1,050 matches
-
că Prea Multă suferință". Astfel cîntară Miresmele-Omenești în jurul teascurilor vinului lui Lúvah; Însă în teascurile Vinului e tînguire, groază, deznădejde. De Elementele lor părăsiți, ei pier și nu mai sînt, Ei nu mai sînt decît dorința de A Fi, o răvășita, prădalnica dorința, 735 Dorind că viermele flămînd și că mormîntul ce se cască. Ei se scufundă în Stihii; Stihiile nainte îi aruncă Ori mistuie părelnicele chipuri ale lor care-s ca niște umbre. Și totuși ei, desi îndurerați La nebunie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unde ofereau „celor ce le ies în cale frumusețea lor și plăcerile trupești”359, extaziindu-se, în fine, în fața bucureștencelor, care umblau cu capul descoperit și cu pletele în vânt: privitorului „la drept vorbind, i se împrăștie mintea ca părul răvășit. Dar majoritatea acestora sunt niște sărmane cu moravuri ușoare”360. Călătorilor străini româncele nu le-au făcut o impresie prea bună. Opinia englezului Robert Bargrave despre moldovence („libertatea extraordinară pe care o au femeile în toată țara, atât căsătorite, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neîmplinire; neînțeles; nenorocire; nenorocos; neplăcut; neputință; nevoi; nevoie mare; nevoie; ca niciodată; ca noaptea; nori suri; notă la mate; ochi; orb; se pare; pasiv; păcat; pămînt; pesimist; plăpînd; plictisit; plîng; plîngăreț; a plînge; port; posac; povară; privirea; prost dispus; pustiu; răvășit; rece; roșu; sărăcie; scaun; sincer; și singuratic; sistem de educație; smiley; somn; sorry; stare momentană; stare proastă; strigăt; a suferi; la suflet; sumbru; suportat; surprins; suspin; sfadă; tare; tata; tată; tăcere; timid; toamnă; toți; trecător; trece; tristă; umbrelă; unic; veste
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spiritul avangardist sub semnul căruia realitatea acțiunii sale de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra în Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pământ, inactual, inutil, cu voinți dizolvate în veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepând de altfel și meschinăria, dar inapt în a o realiza sau dândui, fără să vrea, o candoare ce o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast în fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, întâmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, în acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup uman
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma ca exigență a dinamizării discursului liric voit „seismograf” și „diafragmă” a ritmului epocii, crește pe niște date constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva în infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
scrisul său de coșmarul expresionist, poetul își transformă fragilitatea într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul în puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sînt, rînd pe rînd, lipsiți de apărare și plini de străluciri, întinzîndu-se narcisic pe pielea ei netedă, oglindiți de alte perechi cu privirea stinsă (ai surorii celei mari, măritată și nefericită), în reverberații redate perfect de mîna care scrie... Deși răvășiți, ochii ei sînt mai sagace ca niciodată. Alternanța abia semnalizată a vocilor narative destabilizează cititorul: cine vorbește în romanul acesta, o ea sau un el? Cine este ea față de el, pentru că fiecare își povestește singur propria istorie, ca și cum istoria lui
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
și practică specifică tranzacțiilor comerciale. Se sculă cu o oră mai devreme ca deobicei și se îmbrăcă în liniște, încercând să nu-și trezească sora ce dormea în camera alăturată. Se duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul răvășit, și primul lucru pe care-l văzu, în penumbra gri a dimineții, fu goliciunea strălucitoare a unor coapse albe, bine sculptate. Rămase fără suflare. Maria Rita, în genunchi, cu corpul aplecat înainte, freca energic podeaua. - Maria Rita, spuse, simțind că
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
-o la altar, spun una Ce-i, Doamne iartă-mă, mai abitir: Deși stam lângă crucea unde Crist e, Tot l-am simțit mișcând pe Meșter Iste4. XVIII. Iar voi, brodate draperii ce-s trase, Voi, perne-n noaptea nunții răvășite, Voi învelișuri, aripi de mătase Acoperind înlănțuiri ispite, Voi, păsări ce ne deșteptați când ceas e De noi plăceri mereu neobosite, Voi ați fost martori cum iubeam mereu: Cât de părtașă ea, ce vajnic eu. XIX. Și cum de-atâtea
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră, protestează. "Prea tîrziu. Trec pragul și observ sute de persoane care stau la coadă și care duhnesc a mizerie. Imposibil de găsit ceva mai murdar, mai sordid. Nimic altceva decât zdrențe, chipuri răvășite, îngrozitoare. Toată lumea se împinge. Suficient pentru autorul lui Maigret ca să înțeleagă că viața reală se desfășoară în altă parte decât este el condus. De asta dată, semnul e înțeles. El intră în sistemul de investigații pe care Simenon îl aplică
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
nu cu mult timp în urmă, a lebedelor admirate de-ai noștri sub formă de frigărui; ei, corespondenții, aflându-se acolo pentru a transmite zilnic spre patria-mumă imaginea unei ferestre în geamul căruia un cerc roșu ne indica nouă, telespectatorilor răvășiți de-o curiozitate ajustată cu frică aproape patologică, prezența, mai degrabă virtuală decât reală, a "primului pacient al țării"... (Ce ironie groaznic-opresciană - vă mai amintiți? A, era vorba despre ministrul Nicolăescu? Mă scuzați...). - Fratrele mieu, îmi zicea Haralampy emoționat, oare
