891 matches
-
determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el cheamă imaginea trudnică a celui care „Te-a-ntors în brazde și în moine”, chiar dacă „Poate a murit de mult cu răstignite doine” (Regăsire). Coasta soarelui prelungește ecourile și motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin aceste noi stanțe însorite memoriei maestrului meu Nichifor Crainic și celorlalți scriitori din gruparea revistelor «Gândirea» și «Sfarmă-Piatră», care au fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
1961 (în colaborare cu Igor Block), Omul meu drag, București, 1965 (în colaborare cu Igor Block); Seiji Shimota, Insula Okinawa, București, 1961 (în colaborare cu Ion Timuș); Nikos Kazantzakis, Libertate sau moarte (Căpitan Mihalis), pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1962, Hristos răstignit a doua oară, I-II, pref. Romul Munteanu, București, 1968 (în colaborare cu Ioan Halianis); Gustaw Morcinek, Păsări rătăcite, București, 1962 (în colaborare cu Erik Valentin Frimu); Artur Lundkvist, Continentul vulcanic. O călătorie prin America de Sud, București, 1963 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
totul se desfășoară în acest interval. Păstrăm în minte fiecare capăt al lanțului, dar nu ne dăm seama cum ajung verigile unele lîngă altele, cum ajung unul în altul persoana necreată și natura creată. Pentru ca religia creștină, mulțumită mitului Mîntuitorului răstignit, să poată determina comunicarea între ele a categoriilor filosofice (sau a trăsăturilor culturale) care o precedau, a trebuit să ofere o reprezentare unei neverosimile mediologii și forță de dogmă contradicțiilor logice pînă atunci de nedepășit. Într-adevăr, în fața Omului-Dumnezeu un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Fiului său vizibil, corpul mistic al Bisericii îl face pe Hristos să fie printre oameni. Semnificatul locuiește și se construiește în semn. "Semnul lui Hristos ridicat în mijlocul națiunilor", intermediar al unui intermediar, mireasă a Mirelui (noua Evă ieșită din trupul răstignit al lui Iisus), Biserica este "doi în unul", ca și Hristos: în același timp temporală și spirituală, umană și supranaturală. Ca societate terestră, ea își are obîrșia în sociologie: ca o comunitate a vremurilor din urmă, ea se trage din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
supuși, cetățeni). De fiecare parte, cele două brațe desfăcute ale Deținătorului simbolic și Controlorului politic. În mijloc, creierul sau medium-ul, centru de aspirație și de redistribuție a fluxurilor de informație. Miză și mijloc de luptă pentru întîietate. Acest corp răstignit se va transforma în funcție de tipul de raport care unește cei doi poli: al circulației simbolice și al naturii mediumului central. PUTERE SIMBOLICĂ PUTERE POLITICĂ (Biserică, Oameni de litere, Intelectuali) (Conducător, Stat, Bani) MEDII COLECTIVITATE (Credincioși, Supuși, Cetățeni) În acest fel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiu devotat" al acesteia chiar și atunci cînd este chemat să pună în lumină aspectele mai puțin pozitive. Starea de agonie a Răscumpărătorului care poartă în trupul său glorios stigmatele pătimirii caracterizează starea actuală a Bisericii din această lume: Biserica răstignită și agonizantă care totuși nu încetează să spere și să se încredințeze mirelui ei... Devotamentul față de Biserica răstignită nu se micșorează nici atunci cînd instituția bisericească îmbracă chipul sever și mortificant al condamnării nedrepte". Antonio Rosmini a fost o flacără
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Starea de agonie a Răscumpărătorului care poartă în trupul său glorios stigmatele pătimirii caracterizează starea actuală a Bisericii din această lume: Biserica răstignită și agonizantă care totuși nu încetează să spere și să se încredințeze mirelui ei... Devotamentul față de Biserica răstignită nu se micșorează nici atunci cînd instituția bisericească îmbracă chipul sever și mortificant al condamnării nedrepte". Antonio Rosmini a fost o flacără care s-a consumat luminîndu-i pe alții; și continuă să reverse lumină și astăzi. De aceea Biserica îl
