2,842 matches
-
care are viață, se naște, trăiește și moare. Dumnezeu a desființat această prăpastie prin trimiterea Fiului Său, Iisus Hristos care și-a asumat jertfa pe cruce, murind pentru păcatele fiecărui om de pe pământ. Cu alte cuvinte, noi, oamenii am fost răscumpărați prin jertfa lui Hristos. Prin Iisus, omul nu mai moare ci are viață veșnică. Ceea ce i-a rămas omului de făcut este să se boteze în credința creștină și să îl primească pe Hristos ca mântuitor personal. Credința creștină ortodoxă
CE IL DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379206_a_380535]
-
2003, p.172). Patimile întregului Pământ au umplut Paharul Suferinței Cerului Domnului nostru Hristos, care în Sufletul Său a devenit pentru noi Potirul mântuirii: „Paharul mântuiri voi lua și numele Domnului voi chema” (Ps. 115, 4). Crucea prin care ne răscumpără Domnul este vremea noastră de la suferință la bucurie (mângâiere) și tot Crucea este răstimpul de la răstignire la Înviere: „Prin Cruce înțelegem însăși creștinătatea, religia și Biserica creștină în întregimea ei. Prin Cruce înțelegem Jertfa Mântuitorului adusă pe Golgota, pentru mântuirea
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
ca pârga istoriei omului nu este altceva decât moartea lui Dumnezeu, că împlinirea spirituală a lumii, după catastrofa alungării, izgonirii și prăbușirii din Rai, stă în jertfa singuratică a Fiului Omului, Care singur va muri pentru toți și ne va răscumpăra pe toți... Fără Învierea Lui cea de a treia zi, totul este fără rost, oricât de frumoase ar fi cuvintele și faptele lui Iisus Hristos. Tot astfel și în cazul nostru: oricâte lucruri luminate am face, oricât de bine am
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat, Pentru că Dumnezeu Prea Bun, nu ne-a lăsat, Pe Fiul Său ne-a dat și lumea din păcat a ridicat. Prin Prea curat Sângele Său a răscumpărat, Întreaga omenire, care prin veacuri adormite a stat, În somn de tainică orbire, întunericul a gravat. Eliberându-ne din crunta robie, ce ne-a presat, Acum, ne ducem rând pe rând, cu inimile pline, În Betleemul Iudeii, unde smerit, Tu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
când credeam totul pierdut Peste mine steaua fără nume a apărut. Născut ai fost Lumina lumii Trupul Tău nesupus stricăciunii, Ceas sortit pentru o Cruce divină, Despică-mi inima ca la tine să vină. Când steaua vieții mele m-a Răscumpărat, Te-am căutat și printre lacrimi te-am aflat, Luceafărul de Dimineață, viața-mi călăuzește, De mii de ani lumină, iubirea Ta, ne încălzește. CE TE-A FĂCUT IUBITE? Ce te-a făcut iubite, de ai venit să-ți ceri
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
construirii căilor ferate din România, la care se angajase omul de finanțe evreu din Prusia orientală, Strussberg, și mai tîrziu, în toamna anului 1871, după falimentul acestuia, Adolph Hansemann de la Disconto-Gesellschaft și Bleischröder. Bleischröder și Hansemann obligă guvernul român să răscumpere căile ferate și să schimbe toate obligațiile în suspensie pe titluri garantate de statul român. Guvernul de la București refuză. În 1878, Bismarck realizează legătura dintre problema evreiască și afacerea căilor ferate. El vrea ca, negociind cu Bucureștiul recunoașterea independenței, cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
într-adins pentru țara noastră. Negreșit și în Camera republicană franceză se găsesc oameni gata să se arunce în aventuri, dar educația politică a opiniei publice fiind îndestul de dezvoltată le aține calea. În Franța este astăzi vorba a se răscumpăra de către stat rețeaua căilor ferate. Iată ce zice în această privință eminentul economist și colaborator al ziarului "des debats": Una dintre comisiile Camerii propune Parlamentului să se arunce într-o adevărată aventură, ale cărei consecințe le aprețiază cu o ciudată
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căilor ferate franceze. Francezii sânt invitați a intra pe această cale necunoscută și primejdioasă fără a fi făcut mai-nainte nici un studiu, nici un calcul sau după ce vor fi făcut calcule în general false, Aceste 4327 de kilometri ce sânt de răscumpărat nu se știe cum vor fi exploatați. Va fi chiar statul exploatatorul? Va recurge dânsul la niște companii cari să ia în arendă exploatarea pe o perioadă de cinsprezece sau douăzeci de ani? Nimini nu știe nimic; și asupra acestui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
