1,300 matches
-
statura ei pe care, mutând-o acum din întâia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și în momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm în amurgul acela fantastic până când înserarea intră în întuneric. Ne răvășirăm dedându-ne nouă înșine în uitările ființei, căutându-ne ca într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea își striga ajutorul în știutele cuvinte de dragoste, că nu auzeam în liniștea imaginatului ocean decât șoptirea ei stereotipă: „Te iubesc! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
neobișnuit pentru ea. Îți imaginezi cum ar fi să ai parte de sex real cu un ginecolog? Ruby sorbea din cafea, uitându-se În gol. Oricât ar fi Încercat să se abțină, se tot gândea cum ar fi să fie răvășită de Sam Epstien. Chiar mai rău, În fantezia ei Sam purta mănuși albastre de cauciuc și ea era Întinsă pe masa ginecologului. Chanel păru să remarce privirea ei mult prea pierdută. —Ai dubii În privința doctorului Epstein? Întrebarea o trezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai tare - de ce tremuri, mă?» - ălalalt zbiera Înăbușit sub palmă. «Și când te-ai proptit a treia oară, câți centimetri ai vârât, mă? Zece? Cinșpe? Sau a Încăput toată mătărânga?» - și, scurt, l-a Înjunghiat În burtă și i-a răvășit mațele. «Nu eu, nu eu, am mințit», apucase să strige lăudărosul Înainte să primească toată lama. «Știu», a răspuns Enin cel tânăr În timp ce scotea oțelul plin de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata că o să mi-o dea de nevastă când m-oi face mare...” Lovi cu pumnul și răspândi În toate vânturile baloți de paie din șiră. Vârteje se iscau din mișcările lui largi; răvășeau văzduhul și-l murdăreau cu resturi ridicate din țărână. „Da’ eu n-o s-o iau dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare. Lui Mihai Enin Îi rămăsese sânge Între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă n-o să fie fată mare...” Palma uriașă Îl apucă pe prostovan și-l azvârli spre soare. Lui Mihai Enin Îi rămăsese sânge Între degete. Se șterse cu un șomoiog de paie. Titel strângea parașuta, băieții plecau la casele lor, răvășiți de vorbele lui Odraslă. Scăpase și de data asta nebătut. Mihai Enin nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datora mult mitului eschatologic; aici este vorba de mitul eliberării și al salvării lumii de către proletariat. La începutul anului 1919, de la Moscova, Lenin arunca lumii semnale cu dublă semnificație: (1) o provocare și (2) un cântec de sirenă. În lumea răvășită de război și de urmările lui, Lenin cheamă spre o construcție utopică, perfectă, în care aspirațiile toate sunt împlinite; oferă o alternativă, una a cărei credibilitate se amplifica mai ales datorită contextului marcat de urmările războiului. Lenin înființa Internaționala a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și aproximativ și era pusă în plasă împreună cu restul de bani. Cel care primea marfa și restul la bani își făcea loc cu greu printre mulțime spre ieșire, gândindu-se și fiind fericit că iată el ,,a prins" ceva. Erau răvășiți, înghiontiți și chiar cu hainele rupte, dar mulțumiți că ziua nu era pierdută și reușiseră să cumpere ceva. Nu știau exact despre ce calitate este vorba pentru că nimeni nu avea timp să se gândească la așa ceva. Când marfa se termina
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și o sărăcește” (idem). Se simte aproape de scriitorii ruși, pentru că simte nevoia de a se „otrăvi în rătăcire” (III, 267). De fapt, îi iubește pe spanioli, pe unguri, ba chiar se numește într-un loc nimic altceva decât un „mongol răvășit de melancolie” (I, 33). Dar definirea cea mai exactă, ca străin, este aceasta: „Sunt metafizicește un evreu” (I, 282). Un evreu, pentru că n-are rădăcinile niciunde, pentru că este în permanență altul, pentru că propria identitate se hrănește din criză, pentru că trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el însuși este unul și se disprețuiește pentru asta. Într-un loc, precizează: „Prin fire, prin vocație profundă, mă simt mai aproape de nebunia împăraților romani decât de înțelepciunea stoicilor” (I, 175). Așadar, slav, maghiar sau chiar mongol: „Sunt un mongol răvășit de melancolie” (I, 33). Și peste toate, evreu sau, mai general, locuitor al Europei centrale. Când simte în jur amprenta ei, trăiește clipe de extaz. Iată: „Ascultat la radio muzică țigănească maghiară. Sunt ani de când nu am mai auzit așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
