827 matches
-
Domnului. Capitolul doisprezece Mărturia unui prinț ă Bineînțeles că ar fi trebuit să te aștepți la asta, spuse comisarul șef Nicodim Fomici. ă Nu m-am așteptat la nimic de felul ăsta, răspunse Porfiri. ă Porfiri Petrovici. Nicodim Fomici își răsfiră degetele ambelor mâini pe birou ca și cum și-ar lua măsuri împotriva levitației, apoi le împinse cu fermitate în jos și se lăsă pe spate. Prokuror-ul a decis că... ă Prokuror-ul este un prost arogant. ă În opinia lui, cazul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și mai recent? Prințul Bikov își închise ochii tremurând. ă Prin intermediul lui Govorov, el a devenit implicat în anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul său și scoase fotografiile pe care Salitov le confiscase de la patronul tavernei. Le răsfirase și le împinse spre Prințul Bikov pe cele care conțineau figuri masculine. Prințul își strînse buzele a dezgust și încuviință. ă Da. Acesta este Ratziaiev. În toate este Rataziaiev. Porfiri adună fotografiile. Prințul Bikov își întoarse privirea tremurând. ă Ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te caută la dinți. Seamănă cu un țăruș, Din țărână nici nu-l vezi, Poartă-n creștet plete verzi, Răsfirate-n vârtecuș. Dacă te gândești o clipă, Nu-i o pasăre oricare: Zboară cu viteză mare, Dar nu mișcă din aripă. Nu e deal și nu e vale, Nu le vezi prin nori înaltul; Dacă unu-ți iese-n cale
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în palme brotăcei. C-o păpădie între buze o aștept să vie. Nu vreau decât să-mi port curate degetele răsfirate prin părul ei, prin părul ei și-apoi prin nori s-adun din ei ca dintr-un caer fulgerele-așa cum toamna strânge din aer funigei. III - Umbra Pan rupe faguri în umbra unor nuci. E trist: se înmulțesc prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
unghii. Era curat, nou și se simțea bine. Pe alee se Întâlni din nou cu antrenoarea de bodysculpture. Nu mai era În trening. Avea pantaloni militari din material de camuflaj și o giacă de blugi, iar părul blond Îi era răsfirat pe spate - trăgea după ea un geamantan pe roți. — Pleci? o Întrebă cu amabilitate, căci Sarah fusese drăguță cu el În ziua aceea. — Cursul meu a luat sfârșit, În mai nu vin suficiente persoane pentru a putea fi plătită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Câmpulung - Argeș profesor coordonator Zaharia Carmen Ploaia Dacă dragostea era aici, Nu mă mai întrebam De ce ploaia a-nceput Când eu eram încă la geam. A lăsat să văd cum cerul Se întunecă treptat Și cum lacrimi cad din nouri Răsfirându-se pe-un ram. Și plec ochii, îmi vine-a plânge, Tot mai stărui printre perne, Tot privind în `naltul gol Al unei iubiri eterne. Norii plâng, norii suspină... Până și ei simt durerea A acelei mici inimi rănite De-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cea mai aventuroasă peripeție a vieții mele! Berci Sara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Ținutul meu fermecat Un clar răsărit își legănă lumina pe azurul înalt al cerului, soarele de aur își răsfira degetele crude și-mi mângâia atât de fin obrazul. Trezită de farmecul dimineții de mai, îmi deschid brațele, îmi deschid ochii, îmi deschid inima. Privesc. O zi minunată ca să descopăr lucruri noi. Nu obișnuiesc să fac ce fac toate cele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cameră, cu toate că perdelele erau trase, era suficientă lumină, pe masă, o sumedenie de flori, zambile și liliac alb, în vaze de cristal, în aer plutea un parfum greu de flori, bunica stătea în pat, păru-i lung și blond era răsfirat pe pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la picioare-i erau date cu ojă roșie. Când am închis ușa, bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se lupta din răsputeri să iasă, se și auzea cum strigă, lăsați-mă tovarăși, dați-vă mai înapoi, nu-nțelegeți să vă dați la o parte, nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva, am văzut că era într-adevăr tanti Ani, purtând în brațe o stivă de lădițe, băgate una-ntr-alta, cu care-și croia drum, strigând, gura, toată lumea și să se dea mai în spate, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că se văzu nevoit s-o trîntească la pămînt pentru a o sili să se oprească. Îndepărtă cu mîna șuvițele lungi răsfirate peste chipul tinerei femei, Îi prinse privirea umedă de lacrimi și Își ceru iertare pentru brutalitatea lui. - Încearcă să Înțelegi, dragostea mea, șopti el fără s-o scape din ochi. Nu vreau să-mi petrec restul zilelor tremurînd de grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
