4,549 matches
-
sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă asta, vezi de ce te tot caută bunic tu. -Aici sunt tatbătrân, răspunse Magnolia care tocmai venise din vale de la iaz. S-a ascuns după un pop din snopi de cânepă și era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora. În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-o zi a intrat în grădina unei gospodine din sat, când aceasta era la muncă pe ogor și a rupt toate florile apoi le-a aruncat în drum, să le calce căruțele, care veneau sau se duceau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și omul, au spirit și când sunt rupte acestea suferă foarte mult. Omul și copiii acestuia ar trebui să fie bucuroși și să se închine florilor pentru că sunt lăsați să le miroase, pentru că mirosul plantelor, al florilor curăță aerul de răutățile pământului, așa că nu-i bine ce a făcut fetița aceea sau alți copii care fac la fel ca ea. Despre așa ceva ar trebui învățați părinții mai întâi, și apoi copiii, a zis Zâna florilor. -Nu vă mai preocupați de acest
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lacrimi Viorela, după ce gura i-a fost eliberată de frunze. -Nu este suficient. Oricărui copil pe care-l va cunoaște îi va povesti ce a pățit. În fiecare seară, când își spune rugăciunea obișnuită, să-și ceară iertare pentru acele răutăți înfăptuite și că nu mai vrea să fie o fetiță ticăloasă, ci una model pentru ceilalți copii. -Bine, așa voi face precum spune Tulpina neagră, zise silabisind Viorela. Atunci mesagerul a slobozit-o, adăugând: -Dacă purtarea ta se repetă, vom
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
După ce și-a strâns tulpinile întinse pe pământ, a dispărut în mijlocul unui vârtej de fum. Viorela, speriată de moarte, împreună cu prietenul, cățelușul Codiță și cu tatăl ei se îndreptau către casă, fericită dar cu jurământ că nu va mai face răutățile de până atunci. VISUL LUI NOROCEL Într-un cătun ce aparținea unui sat, nu departe de Cristinești, cu mulți ani în urmă, trăia o mamă cu al ei băiat, pe nume Norocel. Din cauză că tatăl băiatului nu și-a găsit de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce omoară păsările, organizează vânătorii, ocazie cu care omoară animalele pădurilor care au mai rămas pe pământ. Lasă copiii să se joace în pădure fără să-i învețe și fără să-i supravegheze și aceștia fac la rândul lor numai răutăți; își scriu numele pe copaci și aceștia se îmbolnăvesc, apoi mor. Sau mai rău, dau foc din joacă pădurilor și ce jale mai e pe capul copacilor ... Vă rog să mă credeți, îmi este greu să vă povestesc. -Caută Gândul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că, dacă am plecat la drum trebuie să stăm cu botul pe labe sau să închidem ochii pentru a nu vedea și a nu ne păzi de pericolul care ne paște la orice pas. Trebuie să spionăm și să prevenim răutățile care ne ies în cale. Dacă așa vrei, întinde-te colea pe iarbă și, dacă te va întreba cineva de bună ziua, să le răspunzi așa cum îți dictează inima și cum judecă capul tău. Cu toții am venit ca să te ajutăm și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei cu care gospodinele adeseori se mândreau de ceea ce ieșea din palmele lor obosite și bătătorite de muncă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pot fi dezlegate de mintea omului. Pădurea mă atrage să văd, să descopăr acel ceva care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și cunoscută de către lumea reală, lumea răutății de pe pământ. În fiecare an mă întorc în colbul minunat care altădată îmi încălzea tălpile și care acum mă face să mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă emoție am compus și închin pădurii poezia „Plânge poiana.” Într-un alt an am ajuns într-un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
imediat luat sub observație de către Inchiziția romană, întrebarea asupra sensului vieții va fi tratată serios: acum se vorbește de dorința de fericire într-un context personal dar și universal, de dorința de a fi buni, dar și de faptul că "răutatea, slăbiciunea, egoismul, vina" ne rănesc. Nu aș vrea să termin în grabă cu întrebarea despre sensul vieții pentru a trece la aceea privitoare la Dumnezeu; vreau în schimb să o tratez direct, în contextul secularizat actual. Întrebarea despre sensul vieții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi motivații: de ce trebuie să acționez astfel și nu în alt mod, de ce nici măcar Freud nu cunoștea răspunsul trebuie să fiu onest, indulgent și pe cât posibil bun, chiar și când acest lucru îmi dăunează și mă face să sufăr din cauza răutății și brutalității celorlalți; îmi permite noi dispoziții: atitudine de angajare dezinteresată față de aproapele, solidaritate față de dezavantajați, luptă împotriva structurilor nedrepte ale statului, Bisericii și societății. Dispoziții de libertate, recunoștință, generozitate, altruism, bucurie; inspiră pretutindeni noi acțiuni: noi fapte, în cadrul mult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
