1,509 matches
-
trapă infamă care-l așteaptă. Luciano Îi despică pieptul cu o rană În formă de cruce, iar el se scufundă În somnul veșnic. Trebuie să Înfrâng strămoșeasca neîncredere a celui din urmă, Înțeleptul din Sion, care se pretinde Ahasverus, Evreul Rătăcitor, cum sunt eu nemuritor. N-are Încredere, În timp ce surâde unsuros cu barba Încă Încleiată de sângele tinerelor făpturi creștine pe care-i obișnuit să le măcelărească În cimitirul din Praga. El știe că sunt Racikovski, trebuie să-l depășesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu pot călări. Nici un mort, cu ajutorul lui Dumnezeu, răspunse căpitanul de steag Bogdan Gâlcă, următorul În rang după căpitanul Petru Ilaș. Oană mai privi o dată câmpiile dinspre răsărit și, deasupra lor, stelele adunate În Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Apoi redeveni cel dintotdeauna, iute la gând și la faptă, scară la scară cu toți călăreții lui, până la ultimul. Trebuia să ajungă Înapoi, Înainte ca această expediție să se transforme Într-un dezastru. - Două harabale cu cergi pentru răniți. Legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu mai simți decât brațele bătrânului trudindu-se să-l țină În șa, În vreme ce goana continua, prin marea vălurită a ierburilor nebune, spre capătul de neajuns al stepei tătare, logodită cu lumina ademenitoare a Căii Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. * Zorile nu mai puteau Întârzia mult. Întunericul nopții se transforma, pe nesimțite, Într-un ocean cenușiu, greu, aproape lichid, prin care călăreții Înaintau tot mai anevoie. Întoarcerea era mult mai grea decât plecarea. Victoria devenea greu de dus mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
afară, Amir și Ștefănel găsiră caravana pregătită de drum. Cinci cămile Încărcate și cinci cai, dintre care trei Înșeuați. Porniră, fără un cuvânt, străbătând marele oraș adormit sub lumina stelelor. Deasupra lor se Întindea Calea-Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. 30 martie 1459, Cetatea de Scaun După doar trei zile, răspunsul lui Angelo sosi. Folosise sistemul rapid de informații al Apărătorilor: săgeți cu mesaj Înfipte În locurile stabilite din păduri și zone muntoase, curieri gonind pe cai rapizi În zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răspunse copilul. Cei doi se Îndepărtară Încet În nesfârșirea stepei, până când Întunericul nopții Îi acoperi cu totul. Ștefănel ridică privirile. Deasupra stepei și a tropotului lin al cailor mai stăruia Încă, Înaltă și ademenitoare, Calea-Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. * Cei cinci călăreți ajunseră când soarele se ridica, ciudat de mare și de roșu, deasupra stepelor mongole. Orizontul plutea ușor În aburii dimineții, iar femeile tribului Bordjighin fierbeau laptele de iapă. Călăreții erau prăfuiți, caii lor erau obosiți. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ștefănel era lupta. Lupta pentru supraviețuire, Într-o lume care Îi era, până atunci, ostilă. Dar, undeva, exista o compensație. Lumea altcuiva era pictura. Imaginea, culoarea, linia. Yin și Yang. Lumina și Întunericul. Dacă el se afla În Întuneric, copilul rătăcitor al celor patru vânturi, altcineva se afla În lumină. Copil al șansei, al bucuriei și al culorii. La un alt capăt al lumii. Dacă el se afla la capătul unei mări dincolo de care nu mai exista nimic, altcineva se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pregătit excepțional În cei trei ani petrecuți În insula Kyushu. Poate că Yamabushi are darul de a vedea viitorul. Eu Îl am pe acela de a descifra trecutul. Ai suferit și ai Învățat mult Întreaga ta copilărie. Ai fost un rătăcitor. Dar În spatele copilăriei tale se află o energie care te ocrotește. Felul acesta de a simți sabia nu este al tău. Îți vine din trecut. Poate că tatăl tău a fost un mare luptător. Poate că bunicul sau străbunicul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care, de șaptesprezece ani, și-l amintea pe Ștefănel. Își imagina cum ar arăta dacă ar fi În viață. Cum ar vorbi, ce gânduri l-ar frământa. Ce imensă bucurie ar fi dacă, la vremea sărbătorilor de iarnă, fiul lui rătăcitor ar reveni. Dar acest vis nu se Îndeplinise În nici una dintre ierni. Și În fiecare din ele căpitanul rămăsese pe jumătate pustiu. Apoi, erau gânduri care mergeau spre Erina și spre Alexandru. Spre plecarea lui de la Murgești, cu patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este Don Quijote al nostru. Idealul său de cavaler rătăcitor se concentrează în iubirea pentru noua Dulcinee Cătălina. Izbucnirea dorinței metafizice în Luceafăr la vederea fetei de împărat este, firește, una din amintirile lui Hyperion cel din final, începutul bătăliei cu morile de vânt tipică dorință triunghiulară, în care astrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel Rău (antiteza Dumnezeului treimic), terțul exclus, timpul linear al progresului sans rivages, istoricismul cu evoluția în salturi ("revoluționare"), globalismul omogenizant, ideea canonului cultural "occidental" (fără variante naționale), canonul literar postmodernist al gratuității sans rivages (al Nimicului, altfel spus), "România rătăcitoare", norodul-mutant moștenit din comunism, istoria integrată, falsa intelighenție fără de Dumnezeu, fără de neam și fără de țară sau, cu o vocabulă a lui Paul Goma, "autocronii" corectitudinii politice. În ultimă instanță, ca să anticipăm, ținta acestui reducționism cultural sunt națiunile (ca majorități "asupritoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai Înainte ca poetul să dea glas acestei Îndoieli, Marcello sfârșise deja. - Iată semnele orei dumitale pământești, messer Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar astăzi dorințele sale sunt aproape întîmpinate, atât prin înrîurirea talentului său de executor, cât și prin simțământul foarte natural al publicului că trebuie să susțină pe un artist român mai mult decât pe concertiștii străini care în calea lor rătăcitoare se opresc și prin orașul nostru. [23 martie 1877] TEATRU ["DEȘI ANUNȚASEM... "] Deși anunțasem sfârșitul stagiunei, totuși compania dramatică a găsit cu cale a-i da o încheiere mai frumoasă și mai surprinzătoare, pregătind anume o piesa nouă națională, compoziție
