8,590 matches
-
A prins să plângă cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii ... Citește mai mult S-a rătăcit în mine
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi, Nălțându-se spre cer, fluturi perechi... De vei voi să pleci în crângul verde, Cu fluturii ... Citește mai mult S-a rătăcit în mine primăvara,Și iarna-i cântă-n inimă-o romanță, Își tremură pe suflet trena-i lungă,Pe tâmplă mea așază flori de gheață.Se-ascunde primăvara-n toporașii,Ce-au apărut în fața casei mele,Cu ochii mei în
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
A prins să plângă cu sclipiri de gheață,Și-n aburii tăcuți ai dimineții,În suflet primăvara îmi îngheață.Se-ascunde-n mine scumpa primăvară,Și înflorește-n fiecare gând,La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt.S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa,Și mă-nverzește până la urechi, Curând în sufletu-mi vor da din aripi,Nălțându-se spre cer, fluturi perechi...De vei voi să pleci în crângul verde,Cu fluturii ... XII. MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE!, de Gabriela Munteanu, publicat
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul... Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis, Pământul tot acuma cântă minunea care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit, ... Citește mai mult De la o vreme-au prins să cadă din ceru-nalt iar pe pământ,Cântând cu iarna, fulgi grămadă, ca un colind pentru cel Sfânt...Roiesc ca fluturii în vară, se țin de mâini și se rotesc,Parcă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul...Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis,Pământul tot acuma cântă minunea care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit,... XXXIII. POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Nebănuitele cotituri ale vieții E iarnă, e sfârșit de ianuarie, după amiază târziu. Azi am încheiat conturile unui capitol din viața mea, cel mai trist și mai zbuciumat. Rătăcesc pe aleile parcului care la această oră e aproape pustiu.Vântul suflă înghețat, răvășindu-mi părul cu sălbăticie și patimă, dorind parcă să-mi atragă atenția că nu sunt de tot singură. El îmi este alături și mă scutură în
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
LUMEȘTI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017. Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului... Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... Citește mai mult Lângă margini de lume ajung plutind pe nori, în tăceri prelungi, asurzitoare, umbre mărețe și speranțe împletite în ecouri, rugi nevăzute, înălțate cu foc din suflete rătăcind singure în pustiul cu mărăcini deși ai pământului...Permanenta efemeritate mângâie cu nerăbdare clipele în trecerea lor peste chipurile oamenilor, blândețea-i mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
NOPȚI DE IARNĂ, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Dacă viața întreagă ar fi doar un vis, Aș alege să fie al unei nopți de iarnă... În care, înaintând în propriul abis, Aș rătăci departe, în sunete de goarnă... În călătoria pe pământul înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere, ... Citește mai mult Dacă viața întreagă ar fi doar un vis,Aș alege să fie al unei nopți de iarnă...În care, înaintând în propriul abis,Aș rătăci departe, în sunete de goarnă...În călătoria pe pământul înghețat,Magia castelelor și-a nămeților prin munți,A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat,E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
despărțit,Iar, un neam au călcat și umilit...Noi, cei ce-avem inima curată,... XXVIII. GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016. Trec vremuri și odată cu ele și file rătăcite din vieți neștiute, din suflete neînțelese și fragmente din cuvinte nerostite vreodată... Din lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în suflete răvăseau ființa omenească, în simplitatea ei complexă, încercată de propriile-i patimi dintotdeauna, asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde ... Citește mai mult Trec vremuri și odată cu ele și file rătăcite din vieți neștiute, din suflete neînțelese și fragmente din cuvinte nerostite vreodată... Din lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
al doilea) semnal editorial și publicistic: Î.P.S. Andrei Andreicuț: Mai putem trăi frumos? - Pledoarie pentru o viață morală curată!, Ediția a doua, Editura “Sophia”, București, 2014... Suntem preocupați să organizăm multe evenimente. Alergăm dintr-un loc în altul. Ne rătăcim, pentru a ne regăsi. Întâlnim oameni, ocolim oameni. Ne bucurăm de un curcubeu și trăim deja trecutul primei imagini în câmpul cu flori și sânziene. Lumea te întreabă: Mai ai timp? Dai din cap și spui: Da. Mă străduiesc! Ne
DUHOVNICESC AL PĂRINTELUI ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT DR. ANDREI ANDREICUŢ AL CLUJULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383635_a_384964]
-