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
1. Primul. Maria Magdalena, șMaria,ț mama lui Iacob și Salomeea merg foarte de dimineață la mormânt, spunând: („Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?”) 2. Văd piatra prăvălită și un înger spunând: („Îl căutați pe Isus Nazarineanul, cel răstignit? A înviat, nu este aici”). 3. I s-a arătat Mariei, care stătea lângă mormânt, după ce au plecat celelalte. 301. DESPRE CEA DE-A TREIA APARIȚIE. MT. 28. 1. Primul. Mariile ies din mormânt cu teamă și bucurie mare, voind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi. / Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă? / Și noi pe drept, căci noi primim cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aștepți doar la un faliment. A simțit-o atât de profund Sfântul Ap. Paul, care vedea în crucea Nazarineanului «un scandal pentru iudei și o nebunie pentru păgâni». Și, mai mult decât atât, trebuia să ceară lumii întregi, în numele acestui Răstignit, să-și sacrifice gândirea plurimilenară a trecutului: gândirea socială care îi împărțea pe oameni între sclavi și liberi; gândirea cezarului care făcea din împărat stăpânul trupurilor și al sufletelor; gândirea politică ce consacra dreptul puterii; sistemul etic care îngăduia toate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
consacra sclavia femeii și a copilului; chiar și prejudecățile naționale ale poporului evreu, pentru care riturile trecutului erau considerate sacre și de neatins; în sfârșit, trebuia să ceară lumii să se schimbe radical și să recunoască autoritatea pe care un Răstignit dezonorat i-a delegat-o unui mic grup de pescari necunoscuți. Apostolii au crezut fără șovăire în legitimitatea mandatului lor; au crezut în aceasta ajungând să-I dea mărturie [lui Isus] cu jertfa vieții lor; au crezut în certitudinea victoriei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
chipul autentic al lui Dumnezeu! Cine ar putea să ne redea chipul lui Dumnezeu, Care este spirit pur? Cine ar reuși să înțeleagă chipul Lui din Preasfânta Euharistie, unde este ascuns sub asemănările pâinii? Și cine ar putea spune că Răstignitul de pe altare ne oferă contururile Sale, dacă artistul se abandonează geniului său personal? Și cu toate acestea El este; dacă nu este exact ca Om, este precis ca Dumnezeu. El fotografiat pe patul de moarte (n.n. cruce). Acel cap înclinat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
concepte, oferindu-i cititorului un ajutor deosebit în parcurgerea cursivă a acestor pagini minunate. Preotul lui Cristos și persoana consacrată nu se tem, și nici nu se feresc, să dea mărturie omenirii contemporane despre vocația și încrederea lor în Cristos răstignit, mort și înviat -- pentru fiecare dintre noi. Lumea de azi, instabilă și confuză religios, flămândă și însetată de Cristos, a pierdut Calea, Adevărul și Viața, privind neîncetat la Isus - motivul pentru care te implici și răsplata pe care o cauți
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
creștine Din simbolul trist al hulei și-al batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și suspine. Tu ești semnul sfânt al păcii, ce vestește bucurie Și împrăștie-n popoare frică, dragoste, tărie Tu ești semnul, ce prin nouri, la grozava judecată, Vei veni ca s-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru toți având un cuvânt de îmbărbătare. Era un bun duhovnic și director spiritual. A murit în faimă de sfințenie în anul 1969, la 27 iunie, în Iugani, fiind aici înmormântat. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Răstignitul Dușmani din neamul tău ales Te-au prigonit: Pe-o cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde a mai trăit clipe de intensă unire cu Dumnezeu. Aici în ziua de 15 septembrie are loc fenomenul -astăzi numit - stigmatizare. O flacără venind de sus se apropie de Francisc; el deslușește în ea conturul precis al lui Isus Răstignit căruia îi dăruiește încă o dată întreaga lui viață și ființă; deodată din rănile mâinilor, ale picioarelor și a coastei pornesc raze ce se îndreaptă spre mâinile, picioarele și coasta lui Francisc care intră într-un abis de durere și bucurie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