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bărbăția vreunui "strămoș" al bardului. Știm numai că bacalul grec a lui Moruz Vodă, a cărui dugheană era în colțul casei de astăzi..., ulița mare, se numea Hagi-Petcu și că acest nume conține în mod embrionar toată spița neamului barzilor rătăcitori. Iar cât despre cele câștigate sub definita * grijă austriecească, știm numai că aceste titluri (von pur și simplu) s-a dat oricărui mazil (ruptaș) a părții anexate din Moldova. Noi nu ținem acestea, suntem aceia cari ne speriem mai puțin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
banală decât mi-ar plăcea să cred, dar am patru tineri frați și surori în viață, cultivați, volubili fără reținere, de origine parțial evreiască, parțial irlandeză și, probabil, parțial minotaurică - doi băieți, dintre care unul, Waker, un fost călugăr cartusian rătăcitor, acum închis în mănăstire, și celălalt, Zooey, un actor cu o vocație nu mai puțin viguroasă, în vârstă, respectiv, de treizeci și șase și douăzeci și nouă de ani; și două fete, Franny, o tânără actriță debutantă și Boo Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a unei ideații rătăcitoare. Adevărul era doar un concept care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i decât un exercițiu de tocilar. Nu mai existau nici măcar cărțile. Toate cărțile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că nu era chiar așa de țăcănit, Emma jurase iar și iar că nu avea pe nimeni, dar avea ca amant un profesor. Iar cu mama ei, care a născut-o și a primit-o când s-a Întors, fiică rătăcitoare, stă mută ca mormântul, ce mincinoasă. Dar, la urma urmelor, dacă Emma avea ca amant un profesor, poate că ăsta nu era așa de materialist ca alții, poate chiar Îi era dragă, la urma urmelor, nici Emma nu era fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în trecere, să nu se simtă obligat față de comunitatea care îl îngăduia vremelnic. Prejudecățile care garantau confortul mental al societății burgheze recomandau evreul ca suspect învederat, ca subversiv înrăit. În virtutea unor deducții circulare, era perceput drept antisocial pentru că era un rătăcitor și drept imoral pentru că rămânea un marginal. Deci, nimic de făcut. Cuvântul „evreu“ nu indica neapărat o particularitate rasială sau religioasă ci, mai mult, un fel de a fi special, abscons, de spus în șoaptă. Cândva i se imputa diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul, nu făcea decât să deplângă nenorocul lui, succesul altora. Autorenegându-se atât în plan familial cât și în cel comunitar, recrea, în regie proprie, mitul evreului rătăcitor. Certându-se cu Dumnezeul părinților săi • Philippe Ariès, Georges Duby, Istoria vieții private, vol. 10, traducere de Constanța Tănăsescu, București, Editura Meridiane, 1997, p. 137. • Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, București, Editura Humanitas, 1996, p. 181. își oferea, astfel, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este o lume a unor indivizi liberi, care își caută satisfacția prin cooperare și asociere cu alți indivizi. Pe o anumită treaptă a evoluției umane, oamenii au observat că împreună le poate fi mai bine și din această cauză individul rătăcitor se asociază în familii și grupuri de familii, având la bază apropierea și selecția de ordin sexual, după care instrumentele și motivațiile apropierii se rafinează și se înmulțesc. Și instituțiile vin din cultură, din modul de ,,a fi" în lume
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
bun început de pericolele pe care le putea presupune viața în singurătate. Dar, în același timp, avea cunoștință de la prietenul său, Eustatie al Sevastiei, de prezență în Asia Mică a unor comunități puternice și potențial violente, insă neorganizate, de asceți rătăcitori, care fuseseră condamnate de Sinodul de la Gangra, pentru comportamentul lor antisocial{\cîte 44}. În jurul Sfanțului Vasile cel Mare și a fraților veniți cu el în Pont încetul cu încetul sau adunat singuraticii din apropiere și astfel s-a format o
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
ci excită potența vizuală să se realizeze acel act."187 Din acest punct de vedere, el este un înțelept, împins totuși de o "nebunie" eroică, ce presupune sacrificiul în slujba semenilor, respectând principii ce vin din filosofia umanismului renascentist. Cavalerul rătăcitor este considerat un european-model, aflat sub semnul rațiunii, al discuției temeinice și al căutării adevărului.188 În discursurile sale se regăsesc marile idei ale raționalismului renascentist: Shakespeare, Francis Bacon, Giordano Bruno etc. Eroul dorește să reinstaureze starea primordială a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
argument suplimentar în legătură cu intima conjuncție dintre biografie și operă), ușurința, aproape ubicuă a triadei Quijote-Eminescu-Ladima, este tragic contrabalansată de căderea în contingent, fiindcă acest contingent diseminează în astfel de ființe o greutate specifică lutului primordial. Privind astfel lucrurile, armura cavalerului rătăcitor nu ne mai apare decât ca o metaforă a unei realități care îl sufocă și strivește. Cât de ușor este el doborât de țăranul viclean sau de monștrii întrupați în mori de vânt și cât de greu se ridică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]