flaubertiene, comedii caragialiene sunt recompuse pe alte trame conflictuale. Insistența cade pe ceea ce s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
secol în urmă. Am adăuga și faptul că aceștia gândesc nu doar la altceva, ci și altcumva. Acest altcumva a fost determinat de marile descoperiri științifice ale secolului al XX-lea, care au demonstrat existența unor noi principii ce au răvășit logica binară, permițând consacrarea logicii trinare a terțului inclus care permite existența unui termen T care să fie în același timp și alb și non-alb. Coroborată cu emergența diferitelor niveluri ale realității economice, sociale și politice, precum și cu complexitatea tuturor
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
nimic despre natura acestei particularități dar ne putem imagina ce e mai rău. La care trebuie să adăugăm faimoasa litiază renală care-i transformă în calvar viața de toate zilele, gândul sinuciderii bântuind în mai multe rânduri gândirea acestui om răvășit de suferință. Scund, stângaci, cu un sex micuț devenit foarte curând inoperant, Montaigne se descrie fără complezență. Când printr-o digresiune meșteșugită, mărturisește coincidența dintre metafizica și fizicul său, putem afirma, fără a recurge la cine știe ce extrapolări, că acest trup
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
taie, extirpă răul: operațiile făcute de ei au într-adevăr niște efecte. Filosoful a fost în mai multe rânduri pe câmpuri de bătălie și a asistat la demonstrarea talentelor lor: extrag schije, gloanțe de archebuză, pun la loc țesuturile grav răvășite de ghiulele de tun, de răni de sabie ori de vârfuri de lance. Medicul aruncă prafuri în ochi; chirurgul acționează și vindecă efectiv ceea ce poate fi vindecat. Montaigne neagă tot ce este irațional în etiologia bolilor - pedeapsa zeilor ori a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e o prostie ce a făcut? Să nu te supere stilul meu, dar nu am avut niciodată unul. Pur și simplu, scriu tot ceea ce cred și tot ce-mi vine în mintea asta zăpăcită. Când... și gânduri liniștite / Inima îmi răvășesc. Carte poștală din Lübeck, primită în 9 iulie Te-am visat foarte clar, toată noaptea. Azi regata. Mii de salutări. Prietenul tău. Draga mea prințesă, În primul rând, mii de mulțumiri pentru minunatele tale scrisori. Nici nu știi ce fericit
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
care am răspuns eu: S-ar putea schimba, și iată de ce mi-e teamă de o proastă influență. Ar fi o mare nenorocire; el probabil că nici n-ar remarca-o etc. Ideea că o intrigă feminină ți-ar putea răvăși viața îmi venise deja. Despre povestea arhiducelui Rudolf 64 am mai vorbit, îți amintești?, și m-ai liniștit. Când temerile mele erau adormite, a venit scrisoarea prințesei imperiale, și le-a trezit pe toate. Chiar tu ai recunoscut că te
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
o susțină, a antrenat atâtea forțe, încât rațiunea împăratului părea să nu poată rezista momentului. Prințul imperial, evocând amintirile recente legate de această mare criză, era vizibil emoționat, și îmi mai spuse, în timp ce eu îl ascultam cu sufletul la gură, răvășită de tot ce auzeam: Știi că a fost foarte aproape de un atac cerebral? Amărăciunea i-a zdruncinat complet sistemul nervos. Vroia să abdice, să-mi lase mie toate treburile statului. I-am luat amândouă mâinile și le-am strâns cu
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
afecțiunea maternă. Elena Rodan, mama austerei și sfioasei făpturi, este o mondenă, frivolitatea-i de femeie dedată plăcerii simțurilor atingând cote de cinism. Îl seduce pe Mihai Lavin, îndrăgit de Sanda încă din copilărie, și nu pare zguduită atunci când nefericitul, răvășit de capriciile și de intenția ei de a-l părăsi, se sinucide. Cu inima pustiită, fata se rupe definitiv de casa care i-a provocat atâtea frustrări, hotărâtă să se statornicească la mănăstirea de maici unde își trăise anii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
