...“ etc. etc. În termenii eroului, avem de-a face cu acel „zid“, cu acel „doi-ori-doi-fac-patru“, împotriva cărora se revoltă din rărunchi, dacă s-ar putea spune așa. Cu toate că, am mai spus-o, nu există o prăpastie de netrecut între opera anterioară și cea posterioară Însemnărilor, acestea marchează descoperirea unei formule, cu toate frecvent invocatele „imperfecțiuni“ ale arhitectonicii scrierilor sale. Există cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
11,20a; 17,10), „probator” (Ier 20,12a) (Vg); „qui sondes” (Ps 7,10; Ier 17,10), „scrutes” (BJ); „who triest”, „I try” (RSV). el"yÄÖ we-l"ÖQÖ leer"k"w... (Ier 17,10): „Eu, Domnul, pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui...” (BS) wa-YHWH Te>"’ ÄÖ boƒQn țaddq ro’Qh kel"yÄÖ w"-lQ>... (Ier 20,12a): „Doamne Savaot! Tu cerci pe cel drept și pătrunzi cu privirea inima și rărunchii.” (G-R) wa-YHWH Te>"’ ÄÖ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui...” (BS) wa-YHWH Te>"’ ÄÖ boƒQn țaddq ro’Qh kel"yÄÖ w"-lQ>... (Ier 20,12a): „Doamne Savaot! Tu cerci pe cel drept și pătrunzi cu privirea inima și rărunchii.” (G-R) wa-YHWH Te>"’ ÄÖ ŠopQÖ te:eq boƒQn kel"yÄÖ w"-lQ>... (Ier 11,20a): „O Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile: șfă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor...ț (C) ... boƒQn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Savaot! Tu cerci pe cel drept și pătrunzi cu privirea inima și rărunchii.” (G-R) wa-YHWH Te>"’ ÄÖ ŠopQÖ te:eq boƒQn kel"yÄÖ w"-lQ>... (Ier 11,20a): „O Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile: șfă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor...ț (C) ... boƒQn libbÄÖ ó-kel"yÄÖ, ’Elohm țaddq (Ps 7,10c): „Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte!” (C) Acest participiu prezent al verbului b"ƒan, „a examina
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
O Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile: șfă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor...ț (C) ... boƒQn libbÄÖ ó-kel"yÄÖ, ’Elohm țaddq (Ps 7,10c): „Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte!” (C) Acest participiu prezent al verbului b"ƒan, „a examina, a cerceta, a pune la încercare”, referit la Dumnezeu, face parte din câmpul semantic „Știutor” numai când este folosit ca metaforă antropomorfizantă: Dumnezeu ar cunoaște în urma unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la Dumnezeu, face parte din câmpul semantic „Știutor” numai când este folosit ca metaforă antropomorfizantă: Dumnezeu ar cunoaște în urma unui proces de cercetare și examinare, al cărui obiect îl constituie „inima”, sediul gândurilor, simbolul întregului univers lăuntric al omului, și „rărunchii”, sediul pasiunilor și al afectelor. În toate contextele, Dumnezeu este invocat că deplin cunoscător în vederea aplicării răsplătii sau pedepsei. Semnificații de bază: Cel care cercetează și știe totul, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.5. HoqQr: „Care cercetezu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]