3,256 matches
-
lume. În timpul șederii mele la prăvălie, l-am văzut venind aici de multe ori. Era unul dintre clienții obișnuiți și Întotdeauna stătea cu orele, de obicei În pivniță, unde erau cărțile cele mai ieftine, scoțînd din raft volum după volum, răsfoindu-le și punîndu-le Înapoi și, uneori, cînd găsea o carte care-i plăcea, o citea pe toată stînd așa, În picioare. CÎnd citea, murmura Încetișor pentru sine și dădea din capul mare. Era drum lung cu bicicleta pînă la Cambridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aflau În cutii În cutii și cum scot lucrurile din cutii și se uită la ele, după care le pun iar Înapoi. Le-a luat toată ziua. N-au manifestat cine știe ce respect față de caietele lui Jerry. S-au mulțumit să răsfoiască rapid cîteva pagini, apoi le-au aruncat Într-o cutie. Singurul lucru care a părut să-i intereseze a fost o cutie de pantofi Înțesată de scrisori. S-au așezat tustrei pe pat, cu mama la mijloc și cutia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întunecată și una luminoasă. Așa ai și tu, așa au și ei, așa am și eu. Nimeni nu poate scăpa de asta. Atunci am observat o servietă uriașă pe masa de metal. A deschis-o cu un țac și a răsfoit rapid un maldăr de hîrtii cu aer oficial, după care a scos dintre ele una și mi-a Întins-o. — Fiecare Își este propriul dușman, Firmin, ar fi trebuit să știi asta pînă acum. A pus foaia deschisă pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și amintească de trecut? La urma urmelor, nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult cunoscută, deși venea dintr-o lume cu totul străină lui. — E frumos din partea dumitale, Începu el, dar se opri, neștiind ce să-i spună. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care o parcurg românii din 1989 încoace, cultura a avut mereu de suferit. Apare o întrebare de bun simț: oare cui îi pasă să mai citească regulat sau măcar din când în când o carte bună, pe care s-o răsfoiască cu plăcere? Nu mă refer aici la cărțile de specialitate, indispensabile dobândirii și stăpânirii vreunei profesii sau la cele care au un rol de a îndruma sau clarifica, de pildă felurite ghiduri, dicționare, cărți pentru copii etc. (sunt cele care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
făcu o pauză teatrală și numără în gând până la zece, mișcându-și în mod inconștient și buzele. Apoi continuă: - Omul, doamnelor și domnilor. Omul este Bestia. Privi în sală. Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui cuvântare nu avusese nici un efect. - În fine, zise trist, iată verdictul. Publicul se liniști brusc și judecătorul se întrebă dacă n-ar fi putut repeta vorbăria dinainte, acum că le captase atenția. Dar se lăsă păgubaș. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea, coada de la ghișeu nu era formată decât din trei persoane: un copil nigerian și două surori gemene din India. Am așteptat liniștit să-mi vină rândul, răsfoind un exemplar din Daily Telegraph de pe pământ. Voiam să aflu ce se întâmplase în Liga Campionilor. Liverpool îi bătuse pe Panathinaikos cu 3-0. Foarte bine. Tânăra blondină de la ghișeu m-a salutat zâmbitoare. I-am spus numele meu și data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea aveau. Și el îi credea, așa că glumea des. În fine. - Auzi, tu ai citit textul ăla? întrebă Gina. - L-am răsfoit, minți Camil. Îl citise de patru ori, ba chiar își notase ceva ce i se păruse deosebit de interesant sau important. Pentru Camil, ce era important era și interesant și viceversa. Textul era o povestire de John Updike, A&P. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o coală mare pe care se tipăresc 16 pagini; coala se împăturește în opt; când se leagă cartea, se poate întâmpla ca într-un exemplar să se nimerească două șaisprezecimi identice; e ceva ce se-ntâmplă din când în când. Răsfoiești îngrijorat paginile care urmează pentru a găsi pagina 33, dacă există; o șaisprezecime repetată ar fi o inconveniență minimă; dauna e ireparabilă când șaisprezecimea corectă a dispărut, eventual legată într-un alt exemplar, unde va figura de două ori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Avem aici textul francez al primelor pagini. Vedeți cu ochii dumneavoastră, judecați ce escrocherie ! Ermes Marana traducea un roman de doi bani, cuvânt cu cuvânt, și ni-l prezenta ca cimerian, cimbric, polonez... Răsfoiești fotocopiile și de la prima privire înțelegi că acest Regarde en bas dans l’épaisseur des ombres de Bertrand Vandervelde n-are nimic de-a face cu nici unul dintre cele patru romane pe care a trebuit să le întrerupi. Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