ceea ce fiecare încearcă să uite. Privirea străinului deranjează: el face vizibil, și ceea ce face el vizibil este, în cazul de față, o imagine dezagreabilă și degradantă, niște rufe murdare care nu ar trebui spălate decât în familie. Evident străinul va răvăși însă lucrurile, imobilismul, stagnarea, inerția, marasmul, torpoarea, apăsarea, letargia cae domnesc peste mica societate. El introduce mișcarea, turbulența. Nu este rar ca străinul să vină să ancheteze cu privire la dispariția unui alt străin care l-a precedat și care a dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-adevăr să-i pătrundă misterioasa intimitate (să ne gândim, de exemplu, la povestirea lui Vercors Tăcerea mării). Avem și pe cea a străinului misterios, care trece păstrându-și secretul, dar a cărui trecere, prin chiar faptul acestei alterități inanalizabile răvășește comunitatea traversată (și mai mult decât Oaspetele lui Camus, Theoremă de Pasolini poate să fie exemplar în această privință). În fine, există cazul străinului care descoperă și pătrunde în secretul celuilalt, provocând o răsturnare de situație în casa acestuia, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
leagă de ceea ce lumea gândește și mănâncă, de obiceiuri ca și de hrană, de zicerile locului, de intonațiile țăranilor, de mirosurile țărânei, de sate și de aerul însuși". Intimitatea și legăturile sunt cu atât mai subliniate cu cât vor fi răvășite de prezența invadatoare a ceea ce nu poate fi numit. În ceea ce-l privește pe Camus, el ne prezintă un peisaj cu totul diferit de blânda Normandie, un peisaj neospitalier prin excelență, făcut din pietriș, pietre, drumuri cu gropi, greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din dragostei în Rătăcirile inimii și minții: Nu știu ce mișcare ciudată și subită mă cuprinse la vederea sa; uluit de atâta frumusețe am rămas ca și zdrobit. Surpriza mea merse până la exaltare. Am simțit că inima și apoi simțurile îmi sunt răvășite. Departe de a se liniști, ele se tulburau și mai tare când am început să simt farmecul ei". 235 Apărută în Mélange littéraire au Journal des dames de Claude -Joseph Dorat. Acesta scria în prolog: "Istorisirea acestei povești mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dovadă un Mic tratat despre plăcerea de a bea bostani ca mierea (în Cântece naive). Respectivul "mic tratat" parodiază doar o rețetă gastronomică: La capătul unui burlan / Se pune cel mai dens bostan / Și-n orele de după masă / Se suie răvășit pe casă / Și se suspină prin burlan / Tot mai adânc, mai diafan, / Și-atunci bostanul, din solid, / Devine luminos lichid / Evaporându-se prin tub / Într-un incub și un sucub..." Termenii incub și sucub, din arsenalul tipic al ocultismului, figurează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la repezeală. Dar, deși de natură diferită, ele păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere a ochiului, a plăcerilor și a onoarei lui. Se va fi înțeles că nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
distrat, cu care măgarul înaintează solemn și îl poartă pe Cristos, este ca și cum ar respecta și onora demnitatea sa regală. O pastorală grăbită s-ar semăna unei curse imaginare, care nu onorează demnitatea mesianică a lui Isus Cristos, dar care răvășește oameni și lucruri. 3. Pasul măgarului și intrarea regală a lui Cristos în Cetatea sfântă. Măgarul de la Paști, cu încetineala și constanța pasului său, cere preotului (și nu numai lui) să lase obiceiul ne-plăcut al unei pastorale obositoare și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de gîndire și trebuie să ne plasăm cînd într-unul, cînd în celălalt pentru a regăsi amintirile acolo unde s-au localizat ele. Ca să regăsim un oraș vechi în labirintul noilor străzi care, treptat, l-au împresurat și l-au răvășit, al caselor și monumentelor care uneori au șters vechile cartiere, iar alteori și-au luat locul în prelungirea și în intervalul dintre construcțiile de odinioară, nu urcăm dinspre prezent spre trecut urmînd, în sens invers și într-un mod continuu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]