12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În răstigniri de gânduri pun nostalgie, de jalea Toamnei intrată-n agonie. Că Cerul coboară-n umbră plumburie, văl cernit să pună naturii pustie. Copacii își pun lacrimile în frunze, pe drum către moarte rătăcind confuze. Bătute de soartă le spulberă vântul, în agonie grăbindu-le sfârșitul. În plânsul rubiniu de frunze veștede pun doruri stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
Acasă > Poeme > Emoție > AȘTEPT SĂ-MI SCRII Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Aștept să-mi scrii, de parcă luna Din drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi, pan la soare. Aștept să-mi scrii, de parcă-n aer S-au strecurat povești de dor Și-mi cade-o lacrima, ușor, Torcând
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2014/10/peisaj-versuri-montaj-rodica-elena-lupu.html Din volumul ARBITRAJ de Rodica Elena LUPU Editura ANAMAROL Referință Bibliografică: PEISAJ / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
umbră. Totul încărcat de sensuri adânci, care se cer descifrate. Jumătățile de măr își caută jumătățile pe potrivă, ca să refacă întregul: „S-au risipit jumătățile după cădere. Plâng după întregul de ieri, dar nu-și mai pot aduna sufletul și rătăcesc de nebune până arahnida țese coconul. O pădure de fire la capătul cărora se află o bucățică de măr. Când firul se clatină începe muzica morții”. Și totul se poate spulbera într-o clipită. Nimeni nu poate evada din propriul
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
cunoștință cu P1, P2, cu Litră și cu Zamă. Decorul sugerează un tunel. Tunelul copilăriei, de fapt, un labirint, plin de capcane. Atmosfera e specifică peșterilor, cu lilieci, roci, gropi, fundături și un râu subteran. P1 și P2, s-au rătăcit pe aici și încearcă să găsească ieșirea. Motivul mărului ispititor este folosit de cei doi prieteni ca mreajă pentru a călători înapoi în copilărie. Și această piesă e o parabolă despre bogățiile materiale și cele spirituale. În timp ce P1 și P2
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
a libertății de sine. Pe măsura monologului, Vicu ia chip de copac, de piatră, de stâncă întunecată. La masa de scris, înveșmântat în plapumă spune: “Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea”. De fapt, el caută prafurile care-l ajută să inventeze stelele
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului să-mi spui că sunt prin mâna mea un sol al literei din aur vechi și tâmple zvâcnind acum atunci și poate într-o zi cu nenăscute sensuri rătăcite-n zare în câte umbre să mă mai împart Tu, Doamne și-n câte șerpuiri să-mi plimb spirala până când sfera Ta de foc mă va cuprinde și fi-vor arse demult întregi sisteme de lesturi necuprinse-acum în mine pe
SĂMÂNŢĂ-N SOARE CRUD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383821_a_385150]
-
2) Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Iar ploaia mă-ntreabă de tine, iar nu știu să-i spun unde ești... De-o vreme, pe drumuri străine cu pași de furtuni rătăcești. Îmi ții dimineața aprinsă c-un zâmbet, cândva auriu dar noaptea sunt tot mai convinsă că-n brațe îmi crește-un pustiu. Mă-ntreabă iar ploaia de tine, să-i spun iar nu știu unde ești, de-ți mâni murgii șansei spre
CÂNTEC (2) de AURA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383802_a_385131]
-
coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii epoleții toamnei țes pe cruci de glie cântecul acesta, mir
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
murmurând / la utrenie / la fiecare vecernie” (idem) Ce găsește la revenire, notează poetul, aducându-ne aminte de evocările lirice ale lui Goga, în textul Însingurare, dedicat memoriei mamei sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar greieri singuratici / nu mai rătăcesc pe acolo // iarba năpădește netulburată urmele pașilor / în care nu mai intră nimeni // orfane / orele / rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin ape limpezi se scaldă un gând, inundat demult, de o mare de tăceri, iar umbrele sleite, pe zid tremurând, le destramă vântul sub palide-adieri. Am rătăcit printr-o pădure de umbre, defrișată, în toamna cu iz de tămâie, copacii au putrezit în peșteri tenebre, iar din cărbuni a răsărit o verde-fâșie. Arome verde-crud, adie prin toamnă, anotimp asezonat sufletului neliniștit și inima, ca un sfetnic, mă
PÂNZĂ ROGVAIV de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380086_a_381415]
-
acordă unor oameni de seamă Ordinul Piciorului,... XXIV. ÎNRÂURIREA, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015. adevărat îți spun, fiecare e ucenicul cuiva, înrâurirea excesivă duce la nemulțumire, robinsonii barurilor de noapte, din cei ce rătăcesc, câinii de pripas, cei merituoși trezesc invidia, singurătatea, secretomania putrezind, frica de anu fi părăsit, dorința muribundului de a lua cu el colțul de lume pe care îl știe, terorismul, iubirea sălbatică a scorpionilor, totul se termină prea repede, Doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]