2,050 matches
-
timpul de expunere a subiectelor celui plecat, oricât de mic ar fi fost acesta. Câtă vreme următorul examinat expune primul subiect, Albert notează, pe scurt tot ce-și amintește despre subiectele lui și-și amintește aproape tot, privind primul subiect. Răsuflă ușurat. Al doi-lea subiect, este floare la ureche ; trebuie doar să înșire localitățile : Săvinești, Roznov, Slatina, Turnu Măgurele, Govora .... și restul va veni dela sine. Nu apucă să le noteze. În sală este prea multă liniște, atât de multă
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > TEAMĂ Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1262 din 15 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Răsuflu, cu inima zvâcnind, să iasă Din golul sufletului meu, pe care nu-l cunosc E alb în fața ochilor, ca o rochiță de mireasă Sunt omul care-a ajuns, să nu-l mai recunosc. Petale de zăpadă se scurg în timp
TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365439_a_366768]
-
a lui de a intra în rândurile securității. Dacă ar fi fost acceptat ar fi fost posibil ca unul dintre colegii lui, sau chiar el, să-l ,,lucreze,, pe prietenul lui de odinioară. Nu poate decât să ofteze și să răsufle ușurat ; ca securist execuți ordine și uneori, personalități - dacă chiar este adevărat ceea ce susțin cei de la postul ,,Europa Liberă,,. Referință Bibliografică: XXX ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
mă remorcau, valurile îmi luau barca pe sus, fiind mai ușoară ca cea ce mă tracta și mă ducea înaintea lor. Trebuia să țin cârmă cu rama să nu ne ciocnim și să ne scufundăm. La intrarea în port, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum va avea ea chef. A doua zi, vecinii mei m-au
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
pe propria-i casă îi strică lui nea Radu buna dispoziție. - Aoleo, care dăduși mâncați-aș ficățeii?! Pricepe că piatra a venit din direcția cetei lui Chiftea. Înjură și amenință, fără să îl intereseze dreptul la replică. Moșu și Gini răsuflă ușurați, jubilând apoi. * Dacă s-ar întâmpla vreodată să dea mâna cu vreun președinte american, ar însemna mai puțin decât amintirea lui nea Mitică, operatorul de cinema. Mereu la costum, cu ținuta impecabilă, cu pălăria și pardesiul identice cu cele
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
au figuri de tocilari.” Acestora le va pune întodeauna note bune, le va trece cu vederea dacă vreodată se vor prezenta nepregătiți. Îi întreabă care este motivul pentru care s-au prezentat nepregătiți. - Am avut de învățat diagrama fier-carbon! Profesoara răsuflă ușurată, simte că îi iubește pe acești copii, pe toți care s-au prezentat nepregătiți la ora ei, amintindu-și materiile pe care nu le putea suferi pe vremea când era elevă. * Profesorul de franceză mormăie nemulțumit, apoi îi îndeamnă
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
conturat silueta tramvaiului înaintând într-o legănare dojenitoare. A închis ochii și a început să numere de la o mie, în sens invers. Când uruitul tramvaiului a trecut prin dreptu-i, a încetat să mai numere, uitând numărul la care ajunsese. A răsuflat ușurat; îi venea să chiuie, să danseze; să meargă pe bolta cerească.......... * - Parcă nu pe strada asta locuiești; l-a repezit dl. Constantin pe Albert. Ziele de martie de până atunci fuseseră ploioase; pământul devenit noroios îi amintea lui Albert
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
numele, încercând să-și dea seama dacă este sau nu este a lui. Cu fiecare strigare de nume speranțele îi cresc. - Acestea au fost notele de trei. Urmează cele de patru! Culoarea pare să revină în obrajii colegului de bancă. Răsuflă ușurat, despovărat de emoțiile trăite până acum; urmărește însă rostirea numelor cu același interes. - Urmează acum, să vă citesc numele celor care au reușit să obțină un cinci tras de păr. “Am scăpat, am scăpat!” șoptește Florin cuprins de bucurie
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Uneori, promisiunile neîndeplinite reapar ca regrete, regretele sunt însoțite de păreri de rău, părerile de rău devin dureri molcome. * După ce a avut imensa satisfacție de a-l prinde copiind pe Albert, dl. Constantin s-a simțit ca o bășică ce răsuflă, în fața catalogului deschis la numele acestuia. Notele obținute de acesta erau parcă aranjate ca într-o apărare șahistă nepermițând atacul la rege; cu nota din teză nu avea cum să-l lase corijent pe toamnă. Fusese ceva încântător să și
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
suplimentar. Pe o pășune alpină verde, panta se simte, în special la coborât, dar ai impresia că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. Lacurile alpine la poalele stâncilor, ca cele din Retezat sau Făgăraș, oferă vederi splendide
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
Se uită la cei din compartiment, se uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
să cadă umbră peste pământul învăluit în pete. Așteptăm să văd ce nume poartă luna. 2. Nu se putea auzi nimic în afară de zgomotul ochelarilor curați petrecuți peste eticheta îndoita de ploaie. 3. Cum se întâmplă să ne naștem înainte de a răsuflă. Cum se întâmplă să parem adesea. 4. Lacul castaniu, cel dinaintea furtunii, lacul pe care ninge toamnă. 5. Acum se prefacea în amintire, îndoita de propunerea ritmului amețitor al jăratecului. 6. Se ivea încet, o pălărie îi acoperea ochii, dar
DETALII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366371_a_367700]
-
