1,269 matches
-
cel mai frumos dar pascal pe care l-am primit cu lacrimi de recunoștință în ochi și în suflet. Fără retorisme de prisos, fără discursuri lozincarde. Sine ira et studio. Emoția pură născută din cântec și vers, în stare a răvăși sufletește, a tulbura, a edifica și îmbunătăți condiția umană. O energie lirică ducând la tămăduire. Am ieșit din sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați proaspeți, revigorați, cu speranțele din nou îmbobocind în toi de Prier
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat: - Sus bărbia!!! - Ce filolog ești tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!! Altă dată, în preajma Paștelui, a intrat răvășit în catedră. Fusese în amfiteatru să-și țină cursul și nu găsise picior de student pe acolo. Își frământa mâinile cu amărăciune: - Toată noaptea n-am dormit de emoție. M-am tot gândit cum să fac, cum să așez exemplele
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
pe oglindă șifonierului. Era că o himera ilara și descompusa, ca o radiografie umblătoare uscățiva. Nu părea a fi el... Lua atunci oglindă de pe mică comoda de lângă birou și-și privi chipul. Era el totuși, dar parcă altul, acum era răvășit și spuse că pentru sine: “de ce țin eu cont de ceea ce spun alții, de zâmbetele și de ironiile lor, de ce, de ce..?”. Prin comparație se gândea că unii sunt ștrengarii contingentului, iar alții ”sârmanii... Puse oglindă mică la loc și lua
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
încercau să scape de front. Am făcut instrucție militară doi ani de zile până să intrăm și noi în pâine, în tranșeele frontului dinspre est, în data de 18 aprilie 1916, asta fiind acum trei luni. Neema a rămas acasă răvășită de sentimentul că și-ar putea pierde și copii și soțul. O lovitură și mai mare a primit în momentul în care Rehema s-a oferit voluntară ca soră medicală pe front. Eu când am auzit vestea, nu zic că
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
să o oprească. Doar uluirea îi zvâcnise dureros în suflet, ca o pasăre speriată ridicându-se în zbor spre înaltul cerului, cât mai departe... cât mai departe... Cu timpul, corpul tânăr, își revenea. Numai el. Au urmat zile, luni, ani, răvășiți de anotimpuri trecătoare și nu numai. Într-o noapte, ceva ca o neliniște apărută brusc o trezise pe jumătate, dar nu putuse să deschidă ochii. Și pe când oboseala o făcea să recadă din nou în somn, simțise ceva neobișnuit și
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sfârșit de iarnă... Agățate de gânduri stinghere ramuri de vis stau rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite, frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s adormite toate. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat, parcă-s fulgi geruiti de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din
SFÂRŞIT DE IARNĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346843_a_348172]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului sparge canoanele cuvintelor. aruncă sunetele în timpanul clownilor. sămânța visului va crește în pumnul tău, până la miracolul setei. te vei ridica într-o zi, în plin scenariu fals, cu pleoapele smulse de nesomn, printre actori răvășiți de replici fără sens. gura îți va închide ultimul strigăt în buzunarul în care zdrențele sunt doar bătălii ale timpului cu furnicile dorului de a nu mai rană în crucea cerului. te vei scutura ca un erou de poveste, lăsând
RÂZI FIINŢĂ...RÂZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346389_a_347718]
-
mamei din mâini. Apoi, tacticoasă, a fugit cu batistuța în botic pe scaunul unde i place ei să stea și să se joace. Eu m am ghemuit la sânul mamei și pus pe gânduri nedeslușite priveam absent prin casa noastră răvășită de atâtea orgolii. Da, dragul meu, a început Mamy, în sfârșit să explice.Taty are puțină treabă și când termină vine la tine și o să vezi că totul va fi bine. Mamy încerca acum să mă liniștească văzând cât de
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