gândirea și sensibilitatea franciscană. În anul 1982, cu prilejul sărbătorii celui de-al șaptelea centenar de la nașterea Sf. Francisc, scriitorul Julien Green, membru al Academiei Franceze, îi expune viața într-o viziune modernă de profundă autenticitate, descoperind în purtătorul stigmatelor Răstignitului pe „Fratele Francisc”, frat al tuturor oamenilor care și-a transformat viața în „istoria unei iubiri” - „une histoire d’amour”, a iubirii de Dumnezeu, de oameni, de natură. Ar fi încă multe de spus, dar sfârșesc prin a repeta un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întreceri de luptă cu spada! Vă mulțumesc, boieri dumneavoastră! Să trăiești, Măria ta! Ștefan face o plecăciune adâncă: Sluga... Boierii au plecat. În odaia domnului s-a făcut liniște. Ștefan își aruncă ochii către crucifixul de deasupra căminului, cu Iisus răstignit. Câte zile ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văicărea că Măria ta l-ai pus, de trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos și-a patra oară! Numai așa se ajunge la desăvârșire! se aprinde Ștefan. Unde sunt "Patimile", "Iisus răstignit", frumos, senin, scăldat în lumină, cu aureolă aurită? Lumina, aurul să le păstreze pentru "Înviere". Iisus pe cruce, bătut în cuie, chinuit de durere, singur, părăsit de însuși Dumenzeu-Tatăl: "Era un om... și suferea ca dânsul... Un Dumnezeu nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
departe... Privește în amurg colinele însângerate de apusul obosit al soarelui. Grăiește încetișor și glasul lui vine de departe: Dacă Iisus Mântuitorul, cât e El Fiu al Domnului, s-a umilit pre sine și s-a lăsat scuipat, batjocorit și răstignit ca să mântuiască omenirea, cu atât mai lesne îi este unui obscur voievod să se umilească pentru ca să-și mântuiască țara... Umilirea aiasta devine înălțare, șoptește Vlaicu. Întâi "Patimile". O să ajungem și la "Înviere"... Cine știe... răspunde Ștefan cu un surâs amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că, la noi sunt multe legende creștine care explică de ce se înroșesc ouăle de Paște și de ce ele au devenit semnul Învierii Domnului. Cea care este răspândită în satul nostru spune că Maica Domnului, care venise să-și plângă fiul răstignit, a pus coșul cu ouă lângă cruce și acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Isus. O altă legendă spune că atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-L, s-au transformat în ouă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile insuportabile din picioarele lui Isus răstignit. Durerile mele sunt niște infime participări la suferințele lui, pe drumul spre Santiago. Cu aceste gânduri pioase, într-un târziu adorm, acompaniat de sforăitul unui spaniol și de mișcările prin somn ale italianului de sub mine. Dimineață m-am trezit pe la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce suferă în liniște (Dumnezeu este slab și trebuie să suporte chinul suferinței și al morții pentru a ajunge la înviere, sau chiar să sufere pentru totdeauna). Aici se manifestă diferența profundă dintre Isus Cristos și Buda Iluminatul. Iluminatul și Răstignitul Diferența decisivă dintre cele două figuri poate fi înțeleasă doar îndrăznind să le așezăm una lângă alta, imaginea lui Buda zâmbitor șezând sub floarea de lotus și cea a lui Isus bătut în cuie pe cruce. Doar din această perspectivă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de Buda, binevoitorul și plin de compasiune. Și în acest mod se distinge și de mulți alți zei și de mulți fondatori divinizați în diverse religii, de toți guru religioși, de eroi și de cezarii din istoria lumii: suferind, executat, răstignit. Dar toate acestea înseamnă că nu există un răspuns la chestiunea suferinței? Enigma nerezolvabilă a teodiceei Viața este suferință. Este afirmația profundă a budismului recunoscută și de către creștini. Suferință în sensul cel mai amplu al termenului, adică tot ceea ce este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]