recurge dânsul la niște companii cari să ia în arendă exploatarea pe o perioadă de cinsprezece sau douăzeci de ani? Nimini nu știe nimic; și asupra acestui punct se crede de prisos a avea cineva vreo opinie. Se zice: Să răscumpărăm mai întîi și apoi vom vedea ce e de făcut. Iată o procedere care denotă cel puțin oarecare ușurătate de minte. Ce nevoie se simte oare pentru a răscumpăra căile ferate? Foarte greu s-ar putea spune. Unde este oportunitatea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
crede de prisos a avea cineva vreo opinie. Se zice: Să răscumpărăm mai întîi și apoi vom vedea ce e de făcut. Iată o procedere care denotă cel puțin oarecare ușurătate de minte. Ce nevoie se simte oare pentru a răscumpăra căile ferate? Foarte greu s-ar putea spune. Unde este oportunitatea și actualitatea unei asemenea măsuri într-o țară a cărei datorie publică se urcă astăzi la 26 de miliarde de franci, care are impozite zdrobitoare, care ar trebui să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se văd resturi de inalienabilitate și o îngreuiare foarte mare a cumpărătorii. Pentru a se vinde o moșie trebuiau consultați toți membrii familiei, precum și toți megieșii. Dacă unul din. membrii familiei ar fi lipsit din țară dreptul lui de a răscumpăra moșia nu se prescria în zeci de ani. Dispărând sistemul feudal sau mai drept zicând semifeudal, ce mai rămânea alt decât formele curat esterioare ale regimului vechi, titlurile? În realitate sistemul feudal e un sistem al libertății celei mai mari
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu are nici un interes propriu de-a veni la putere, căci el n-are obiceiul nici de-a schimba în patru ani de treizeci și șese de ori Consiliul de Miniștri, nici de-a vota pensii reversibile, nici de-a răscumpăra drumuri de fier, nici de-a crea directorate de bancă pentru parveniți. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere ar precumpăni, o spunem cu părere de rău că orice politică națională încetează și că lupta egală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
strălucite și e păcat că d. Brătianu le-a lăsat să-i scape din mână. [ 14 octombrie 1880] ["SE ȘTIE CĂ APARATUL... Se știe că aparatul întreg al statului nu le servește roșilor decât pentru falsificarea alegerilor. Dacă s-a răscumpărat drumul de fier una din considerațiile nemărturisite pentru care s-a făcut e că toți amploiații vor atârna de stat, deci vor trebui să-și dea voturile după comandă. Dacă se mănține amovibilitatea judecătorilor e pentru ca aceștia, în fața decretului de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu noi am format bande bulgare, nici am călătorit la Livadia, nici am intrat în război fără zapis și chezășie; nu noi am lăsat să cadă colțul vălului pe scabroasele afaceri a cărăturilor făcute până dincolo de Balcani; nu noi am răscumpărat drumurile de fier plătind 60 procente pe hârtii ce făceau numai 20 procente, nu noi ne-am îmbogățit din afacerea aceasta ca cinstitele Caradale de toată mâna, nici ne-am creat noi vrodată lefuri de 30 - 40 de mii de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mari. Iar dintre aceștia din urmă, 10 erau proprietarii tuturor oilor (3.025) care pășteau pe imaș. În orașe, distribuția pământului nu s-a făcut în mod echitabil, în funcție de necesități, ci în funcție de suma pe care familiile o avansau eforiei care răscumpăra moșia, așa încât, în cele din urmă, și pământul se concentra în mâna celor înstăriți. Se înțelege că între aceștia nu se aflau lucrători angajați în atelierele industriale. Muncitorii din întreprinderile și instalațiile mecanice erau, cum este și firesc, în cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
până în secolul al XIX-lea. Compoziția privată desemna posibilitatea renunțării la răzbunare în schimbul unei despăgubiri în bani pe care făptuitorul se obliga să o plătească. Despăgubirile puteau ajunge până la de 30 de ori paguba cauzată. În Asiria omuciderea putea fi răscumpărată printr-o despăgubire materială, dar dacă părțile nu ajungeau la o înțelegere, se pedepsea cu moartea 65. La început compoziția era facultativă, dar cu timpul a devenit obligatorie. Tranzacția se iniția și negocierile aveau loc în prezența arbitrilor, care erau
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a fost răstignit împreună cu El, pentru că trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui" (Rom. 6, 4-6). "Mielul Domnului rupt-a Valul Tainei, și în curînd va reveni" va spune Blake (Vala, VIII, 551) și în trupul său a fost răscumpărat omul: "Divină Indurare/ Pășește dincolo și Mîntuie pe Om în Trupul lui Iisus. Amin" (cf. Jerusalem, 36 [32], 54-55). Blake afirmă dimensiunea cosmică a mînturii: glasul omului "e auzit prin Universu-ntreg: oriunde crește-un fir de iarbă/ Ori înverzește-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