Știa că riscă în această nebunie, dar nu mai avea timp să se gândească la asta. Nici nu-și dorea să fie rațională. Își dorea să fie iubită și simțea că este iubită. Fiecare atingere a bărbatului de lângă ea o răvășea, era o ca nebunie. Se cambra de plăcere, își ridica bustul de pe pat și se lăsa purtată în alte dimensiuni ale simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
abătut deoarece, de la an la an îmi era din ce în ce mai greu ca să recunosc locurile unde am copilărit și unde știam fiecare denivelare de teren. Urmele nemiloase ale drujbelor care au lăsat în urmă butucii arborilor semeți care delimitau pădurea și fâneața răvășită de crampoanele șenilelor tractoarelor care au tractat pomii la vale până la drum m-au pus imediat la curent cu evenimentele. Cu inima strânsă am pătruns în locul fostei păduri care acum nu mai era decât un fel de maidan plin cu
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ASFINȚIT ÎNLĂCRIMAT În asfințit este lumina Cerului ce s-a deschis Spre a lăcrima în seara Suferinței de ne-nvins. Este lacrima curată Izvorâtă din dureri, Mângâiată de tristețe, Răvășită de nevoi. Întunericul se lasă Peste parcul adormit. Iarna plânge la fereastră În straie albe de-argint. Elena TRIFAN Parcul Bucov, 30 I 2015 Referință Bibliografică: ASFINȚIT ÎNLĂCRIMAT / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31
ASFINŢIT ÎNLĂCRIMAT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377030_a_378359]
-
bine, ne-am despărțit cu strân- geri de mâini, îmbrățișări, săruturi, numere de telefon... Lângă ușă era un cuier-pom din lemn, în care mulți ne puseserăm hainele; înlăuntru fiind destul de cald. Acum, la ieșire, primii care au ajuns, le-au răvășit pe toate. Eu am pus geanta pe un scaun, să-mi caut haina și am văzut peste niște flori, în dosul unei vitrine, în penumbră, aruncate câteva haine. Dintre acestea am luat una cu cea mai mare siguranță, am îmbră-
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
Toate Articolele Autorului Mor pescărușii A venit vremea când mor pescărușii, Triști, se zbat în ultimul zbor, Le fâlfâie aripile, răpușii, Cântându-și cântecul sfâșietor. Briza le suflă în aripi Și valul, un dans îmbătător, Marea le murmură varii, Solfegii răvășite de dor. Odihna-și găsesc pe o stâncă, Apusu-l privesc întristați, Marea li se pare adâncă, Ochii le sunt rourați. Tot mai slabi și fără putere, Uită parcă de zbor, Își iau încet la revedere, De la mare și ultimul
MOR PESCĂRUŞII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377863_a_379192]
-
-se de cutele rochiei vechi, se îndreptă prin intrarea din spate spre subsolul impozantei clădiri. Acolo își avea sălașul: dincolo de-o ușă metalică, un hol deschidea accesul către o încăpere întunecoasă, sărăcăcios mobilată și o baie minusculă. Totul fusese răvășit de cei care făcuseră percheziția cu zile in urmă, fără să găsească nimic. Făcu ceea ce obișnuia totdeauna când se întorcea acasă. Intră, se spălă pe mâini și pe obraz cu apă de flori dintr-o cană de porțelan de pe un
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
2016 Toate Articolele Autorului - “Mihaela are lacrimi în ochi ! Nu poate lua notițe! “ Cu aceste cuvinte, rostite de D-na Iorgulescu, diriginta și profesoara de Limbă Română, a intrat Mihaela în viața mea. Au urmat câteva minute intense care au răvășit sufletul meu de adolescență ! Nu am mai auzit nimic din lecție.... În mine era o luptă între ce puteam fi și ce trebuia să fiu, între ce doream să fac și ce trebuia să fac !. Probabil că în acele minute
MIHAELA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377941_a_379270]
-
apusuri deșarte, m-alungă amarul și plânsul, și lacrimi de cântec și dor se topesc în balade ... Marie, preamilosârdă Marie, deschide-mi în umila mea rugăciune, Petalele trandafirilor Tăi, alintați dintru început De Soarele dreptății și nădejdii ! Rezemându-mi fruntea răvășită de Icoană, Să pot striga cu bucurie cerească : Doamne, câtă frumusețe ai zidit în Fecioară ! -------------------------------------------- Tuturor purtătoarelor sfântului nume Maria întru mulți ani binecuvantați ! Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 8 Septembrie 2014 Ziua Nașterii Sfintei Marii Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