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
pe scenă după zece ani de dorită absență. Nu vreau să intru în detalii acum. O voi face la timpul cuvenit. Am avut sentimentul însă că asist la declarația de iubire pe care actrița o face propriei sale profesiuni: patetică, răvășită, atinsă și neatinsă de urîtul vieții, purtîndu-și demn frustrările unui creator din lagărul comunist, stropind cu lacrimi de rîs sau de plîns trădările bărbatului iubit și sosit acum, după ani, să-și răscumpere erorile și timpul pierdut. Unde se întîmplă
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
urmă cu ani a venit aici împreună cu doi foști pastori baptiști trecuți la ortodoxism. - Sub influența lui. - Era în România ca să aducă împăcarea, în măsura în care asta stă în puterea unui om, fie el și preot, să aducă împăcare în nația noastră răvășită, marcată de momentul de ruptură din decembrie 1989. Credeți că acest lucru e cu putință? - Știți ce?, dacă ar fi mai mulți părinți Roman Braga pe lume, acest lucru s-ar întîmpla. A fost uimitoare noaptea aceea, pe care soțul
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
pentru a fi găsit cât mai repede. Așa s-a întâmplat de data asta. Cazul a ajuns în atenția autorităților, după ce polițiștii din Darova au descoperit, în casa în care le fusese semnalat un furt, cadavrul proprietarei, ascuns sub hainele răvășite. Inculpații au fost încă de la început trecuți pe lista suspecților, mai ales că L.F.Ș. fusese coleg de celulă în Penitenciarul Timișoara cu concubinul victimei. La doar câteva zile după macabra descoperire, polițiștii timișeni au fost contactați de colegii lor
Agenda2004-28-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282633_a_283962]
-
și au scos-o pe Moni din toaletă, după mai bine de o oră petrecută acolo. În toată această operațiune, agorilele” s-au demonstrat a fi foarte ferme, îndepărtându-i prompt pe curioși. La ieșire, fostă doamnă Columbeanu părea răvășita și pășea nesigur, așa că ajutorul a venit exact atunci când avea mai mare nevoie de el.
Monica Gabor a stat închisă în baia unui club o oră by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72050_a_73375]
-
soare decapitat, rostogolit direct în mare. Semne în derivă, la pândă, memoria amușină. Porțile sunt deschise și nu intră nimeni să întrebe dacă aici mai locuiește cineva, doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu mătăcești răvășit de incertitudinea clipei. în noaptea calmă se aud clopotele învierii zvonind judecata din urmă. Cenușa fulgerului ne-mpresoară sufletul, iar mâinile precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
seara;/ Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene,/ Părul ei semăna cu ceara.// Felină, depărtată, totdeauna/ Mai tristă, mai rece, pînă cînd, vai!/ Prietena mea luna nu mai era luna - / Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai." O lume răvășită, care se destramă pe note, ca-n Verlaine (citat, de altfel, ca "prieten"), prin care circulă, absent la fiecare ancorare la un țărm, un călător neimportant, unul care va muri și va fi anunțat la fapt divers: "Vîntură vîntul șiroaie
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
De data aceasta el a ajuns la pârnaie pentru mai multe furturi din locuințe, dar și din chioșcuri de ziare. Protagonistul se numește C.A. și este din Lovrin. Anul trecut, în iulie, un timișorean care și-a găsit locuința răvășită a dat dovadă de prezență de spirit, reușind să îl închidă pe spărgător într-o cameră la subsol. Păgubitul i-a chemat imediat pe oamenii legii, care l-au găsit pe hoț stând pe una din gențile pregătite pentru a
Agenda2004-34-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282793_a_284122]
-
în lumea fictivă a literaturii. În adolescență am citit astfel sute de cărți, cu o atât de mare intensitate a trăirii, încât la sfârșitul lecturii mă smulgeam parcă dintre-un vis frumos și arătam celor din din jur o față răvășită și confuză, de om inaderent la realitate. Realitatea mi se părea mai ștearsă și mai inconsistentă decât realitatea din cărți. Am simțit chiar la un moment dat că îmi pierd mințile, că nu mai pot să stabilesc dacă trăiesc în
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
care "cum să fiu liric, cum să mă strecor prin/ urechile de ac ale acestei vieți murdare/ și să ajung fremătător pe înălțimile clare?" (Semnal de alarmă) Drama cotidiană se arată, totuși, minoră în comparație cu ce descoperă poetul într-un Univers răvășit, unde "cerul se întorsese pe partea cealaltă/ unde cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
clipa aceea fugară. Doi bărbați în civil măsurau cu o ruletă distanța dintre pat și perete, în vreme ce altul făcea poze cu un aparat acoperit cu o pânză neagră, ca fotografii de prin parcuri. Doamna Forbes nu se afla în patul răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge uscat care mânjise toată pardoseala camerei, și trupul ei era ciuruit de lovituri de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și sălbăticia
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
plină de dramatism, susținută cu rigoare și dezlănțuire pe alocuri, un obiect de studiu, aproape, pe care-l creează un mare actor. Obosit și șturlubatic, cu un mers legănat de bețiv, executat uneori cu pașii unui balerin încălțat cu papuci, răvășit, indignat de ratare și risipire, iritat de prezența sufleurului-oglindă în care vede toate astea și se vede, Barrymore/Iordache umple scena de farmec, de patimă și dăruire, face cu ochiul publicului - singurul parcă înțelegător și răbdător - încercînd să ridice ștacheta
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]