scurte: "nec vult, nec non vult, sed permittit". Dumnezeu nu vrea răul, deci este infinit bun, drept și sfânt. Dumnezeu însă nu vrea nici ca răul să înceteze să mai existe: altfel nu ar exista cu adevărat nici un fel de răutate în lume. Dumnezeu, în schimb, permite să existe răul. Permite răul pentru a ne educa și pedepsi. Pe cât de strălucitor formulată totuși, nici această soluție nu reușește să mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1, 1936, pp. 5-6) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (X) Printre multele critici ce s-au adus cremațiunii, de către fețele și scriitorii bisericești din țara noastră, în revistele și periodicele lor clericale, s-a insinuat nu fără răutate că arderea ar atinge, dacă nu direct, cel puțin tangențial, doctrina dogmatică despre "Învierea morților" și că atât cei ce au înființat și susțin instituția cremațiunii, cât și preoții ce oficiază servicii religioase celor ce se incinerează, sunt "păgâni" și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu sunt responsabili, ci responsabili sunt aceia care nu le au dat nici un fel de instrucțiune, nici un fel de educație duhovnicească, ci i-au considerat totdeauna, ca pe niște oi, numai bune de tuns și de tăiat lâna. "Ajunge zilei răutatea ei", după cum spune Mântuitorul, iar eu pun punct tuturor acestor întrebări și bănuieli. Ce nu pot ierta? Nu pot ierta întrebările puse mie de acei preoți, care-ntrebări arată-ndejuns și ignoranță teologică dar și o mare necredință. Când tu spui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care zilnic le observa, a-nceput să aibă față de unele admirație (ex. luna, stelele etc.); față de altele admirație și recunoștință (ex.: soarele, focul, lumina etc.); de altele frică (ex.: trăsnetul, furtuna). Neputând, de asemenea, să-și explice bunătatea și răutatea unor animale, au început să le divinizeze, să aibă un cult pentru ele cât și pentru unii oameni vii, cari excelau prin forță, vitejie și alte virtuți. Cultul acestora l-au păstrat și după moartea lor. Istoria religiunilor și mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cine, don Francisco? Gestul Îi era Însă absent, ca și cum căpitanul nu aștepta nici un răspuns. Dar celălalt ridică un deget În aer. Ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și atârnau de capătul șnurului, exact deasupra cănii cu gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
domniile voastre cum stau lucrurile cu Spania și cu noi, spaniolii, și cum aici s-a abuzat Întotdeauna de buna credință a oamenilor, și cât de ușor e să te folosești de impulsul lor generos Împingându-i pe buza prăpastiei din răutate sau incompetență, deși zău că am fi meritat o soartă mai bună. Dacă Filip al IV-lea s-ar fi pus În fruntea vechilor și glorioaselor tercios și ar fi recucerit Olanda, dacă i-ar fi Învins pe Ludovic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
copilă mânuită de oamenii mari; dar nici măcar după ce am cunoscut-o atât de bine cum am cunoscut-o mai târziu, nu pot fi sigur. Mereu, până când a murit, am intuit la ea ceva ce nu se Învață de la nimeni: o răutate rece și Înțeleaptă care la unele femei e din născare, zace acolo În ele de când sunt mici. Ba poate Încă dinainte, de veacuri În șir. A căuta acum cine sunt adevărații vinovați de această stare de lucruri e deja altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
e deja altă discuție, care ne-ar lua prea mult, și nu-i acum nici timpul nici locul potrivit. Să zicem doar atât: că din armele cu care Dumnezeu și natura au Înzestrat femeia ca să se apere de prostia și răutatea bărbătească, Angélica de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ochi cenușii? Poate străinul era un erou. Sau un laș. Fricoșii trec mai bine războiul. Nu era un laș. Târgul avea destui bărbați; nici unul nu-i ținuse vreodată calea, cum făcuse străinul. Poate, dintr-o considerație aparte, mai presus de răutăți și pofte, nu se încumetaseră. Acum, un pribeag venit de la cine știe ce zaveră ținea drumul Donnei Iulia! Nu era bine. Seara, la berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mamă dragă, pe de o parte, știi, eu sunt creștină și ... zic să nu ne mai ... dezbinăm. De aceea am vorbit de nenea Puiu, pe el îl chema Vasile, dar noi îi spuneam Nenea Puiu, el spunea însă că această răutate a noastră n-o să se termine niciodată. Teodora Stanciu 1 Cartea se intitulează Portrete, a apărut la Editura Elion din București, în anul 2002. Portretul lui George Enescu este cel care deschide volumul (p. 9-18). Cu o adăugire, același portret
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
activiștilor de partid și-al securiștilor!) Dar e limpede că intrasem într-o epocă desacralizată, debusolată, meschină în proiecte și grosolană în realizări. Parcă noi toți nu mai meritam ajutorul lui Dumnezeu, deși încă nu se ajunsese la gradul de răutate și ură fără de care azi nici nu-ți mai poți concepe existența. Îmi dau seama că frazele mele sună în urechile generației ce mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
asta înseamna să poți sancționa un produs ratat. Cum era pe vremea când teatrul era o artă publică, când oamenii își permiteau să huiduie, ca pe vremea lui Caragiale, care a fost huiduit la premieră? Nu era un gest de răutate, ci doar o igienă necesară pentru a penaliza răul care poate veni printr-o educare greșită a publicului. Nu trebui să transformăm sala de spectacol într-un stadion, dar nici să aplaudăm frenetic un produs mediocru. - În străinătate, există o
Publicul românesc este prea cumsecade. INTERVIU cu teatrologul Mădălina Dumitrache despre starea actuală a teatrului () [Corola-journal/Journalistic/70203_a_71528]