din 23 februarie 2016. - “Mihaela are lacrimi în ochi ! Nu poate lua notițe! Cu aceste cuvinte, rostite de D-na Iorgulescu, diriginta și profesoara de Limbă Română, a intrat Mihaela în viața mea. Au urmat câteva minute intense care au răvășit sufletul meu de adolescență ! Nu am mai auzit nimic din lecție.... În mine era o luptă între ce puteam fi și ce trebuia să fiu, între ce doream să fac și ce trebuia să fac !. Probabil că în acele minute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aude. Citește mai mult - “Mihaela are lacrimi în ochi ! Nu poate lua notițe! “Cu aceste cuvinte, rostite de D-na Iorgulescu, diriginta și profesoara de Limbă Română, a intrat Mihaela în viață mea.Au urmat câteva minute intense care au răvășit sufletul meu de adolescență ! Nu am mai auzit nimic din lecție.... În mine era o luptă între ce puteam fi și ce trebuia să fiu, între ce doream să fac și ce trebuia să fac !.Probabil că în acele minute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
tot mai rari, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri ca de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, și de vechi, și de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebun Trupul tău de fântâni, ochiul tău de abis Ne-am găsit prea târziu, ne-am iubit pe un vis Dintr-o luntre de flori cu petale de scrum. Ne-am iubit într-un dans
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
mi-am amintit ce spuneau „eroii” unor aventuri incredibile. Mi-am dat pantalonii jos și am pus dop găurii care se cerea mângâiată. Până-n fundul fundului. Apoi am ”mângâiat” lent și simțeam o deosebită plăcere. Parcă tot corpul îmi era răvășit plăcut. O simțeam si pe ea frământând sub mine. M-a oprit la un moment dat trimițându-mă la joacă. În oglindă am remarcat că figura ei era radioasă. Parcă plutea între două vise. Cam săptămânal, probabil sâmbătă, se întrunea
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... Citește mai mult În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
absurditatea teoriei sale, în fața argumentelor contradictorii ale evidenței. Petele murdare de zăpadă ce se vedeau prin toată pădurea, cerul înnegurat și ostil ce pălmuia cu severitate tentativele timide ale soarelui de a se iți dintre norii dușmănoși și frigul ce răvășea hotărât penele și blănițele locatarilor năpăstuiți, reprezentau probe imbatibile că zvonul ce-i umpluse pe toți de ... XV. DILEME ( FRAGMENT 30), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. În salonul imens tăcerea protesta deranjată doar
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de-acum departe de orice pericol, bucătăreasa răsuflă mai ușurată. Nu apucă însă să se bucure destul că în fața casei se trezi cu stăpânul său: - Unde ți-s fetele, femeie? De ce nu mi-ai ascultat porunca? Oamenii care îl însoțeau răvășiră toată casa, dar nu găsiră urmă de fată. Mânios nevoie mare, stăpânul o închise pe femeie în temnița de sub talpa casei lui. O lăsă fără mâncare trei zile, apoi fără apă încă trei zile, dar femeia nu scoase nici un cuvânt
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
2213 din 21 ianuarie 2017. Aduceri aminte... Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtăm pe umeri jocuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mai fim iar ... Citește mai mult Aduceri aminte...Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare,Străpunge orizontul opac, fără culoare.Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețatePeste un colț de suflet, peste-amintiri uitate.Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă,Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă.Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin.Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin.Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară.Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară.Purtam pe umeri jocuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]