fi urmat nu ar fi avut decât darul de trece în planul al doilea înțelegerea pecetluită. În acea noapte, abia după ce ultimul strop de băutură s-a scurs din pahare, Albert a înțeles totul. Fiecare dintre petrecăreți a părut să răsufle ușurat. Până atunci fiecare stătuse cu ochii pe fiecare cu gândul de a pondera pe cei care ar fi avut tendința să întreacă măsura. Fiecare în parte fusese creditat, individual, cu încrederea ofițerului de contrainformații astfel încât pentru fiecare, ceilalți reprezentau
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
ea ca niște lași. Ilegalistul ajunsese să poarte cu el un ciomag ciobănesc de corn și se tot uita în toate părțile când trecea prin fața casei noastre, dar nu știu cum se făcea că Deta îl păcălea de fie¬care dată: atunci când răsufla ușurat, cre¬zând că a scăpat, hop! - se și trezea cu ea-n spinare. Și uite-așa, Deta noas- tră ajunsese celebră în sat datorită a¬cestui com- portament cu totul ciudat al ei. Mai avea ea, e drept câțiva
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
am motorul pe injecție directă.Adu o ceașcă și-n două ore suntem gata. Aduc ceașca și dintr-o înghițitură o golește. - Bună țuică ai ! Tare ca piatra asta pe care trebuie s-o sap eu. Începe în sfârșit activitatea. Răsuflă greu la fiecare tîrnăcop de parc-ar sparge stânca de pe munte. Pe la al cincilea se oprește ca să se șteargă de sudoare.Privirea îi rămâne pironită pe două fete ce merg agale pe șosea. - Mișto priveliște ai bre ,aicea la șosea
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
înalte, foarte înalte, de care te poți izbi și cădea... Până la ele mai sunt alte praguri. Și tot așa! Beran are chef de o bătaie cu bulgări dar eu nu! Mă gândesc la ochelarii mei cu rame subțiri, aburiți de câte ori răsuflu, parcă-i și simt crăpându-se deasupra nasului, ca într-un desen animat... Zăpada asta, abundentă, ca o frișcă enormă din care nu mai știi cum să muști, face și în el să vibreze ceva, îl face să se bucure
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
spărgând luciul de cleștar al lacului Viverone, în mii de cristale strălucitoare. Spera să mai prindă acea lumină favorabilă de care avea nevoie, în realizarea tabloului schițat pe pânză. Lacul parcă luase foc așa-i strălucea de frumos suprafața. Adriana răsufla precipitat. În ritmul acesta nu a mai mers de mult timp. Nu a avut de ce să se grăbească. - "Ce caut eu după acest bărbat? se întrebă ea, urmărindu-l din priviri. Ce mă atrage spre el ca un magnet? Pentru
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... Citește mai mult CAPITOLUL 3- Apoi, io mă duc să mă întind puțin. ´ Om avea vreme de despicat firul în patru, dar mâine trebuie să fiu la Prund. Așa am hotărât, de
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
cu ironie în glas Maria.Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... XXI. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1141 din 14 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL II Mâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
am venit să te întâmpin la autogară. - Dacă îți era dor cum zici, veneai să mă vezi, doar nu faci mai mult de o ora până acasă, îi reproșă Fana fiicei sale. - Știu, mami dar nu am timp nici să răsuflu, dar să mai și plec din oraș. - Sâmbăta și duminica ce faci? - Lucrez, dacă nu la fabrică, atunci o fac acasă la mine. Am de terminat niște modele ce trebuiesc prezentate la o expoziție de modă. Duminica abia reușesc și
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
bufetului, scoase sticla cu apă minerală din frigider și îi duse colegei sale paharul plin. Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conținut și cu cealaltă mâna apăsându-și pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simțea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian și porni să plângă fără nicio jenă de parcă își pierduse cea mai dragă ființă din
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
suntem noi fetele cînd ne întâlnim... Mai o bârfă mai vorbim despre noutățile modei ș.a.m.d. - Ai dreptate, dar ai grijă când te întorci, promiți? - Promit. Mihai o sărută ușor pe buze. -Noapte bună! - Noapte bună! Tânăra se îndepărtă răsuflând ușurată. O femeie când este cuprinsă de teama de a un-i fi descoperită o taină o cunoști după cum pășește. Pașii ei sunt reținuți de parcă i-ar fi mereu teamă să un fie strigată și să i se spună. “Stai
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Nu aveam decât, numai ce purtam zilnic pe mine (afară de cravată). Marcel era mai pricopsit și avea un costum mai bun. Am luat „Mocănița” până acolo. Mocănița era trenuțul pitoresc pe linie îngustă care când mergea, mai ales la deal, răsufla din greu ca un moșneag și scrâțâia din toate închieturile. Se zice că odată o bătrânică urca din greu cu desagii pe cărăruia de lângă calea ferată. Mecanicul îi zice: - Matușică, aruncă-ți desagii într-un vagon și opintește-te și
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
Ce să fac cu ei?” Se îndreptă spre spre Mike. - Poftim, ia-i dumneata. Mike luă banii și-i puse în seif. - Să n-ai nicio grijă, Nora, o asigură Mike. Sunt banii tăi și sunt în siguranță. Domnul Forest răsuflă ușurat, cu bucuria unei bătălii câștigate. Se ridică în picioare, semn că avea să se tragă anumite concluzii. - Domnilor, hotărârea a fost luată. Nora Banana va locui la noi... Mike, du-te și cheam-o pe Linda s-o conducă pe
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
ceea ce ni se întâmpla... Gemea și tresărea, transfigurată de plăcere, încât îmi era teamă să nu facă vreun atac de cord din cauza unui asemenea efort la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de efortul depus, mi-am dat seama, totuși, că am gândit greșit: prietena mea ascundea în făptura sa firavă o forță nebănuită și o imensă capacitate de iubire... Privindu-ne unul pe celălalt, parcă ne era jenă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]