6,632 matches
-
în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-o delegație de la Timișoara și privea minute în șir cum se scurgea nisipul fin din capsula de sus, spre cea de jos, și parcă o dată cu pulberea fină curgeau și gândurile sale. Timpul cu trecerile sale, își zicea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a inocula oamenilor încredere în forțele cu care îi înzestrase Mama Natură. Întâlnirea din seara aceea fatidică, în care Olga a aflat că Alex se căsătorește și nu ea era cea aleasă să-l însoțească la altar, i-a răsturnat în ființa sa toate comorile din suflet și speranțele adunate de-a lungul timpului. Lipsi de la serviciu timp de o săptămână pretextând că e bolnavă. De fapt era! Când nu poți cu nici un chip localiza durerea, când ziua pare a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar al cărui germen apăruse ca posibil în diabolica ei lucrare. Era ca și cum pe o plită încinsă dădea în clocot o oală plină nu cu apă, ci o fiertură cu otrăvuri pe care ea aștepta un moment anume să o răstoarne peste sufletul celor pe care îi acuza că o trimiseseră pe necunoscute drumuri... Lunile treceau și cu cât sarcina Inei avansa Olga o alimenta cu asigurări privind sprijinul, loialitatea și grija ei ca lucrurile să curgă în mod normal, fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
temei, că în fiecare om există doi lupi: unul rău și unul bun, și totul depinde de cel pe care îl alimentezi. Se vede că Olga, îl hrănise mult timp numai pe lupul cel rău. În drum spre holul principal, răsturnă o măsuță pe care se afla un pahar plin cu apă. Paharul se vărsă, sfărâmându-se în sute de cioburi. O fi paharul în care s-au adunat toate otrăvurile acumulate în sufletul meu de-a lungul timpului?, gândi Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
poate chiar era deja sub zero. Unii intră în agonie de la douăzeci de ani, în timp ce mulți alții se sting chiar în clipa morții, încet, liniștit, ca lămpile în care s-a terminat uleiul. La prânz, doica îmi adusese masa. Am răsturnat castronașul cu supă: am strigat din toate puterile. Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să cheme doctorul. Mă bucuram în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
verdict al său mi se pare demn de reținut :”...Bulgakov persevera În a rîmăne cel mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată cu susul În jos”. Celor ce s-au deplasat efectiv la Moscova, li se adaugă doi turiști ...virtuali - Ovidiu Pecican și Ion Vartic. Avînd handicapul ne-deplasării În echipa Bulgakoviadei, ei suplinesc , cum era de așteptat ( mai ales că Ion
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
locul stabilit. Cam tot atât ne-a luat ca să le desfiletăm, operațiune al dracului de migăloasă, cu atât mai mult cu cât trebuia executată tot cu ajutorul sforilor. Alte mijloace nu aveam la îndemână. Aproape de miezul nopții, am reușit să le răsturnăm în așa fel încât toată otrava să se scurgă frumușel în canal. De fapt nu toată otrava. Căci aici era tot șpilul. Substanța pe care aveau să o găsească domnii de la firma de dezinsecție, dimineață, trebuia să aibă același miros
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apoi își trase zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Sofica. Acest mic accident declanșă în mintea lui un șir de asociații. De la căldări, gândul îl duse pe neașteptate, fiindcă evenimentele din noaptea trecută parcă i se șterseseră până atunci din amintire, la apa pe care o turnase în bidoanele răsturnate în buza canalului. Iar de aici, traiectoria imaginilor mentale se opri la insecticid. Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amaru’! Soțul o privi dur. Ca și cum ar fi desființat-o și ca sau cum era sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ale inimii... Trăiește! Trăiește! Hai să vedem cât de tare a fost lovit! Ce spuneai, Pâcule? Ei. Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru asta... Te ascunzi după deget, mehenghi bătrân. Ia fă binișor și răstoarnă carul cu gânduri. Doar te știu de-o viață...Sunt sigur că în scăfârlia ta cea afumată se învârt destule gânduri. Sloboade le și n-o mai fă pe niznaiul. Pâcu și-a pipăit punga cu tutun, în timp ce în cealaltă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-și câte o strachină dinainte. Măriuța și-a făcut datoria ca la carte. Între timp - gâfâind - Costache s-a prezentat cu un ceaun în care râdea o mămăligă cât o movilă de hotar. Mitruță a sărit să-l ajute să răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a tăiat bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum ziceam, în astă seară am să vă spun o poveste de o să vă treacă căldurile... Adică noi suntem niște babe și când om auzi povestea ta ne-a trece udul, cum s-ar spune. Ai? Ia fă bine și răstoarnă carul cu minciuni și noi om alege! De-a fi ceva de soi, ne om bucura. De nu, vai de capul tău a fi. Știi ce te așteaptă - l-a luat din scurt moș Dumitru. Știu. Știu prea bine, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în toată puterea lui... „Sunt salvat!” - m-a fulgerat gândul. Când am văzut soarele, m-am târât cât am putut de repede spre un loc unde se mai zăreau câteva tufe, semn că troianul nu era atât de înalt. Acolo, răsturnat cu fața în sus, am stat să judec ce am de făcut... „Să merg înainte, nu era altă cale decât prin locul de unde abia am ieșit. Și dacă nu știu prin ce minune aș reuși să trec valea Păscăriilor... cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stacana de ceai, prostata reîncepuse să-i transmită semnale S.O.S. -, ridicându-se În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud ciorba direct În poală. The Sig contemplă calm harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vale. Câteva sute de metri, roata a mers cumpătat, mai admirând priveliștea, mai storcoșind o zmeură, dar apoi, pe măsură ce panta drumului se adâncea, a căpătat viteză. Și-a luat rămas-bun veselă de la șosea pentru a străbate un gard viu, aproape răsturnând-o pe bunicuța care culegea lucernă În spatele lui, a trecut ca o sălbăticiune prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din sex-appeal. Când am Întins mâna s-o ating, imaginea s-a tulburat, fragmentându-se În mii de așchii de cristal, și, În loc de senzația proaspătă a sânului marmoreean, am simțit arsura caloriferului. Am Încercat să-i prind coapsa, dar am răsturnat un ghiveci cu un cactus gigantic. Când m-am Întors, Amy vocifera cu o voce groasă, ca de autocamion Kamaz, agitându-și pumnul În direcția mea, apoi a deschis o ușă abil mascată de tapetul cu animăluțe și a dispărut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai băut, a zis ea. Și-a căutat cu gesturi nervoase pantofii printre butoaiele cu varză, apoi a Început să meargă, bălăngănindu-se pe tocuri ca o marionetă cu sforile Încâlcite. S-a Împiedicat și s-a lovit de ceva, răsturnând un snop de stinghii rezemate de perete. A urmat o Înjurătură pe care, În ciuda impresionantului bagaj cultural pe care-l dețin În domeniu, n-o mai auzisem nicicând, iar apoi un toc și-a luat zborul În direcția mea. — Mi-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vorbind cu schivnicul Meftodie de la Mînăstirea Cernica. "Pe dedesubt", adică "arheologic", implicînd reconstituirea unui plan ocult, ascuns sub stratul, incitant și el, al "potrivirii" cuvintelor. Defel fortuită ar fi, sub acest unghi, stilistica unor titluri precum Arheologie, Oseminte pierdute, Testament. Răsturnînd, reordonînd cuvintele "tribului", Arghezi se arată insuflat de o demonie gnoseologică, de "tentația metacunoașterii" ca de un "hybris enorm", id est un eșec în direcție metafizică, însă un factor modelator în direcție estetică. Amestec singular de modern și arhaic, poetul
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]