988 matches
-
ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fapt nu meritați să luptați pentru această cauză. Se pare că nu sunteți pregătiți pentru sacrificiul suprem. — De ce tre’ să luăm cerșafu’ ăsta vechi cu noi? întrebă cineva. Eu credeam că-i o demostrațe în legătură cu salariile. — Cearșaf? Care cearșaf? se răsti Ignatius. Eu țin în fața voastră cel mai mândru stindard, o identificare a scopurilor noastre, o vizualizare a tot ce căutăm. Muncitorii studiară mai atenți petele. Dacă vreți să dați doar buzna în birou, ca vitele, veți participa la nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai făcut la Levy Pants. Nu mai pot îndura! N-am să le spun fetelor despre Gloria. Nici n-ar putea concepe că ai făcut una ca asta! Sunt prea nevinovate. Da, e mai bine să nu le spui, se răsti domnul Levy, furios. Și dacă mai continui cu tâmpeniile astea o să te trezești la San Juan cu mama ta, să râzi, să înoți și să dansezi. Nu cumva mă ameninți? Acum gata, îi întrerupse domnișoara Trixie. Vreau să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că există o îndoială cât de mică în privința curățeniei lor, se ling tot timpul. Inspectorul acela are probabil prejudecăți împotriva pisicilor. Nu i s-a dat pisicii nici o șansă de a se apăra. Noi nu vorbim aici despre pisică, se răsti domnul Clyde cu o asemenea vehemență, încât Ignatius putu să vadă cum i se umflă vinele albăstrui din jurul cicatricei de pe nas. Vorbim despre tine. — În ce mă privește, sunt fără îndoială curat. Am mai discutat despre asta. Am dorit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ignorat rânjetul lui slab, machiavelic, de mongoloid, prefăcându-mă că-mi fixez mai bine cercelul. Se pare că fusese eliberat și nu mai trebuia să stea închis în toaletă. „Cum o duci?“ insistă el. „Unde este cartea mea?“ m-am răstit eu amenințător. „Încă n-am terminat-o. E foarte bună,“ îmi răspunse el terorizat. „Profită de lecția pe care ți-o dă“, l-am apostrofat eu. „Când o termini am să-ți cer să-mi dai în scris o recenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în suflet. E ca un simbol a tot ce tu n-ai reușit să faci. Dintr-o dată domnișoara Trixie sări în picioare și se răsti la ei. Unde-i apărătoarea mea de ochi? — Începe să fie amuzant. Așteaptă numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sugera să vă întâlniți și să începeți pictând toate deodată casa cuiva. — Pleacă de aici! Dacă vreuna dintre voi, artistelor, ar fi luat parte la decorarea Capelei Sixtine, aceasta ar fi ajuns să arate ca o gară deosebit de vulgară, se răsti Ignatius. Nu avem de gând să ne lăsăm insultate de un vânzător ambulant grosolan, spuse, vorbind de sus, o purtătoare de cuvânt din ceata de pălării cu boruri. — Văd acum, țipă Ignatius, voi sunteți cele care distrugeți reputația vânzătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă ceva care să-i exerseze facultățile pe care le are. Acordă-i mai multă autoritate. Are nevoie disperată de un rol activ în întreprinderea aceasta. — Absolut. Asta am spus și eu întotdeauna. Nu-i așa, domnișoară Trixie? — Cine? se răsti domnișoara Trixie. — Întotdeauna am dorit să-ți asumi mai multă responsabilitate și autoritate. Nu-i adevărat, domnișoară Trixie? — Ia mai taci din gură, Gomez. Dinții domnișoarei Trixie țăcăneau ca niște castaniete. Mi-ai adus sau nu șunca aia pentru Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cine a scris asta? întrebă domnul Levy, dând scrisoarea domnului Gonzalez. — Ce s-a întâmplat, Gus? Vreo problemă? Ai probleme? Asta-i una dintre problemele tale: nu-mi spui niciodată ce probleme ai. — Dumnezeule! chițăi Gonzalez. E oribil. Liniște, se răsti domnișoara Trixie. — Ce s-a întâmplat, Gus? O problema pe care n-ai rezolvat-o corect? Ceva de competența ta, pentru care ai delegat altă persoană? — Da. E o problemă. O problemă care ar putea să ne coste și cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sale. Încurci lucrurile și mai rău. Se întoarse apoi spre șeful de birou. Caută-mi numărul de telefon al lui Reilly. Domnul Gonzalez o trezi pe domnișoara Trixie și îi ceru cartea de telefon. — Eu țin cărțile de telefon! se răsti domnișoara Trixie. Și n-am de gând să las pe nimeni să le folosească. — Atunci caută un Reilly pe Constantinopole Street. — Am înțeles, Gomez, spuse domnișoara Trixie. Ai răbdare. Luă cele trei cărți de telefon îngrămădite într-o nișă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nișă a mesei ei de lucru și după ce căută cu o lupă, răsfoind paginile, dădu un număr. Domnul Levy formă numărul și o voce răspunse: „Bună dimineața. Curățătoria regală“. — Dă-mi cartea aia de telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l bine cu unghiile proaspăt vopsite. Dacă ți le dau le pierzi. Găsesc eu numărul corect. Trebuie să vă spun că prea sunteți nerăbdători și iritabili. Stând în casa voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Zalatimo care lovea cu piciorul în coșul de hârtii, buimăcit de „ordinea