curînd. Nici unul, nici celălalt nu Îndrăznea să rupă pactul tacit de a nu aborda un eventual viitor comun. Veni și momentul plecării. Primul bac al zilei Își revărsa pe insula Lands’en cantitatea de turiști pestriți al căror val se răsfira luînd cu asalt ulicioarele satului. În răspăr cu mulțimea, Marie, Însoțită de Jeanne și de Milic, se Îndrepta spre port. De pe puntea bacului, Lucas reperă pletele aurii, Îi văzu pe cei trei oprindu-se și Îmbrățișîndu-se. - Detest să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să mă mai duc la târfe. Îmi imaginam sexul meu răsfirându-i părul negru și lung; ba chiar o dată m-am masturbat pe o compunere de-a ei. Vineri 11 iunie, a venit cu o fustiță neagră, lecția se termina la ora șase. Stătea În rândul Întâi. În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
glasul lui Trish. — Intră ! Mă străbate un val de ușurare. E în regulă. Mă așteaptă. Știam eu. Răsucesc mânerul ușii în timp ce țin tava în echilibru lipind-o de ușă. Împing ușa și intru în cameră. Trish mă privește din pat, răsfirată pe perne, singură. Poartă o cămașă de noapte de mătase, are părul ciufulit și în jurul ochilor e mânjită de la machiaj. Un moment, pare uluită să mă vadă. — Samantha, spune tăios. Ce dorești ? S-a întâmplat ceva ? Am un sentiment instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că odată, cândva, niște oameni vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai stăteam. Îl vor pune să stea acolo și vor face În așa fel Încât bătrânul cu pletele răsfirate de o boare, să mestece un fir de iarbă pentru că asta le va servi la ceva. Eu nu știu la ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu fulare, căști și ochelari de protecție. - Sunt călit. - Și familia băiatului ți‑a răspuns? - Nici măcar o carte poștală. Dar sunt, probabil, bucuroși că inima băiatului continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă Îi propteau capul - de parcă ar fi căutat răspunsuri În motivele covorului persan al lui Ravelstein sau ar fi extras din el un mesaj singular legat de miraculoasa extensie cu care fusese dăruit. Eu nu investisem nici o speranță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei, soarele apune, a apus, noaptea e lungă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă caldă (ceai) și apă tulbure (cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi sau a doua. Singura intruziune permisă, de pildă în India, sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lascive, cu ramurile împreunate, cu trunchiurile prăbușite unul peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le răsfiram, ca să se scurgă, dar acum sângele venea tot mai gros și forma o peliculă scârboasă de care nu puteam scăpa decât scuturând brațele. Sonia îmi vedea mișcarea, n-o înțelegea și mă apuca de haină privindu-mă speriată. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul pe care, cu fiecare contemplare, îl observa din ce în ce mai puțin, îl estompa, îi pierdea detaliile, făcându-l să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a durat mai mult de două minute. Paul a rămas cu vorba neterminată, a horcăit puțin și a căzut lat. Întâi am zis că se preface și mi s-a părut o glumă proastă. Dar omul chiar făcuse infarct. Am răsfirat degetele; creionul a căzut pe covor și s-a rostogolit spre zid. În jurul meu, șapte hârtii scrise mărunt, a opta umplută doar pe jumătate. Aflasem și adresa fostului institut, acum o ruină pe undeva pe Magheru. Începusem să mă încurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lor cu tot”, a aruncat țigara și a plecat. Fata a rămas cam aiurea, brațele îi atârnau în aer, și atunci am văzut că între degetele mâinii stângi avea o altă țigară, mai groasă. Nu mai era muzică, lumea se răsfira și puțini continuau să bea și să fumeze, iar fata voia să fumeze iarbă, pentru că nu putea fi altceva (și tolomacul de Beni e nervos pe curent), și avea o siluetă cel puțin drăguță, cu linii suple și delicate, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]