650 matches
-
are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți, artiști, istorici, cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte cu codrii de stejar Se pierd una cu cerul Carpații seculari; Dar spre apus prin nouri o geană e subțire, Prin care cerul râde cu-a lui nemărginire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine, fapt ce se constituia Într un motiv serios de a sta mai mult timp la roata de făcut oale, de a se odihni mai puțin și vai! de a sta tot mai puțin timp cu cei câțiva oameni mai „răsăriți” și amatori de petrecere, vin și vorbe de duh la coana’ Preoteasă, unde savurând vinul galben din via americană a părintelui Buzdugan, discutau despre armată, femei, cântau și făceau politică, atât cât se putea În anii ’-’ pentru că Securitatea, noua Siguranță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai toace. Îi plăcuseră casele și ar fi vrut să-l vadă însurat mai repede pe Stere. Privi în urmă. Gospodarul avea curte răsărită, cu gard vechi de cărămidă și poartă de fier, ca la oamenii pricopsiți. Cărarea se ștergea în zăpada murdară. Spre maidan, cădeau ciorile în stoluri dese, croncănind a ninsoare. Se lăsau pe crusta lucioasă, căutând smocurile rare de buruieni, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el cu acul, ea trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor, să calce la ei pentru prima dată părintele. S-a așezat și ea într-un colț. - Acum, că sîntem vecini, a început Stere, o să ne împăcăm bine. - Apăi tocmai de aceea am venit la dumneata, că te văd negustor răsărit. M-am gândit să fii pildă pentru sufletele pe care le păstoresc... El asculta cu respect. Popa o luă cu meșteșug, îi aminti că domnul Isus condamna beția și preacurvia, ori meseria lui era să îndîrjească oamenii, pentru că rachiul îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dumneata să afli? - Păi să nu fie cu păcat, cam la cât i se face, așa, fetii... - De... P-acilea, prin mahalaua noastră, pe unele le-apucă și pe la treisprezece ani. Nu le vezi pe-ale zidarilor? Nici nu sânt răsărite bine, și umblă cu burta la gură... N-a mai băut domnul Aristică. A doua zi, cum s-a luminat, a bătut în ușa studentului. - Bună dimineața, a zis. Domnu Procopie, nu te supăra, am de vorbit ceva cu dumneata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plecarea în bejenie. Cu toate astea, la mai puțin de o săptămână mai apoi, Sara își schimbase părerea. Veni într-o seară la noi acasă, foarte agitată, trăgând după ea trei dintre copii, cel mai mic abia un pic mai răsărit decât mine. — Am venit să-mi iau rămas-bun. M-am hotărât în cele din urmă să plec. Mâine în zori pleacă o caravană spre Portugalia; o să mă alătur și eu. Mi-am măritat ieri cele două fete mai mari, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor lilieci tot mai Întunecați. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la umbră. Copiii aveau toată ziua în grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii, vacile, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și scriu, deci sînt român ! Scriu, de pildă, această pilulă la Dilema și totul reintră în obișnuit. Fascinantă țară... Românul liber-schimbist — Asta nu-i nimic ! zîmbește colegul. Eu am participat la o ședință de primărie, undeva într-o comună mai răsărită, care tocmai devenise oraș. Era și deputatul X de față. Principalul subiect pe ordinea de zi era amendarea legii administrației publice. Ei bine, în unanimitate, primarul și toți consilierii locali au votat pentru schimbarea legii administrației publice. — Cum așa, păi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sigur nu era al bătrânului, fiindcă el nu mai ținea păsări de multă vreme la refugiul său din vale... Atmosfera se mai răcorise în ultima vreme. Acum adia și un firicel de vânt. La adăpostul unor tufe de lozii mai răsărite, m-am învelit bine cu pătura. După ce am simțit căldura soarelui, am prins a citi. Am citit cu spor, chiar mai mult decât mi-am pus în gând în acea zi. O pală de vânt a adus sunetul clopotului care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de treizeci de ani, iar celălalt, de douăzecișicinci. Cel mai mic, angajat al statului, la APIA; cel mai mare patron al unei firme, deocamdată, cu bun renume, prin partea locului. Tot aici sunt și mai multe baruri. Despre unul, mai răsărit decât celalalte, cu firmă mai atrăgătoare, situat în centrul localității, patronul spune, celor cu care intră în dialog, că este cel mai onorabil din întreaga Dietă. și că el însuși este patronul acestui bar. De, mândria omului! Doar, că, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au arătat privirilor, unul altuia, pentru întâia oară, ceva a sclipit, în incomensurabilitatea spațiului cosmic. Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele persoane, este infinitul. Infinitul din care izvorăște, și finitul de care se despart, fără voia lor, de către sfânta și mult iubita viață. Era o intersecție. Fiecare venea din dreapta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel mai răsărit, adică domina prin răcnetele care îi reduceau pe ceilalți la tăcere. Eu, unul, nu mă duc nici mort! Nici noi, dom' Tiberiu. Chiar dacă m-ar trage cu tractorul... Și noi la fel... De ce, adică, să mă duc? Chiar, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pentru scumpeturi. Mîncarea și alte marafeturi ieșeau din gospodărie. Un strat în grădină, cartofi pe folosință, vaca, doi rîmători, cinci oi și cîteva găini le mînuia lelea Ghența care, aprigă, dirija fără răgaz pe cei doi copii, un băiat mai răsărit și o fată de opt ani, care o ajutau la treabă. Gospodarului îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
neajunsul pe care ni-l pricinuiau dînșii era mai mare decît cel pe care școala li-l provoca lor. Așezat pe un pîrîu, satul se afla departe, în pădure. Cum școala de acolo nu avea decît patru clase, școlarii mai răsăriți urmau studiile la cea din Dobrina. Pe-ntuneric dimineața sau pe viscol iarna, copiii băteau cîte opt kilometri pe jos. Cu toate astea veneau la școală mai ales iarna, primăvara și toamna adunînd vreascuri din pădure și culegînd bureți. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
uitasem de ce mă trimisese Moru În călătorie. Era tot mai frig, dar zilele Începuseră să se lungească din ce În ce, lucru care Îi uluia pe mai toți. Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
foarte bine), capacitatea remarcabilă a românului obișnuit, cu capul, sau ceea ce-i ține loc de cap, plin de manele care nici măcar nu bagă de seamă contradicția flagrantă în termeni. Păi cum este posibil așa ceva, se mai întreabă câte cineva mai răsărit, din turma asta românească, răspândită aiurea pe piciorul de plai. Păi este posibil, zic eu, fiindcă musiu Băsescu a reușit în lungii și foarte greii săi ani de mandat, zice el, să implementeze ceva nemaipomenit, ceva care cred că nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-miu, Vasile, căram boasca, aduceam bețe de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]