locuitorilor din marile orașe, în primul rând din Teheran. Moșierii și clerul au fost revoltați din cauza ideilor cuprinse în reforma agrară, care lezau direct interesele lor. Statul urma să le exproprieze pământurile, plătind cu obligațiunile pe care urmau să le răscumpere în decurs de 20 de ani. Țăranii primeau pământul pe care trebuiau să-l plătească tot în 20 de ani, cu un decalaj pentru primii 5 ani. Biserica, cea mai lezată în interesele ei prin reforma agrară, a devenit autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
annahr „ziua imolației”. În această zi, toți musulmanii sărbătoresc Id-al-idha - sărbătoarea sacrificiului. ș...ț Pelerinul este de fapt scutit de gestul de sacrificare propriu-zis. În schimb el este chemat să participe la un ritual de sacrificare de natură să Îi răscumpere eventualele neglijențe comise În timpul pelerinajului: ca și celelalte kaffara (penitențe), acest sacrificu poate fi compensat printr-un altul În caz de incapacitate: trei zile de post În timpul pelerinajului și șapte la Întoarcere. Ramy-al-jimar - aruncarea pietrelor. Ultimele trei zile ale pelerinajului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare, limitate În timp și social acceptate pentru funcția lor „homeopatică”; e) ritualul Încetează atunci când cel contestat acceptă să-și asume public vinovăția și să se „răscumpere”, plătind bani, băutură, alimente sau alte forme de compensare oprirea ceremonialui. Pornind de la atestări din secolul XIX, Nicole Belmont (1981, p. 16) citează o descriere etnografică din 1809: Pentru a aduna pe toată lumea, șeful cetei lua un corn de vacă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Athos, în 1105, femeile vlahe obțineau pâine cu drojdie, pentru călugări, prin urmare foloseau grâul și secara. Ei (vlahii) practicau agricultura, meșteșugurile (prelucrarea lânii) și comerțul, iar structura lor socială era diferențiată. Erau posesori de bani, cu care își puteau răscumpăra libertatea și mulți dețineau case în orașe-Kekaumenos menționează adunarea vlahilor din Larissa, din 1066, ținută în casa lui Berivoi vlahul. Conducătorii obștilor țărănești ale vlahilor se numeau cătunari sau celnici (fruntași, în slavă), dar niciodată cnezi (stăpâni feudali). Celnicii erau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se cuveneau din acea parte". În lupta care are loc în această împrejurare, voievodul Litovoi moare pe câmpul de luptă (Iorga spune că el este "primul domn care moare pentru neatârnarea țării"), iar fratele său Bărbat, luat prizonier, a fost răscumpărat cu o mare sumă de bani. Să observăm că revolta voievodului român de la Jiu (nordul Olteniei) împotriva suzeranului său, regele Ungariei, are loc în momentul consolidării puterii mongole în zonă. Coincidența între revolta lui Litovoi și creșterea puterii lui Nogai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a prăvălit asupra ei o mulțume de copaci (o Posadă moldovenească). Atacați prin surprindere, polonezii au fost înfrânți, mulți morți și numeroși prizonieri, dintre care o parte au fost răscumpărați apoi de regele Cazimir III. În legătură cu această luptă, s-a purtat o discuție acerbă în istoriografie, dar fără nici un rezultat. Cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin, încercând să pună de acord informațiile din cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de-acasă și captând din ecoul diurn, C. sporește ardoarea psalmistului cu fervorile proprii (nu altfel proceda, jumătate de veac mai târziu, Dosoftei, când traduce Psaltirea în versuri): iscodind „cumințenia” locului, reflectând la justiția mitului (Iisus străbate iadul, spre a răscumpăra, pentru a doua oară, pe Adam și Eva, ca într-o apocrifă Evanghelie a lui Nicodim), evocând mese cuvioase, temeinicele arme răzășești, soboarele celeste și ierarhii de îngeri (ce zic din alăută și cobuz), lăsând să cuvânteze, în semnele naive
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
A contrariat și lucrul nu i-a displăcut. Aspirând la idealitate și la împlinirea de sine, a făcut gesturi oportuniste, ce-i contraziceau credințele. A mers contra tuturor, consecvent sieși și propriilor inconsecvențe. A regretat „febrilitatea ondulărilor noastre” și a răscumpărat-o cu „înțelegerea supremă” din poezie. A propus, ca unic adevăr asupra sa, opera. Proteică, imprevizibilă în gama larg deschisă a tonurilor și în jocul atitudinilor lirice, nutrită de tensiuni, refractară de aceea formulei critice sintetizatoare, opera are, totuși, coerența
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]