s-o citească... Și al doilea roman se va întrerupe și va face loc unui al treilea, care nu după mult se va deschide către un al patrulea, și așa mai departe... Ești tulburat de tot felul de sentimente în timp ce răsfoiești scrisorile. Cartea a cărei continuare o gustai dinainte printr-un intermediar se-ntrerupe din nou... Ermes Marana îți apare ca un șarpe vărsându-și veninul în paradisul lecturii... În locul clarvăzătorului amerindian, care povestește toate romanele din lume, iată un roman-capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venit să mă caute un ins care spune că e traducătorul meu, ca să mă avertizeze de o escrocherie în dauna mea și a lui: publicarea unor traduceri neautorizate ale cărților mele. Mi-a arătat un volum pe care l-am răsfoit fără să aflu mare lucru: era scris în japoneză și singurele cuvinte în alfabet latin erau numele și prenumele meu pe pagina de titlu. Nu reușesc nici măcar să pricep de care din cărțile mele e vorba - i-am spus, restituindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
respectabil. Vă pot da o traducere engleză, pentru a vă despăgubi de pierderea suferită. Am luat volumul care se afla pe masă și i l-am dat, după ce l-am pus într-un plic, ca să nu fie tentat să-l răsfoiască și să-și dea imediat seama că nu avea nimic comun cu Într-o rețea de linii ce se intersectează și nici cu vreun alt roman al meu, apocrif sau autentic. — Știam că circulă false scrieri Flannery - a spus Cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte între pagini. Abia a ieșit, întinzi mâinile spre carte, o răsfoiești, te convingi că e ceea ce cauți. În clipa aceea îți dai seama că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că știi, dar cu alt intehres. Cahre o fi acela?" Și, ca să arate că nu era foarte preocupat de interesul lui Mihail, a scos din raftul micuței biblioteci o carte în coperte albicioase din piele de vițel. A început să răsfoiască alene, făcînd să foșnească paginile uscate, aproape coapte ale volumului. Era desigur o carte veche, cum toate lucrurile din încăpere voiau să arate că sînt, de la covor la lampadar, chiar dacă nu erau cu adevărat. "Sîmbăta în sat. Leopahrdi. Phregătirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într‑o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin cap, nu eram Însă sigură - ca să poți intra În Enciclopedia morților, deci ca să‑ți găsești numele trecut acolo, nu aveai voie să figurezi În nici o altă enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M‑am convins de asta când, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla despre moarte. Reușisem deci, Înțepenită de frig și cu ochii jucându‑mi În lacrimi, ca În câteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare când se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să‑mi notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de ortografie. Următoarea Întâlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a‑i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întâlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatând Îngrozit că temerile‑i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei plăcinte cu brânză. Din biografia lui Jevahov aflăm, În mod surprinzător, că, după revoluție, Serghei Aleksandrovici Nilus trăise ani de zile În plata Domnului, undeva În sudul Rusiei, Împreună cu soția sa, născută Ozerova. (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din această listă de cărți din patrimoniul familiei - cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într‑un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că ar putea ajuta la aflarea titlului... Ultimul ei posesor, fostul ofițer al Ohranei, nu și‑o mai amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel exemplar era o raritate bibliofilă. Într‑o zi, răsfoind‑o, va rămâne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întâlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curând că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într‑o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]