alfabetică“. Trist, foarte trist! O întreprindere gata să se ducă de râpă, tineri idealiști nefericiți pretându-se la falsuri ca să se răzbune. — Plecați o dată de aici, se răsti la ei domnișoara Trixie, bătând cu palma în birou. — O auzi cu câtă convingere vorbește? constată mândră doamna Levy, în timp ce trupul ei durduliu, înfășurat în blană, era târât afară pe ușă. Am făcut o adevărată minune. Ușa se închise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre Ignatius. O împinse să intre și îi spuse lui Jones: Și acum, vezi de el! — Scoate-ți briceagul și ciopârțește-mă, spuse Ignatius, în timp ce Lana și Darlene intrau în bar. Aruncă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceia? întrebă Ignatius, desprinzându-și hangerul și fluturându-l în aer. Trebuie să-i capturăm cât încă n-au părăsit clădirea. — Te rog scoate-mă de aici! Nu pot suporta întunericul. — E vina ta că s-a spart ușa! se răsti Dorian la marinarul tulburat. De ce te joci cu golanii ăia de sus? — El a spart ușa! — Ce poți să te aștepți de la el? Uite cum arată! — Despre mine vorbiți, pederaștilor? întrebă Ignatius supărat. Dacă ai de gând să te enervezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am serioase îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă-ți gura, Nelly, se răsti Dorian, pălmuindu-l pe Timmy peste obrajii lui trandafirii. Ieși din casa mea și du-te pe stradă, unde ți-e locul. — Vai, strigă marinarul, ce lucru groaznic poți să-mi spui! — Vă rog, pleda Ignatius. Mișcarea nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zile, să nu te miri dac-o să-i fie băgați pe gât. Betty o lovi pe Frieda în cap cu o cutie goală de bere. — O cauți cu lumânarea, spuse Frieda, ridicând unul dintre scaunele de bucătărie. — Acum ajunge! se răsti Dorian. Dacă nu știți să vă purtați, plecați de aici imediat. — Eu una, spuse Liz, m-am plictisit să stăm numai aici, în bucătărie. Da! strigă Betty. Apucă de un picior scaunul pe care Frieda îl ținea deasupra capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să le despartă. Ambele scaune căzură cu zgomot pe podea. — Cine ți-a spus să te amesteci? o întrebă Frieda pe Liz, apucând-o de părul tuns scurt. Dorian, împiedicându-se de scaune, încerca să împingă fetele înapoi la masă, răstindu-se la ele: — Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de făcut e să stăm în bucătăria asta afurisită? întrebă Frieda. — Ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse doamna Levy. Pot paria că te-a păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti bătrâna. Trebuie să recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pensionează? — Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să știe. Dă-mi mie numărul. Îl voi chema personal. Doamna Levy stătea uitându-se lung spre soțul ei, fără să clipească din genele-i colorate. Dacă tot mergi la prăvălie, ia-mi și șunca aia promisă de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face bine să începeți să mă plătiți. Rânji spre doamna Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăjituri olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să mărturisești. Ești acuzată pe nedrept.“ Domnul Levy izbucni într-un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să mărturisească? — Liniște, se răsti domnișoara Trixie, trezindu-se brusc. Trăsnitul de Reilly merita într-adevăr să fie salvat. În felul lui nebunesc se salvase pe sine, pe domnișoara Trixie și pe domnul Levy. Și oricine ar fi fost Burma Jones, merita un premiu generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de un lanț de la gît care avea valoare și s-ar fi pierdut în ape). N-am băi, du-te și caută la altul, răspunde țîfnos Moaca (el e țîfnos și morocănos de obicei). Dă-mi băi o țigară, se răstește Boxerul la al cincilea, cunoscut momentan ca Dragonul. Nu-ți dau, bă, nici o țigară, nu le am la mine, îi răspunde Dragonul calm (de precizat că el chiar trebuie să fie calm și înțelept în asemenea momente, chiar dacă îi mai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care m-au adus? Nu pot să stau aici o mie de ani... mi-e rău. Bărbatul ridică ochii din ziar și o privi, vizibil deranjat. — N-ați vrea să vă așezați și să nu mai vorbiți, vă rog? se răsti el. — Poftim? Nici măcar nu știu de ce mă aflu aici! E o greșeală, mi-e rău, trebuie să plec... Nu puteți pleca doar pentru că vă e rău, se enervă el și se Întoarse la articolul său despre Yankees. — Vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
realitate. Fă pe deșteptul cu alții”. Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras atenția că Arhivarul îl trăgea de limbă pe portar în legătură cu mine. „De ce te interesezi de mine pe la alții, domnule?” m-am răstit la el năvălind în arhivă. Surprins, Arhivarul s-a retras ca un șobolan speriat în spatele mesei la care lucra. Împiedecându-se, și-a scăpat ochelarii pe jos și, căutându-i, a călcat din greșeală pe ei și a zdrobit lentilele. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]