2,788 matches
-
religiilor îl conferă acesteia în sistemul său de valori încă dinainte de trecerea către ultima etapă). Astfel, unul din ultimele paragrafe referitoare la apoteoza lui Culianu pare scris cu aceeași febricitate la care face referire: „Ceva din tonul implacabil al binecuvântării răzbătea, împreună cu un fior de obiectivitate înghețată, în textele acestor proiecte. Păreau adresate urbi et orbi. Tonul lor e sigur de sine, stilul e limpid, construcția, apodictică, economia de mijloace, absolută. Afirmațiile sunt definitive, negațiile, casante. Teoriile socotite false sunt evacuate
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
galerie de figuri vii, dătătoare de desfătare estetică. Singurul regret este că Nicolae Radu, dintr-o reținere memorialistică de ordin pudic, nu dă decît inițialele personajelor negative, cititorul gustînd insatisfacția de a nu putea ghici identitatea sinistrelor specimene. Specialitatea autorului răzbate în titlul cărții, resuscitarea fiind una din procedurile inerente meseriei de anestezist, cu deosebirea că aici avem de-a face cu reanimarea unor evenimente trecute. Cartea respiră aerul unei întoarceri melancolice, avînd ceva din bilanțul trist al unui drum încheiat
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
lui Urmuz într-o lojă la o vârstă fragedă, ca lowton, ar putea explicita persistența unor simboluri oculte și ritualuri masonice imersate până la nivelul cogitoului prereflexiv la adolescentul Urmuz, cel care va organiza și conduce „gașca pahucilor". Aceste relicte inițiatice răzbat mai târziu până în „paginile sale bizare", iar denaturarea lor prin gratuități ludice și fantazări iraționale pot fi justificate de o incompletă apropiere a lui Urmuz de esoterismul masonic întâmplată la o fragedă vârstă. Astfel de emergențe profunde, devia(n)te
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
sfînt se poate uni cu numenul altfel decît mistificîndu-se. Iar dintre miile de mistificatori autentici din închisorile comuniste, Valeriu Gafencu a fost plămada mistică cea mai convingătoare. E îndeajuns să ne uităm la fotografiile sale ca să simțim cum sfințenia îi răzbate în trup, spre deosebire de cuvîntul scris. Din poze ne întîmpină o privire dogoritoare, răsucită spre orizontul din spatele spectatorului, o privire care te absoarbe din chenarul unor ochi cu licăr cețos, în vreme ce fizionomia dă să-i iasă din copertă, într-un gest
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la pragul cinismului
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Irina Horea Se culcă devreme si se trezesc în întuneric. E iarnă, nopțile sunt lungi, dar afară, unde frunzele s-au scuturat de pe crengi, răzbate lumina grea de zăpadă. O pisică doarme în băltoaca de soare. Era mică atunci cînd băiatul era și el mic, dar ea a crescut mai repede decît el. Totuși, noaptea, se furișează, cu alunecare posesivă, pe patul lui Kiri. S-
Madeleine Thien (Canada) - Câini la periferie by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/6282_a_7607]
-
o prezență divină care ne este sugerată printr-un efect de asemănare. De aceea, ultimul lucru care trebuie să ne preocupe în fața icoanei este relația subiect-obiect, accentul căzînd pe relația subiect-subiect, primul subiect fiind credinciosul, al doilea ființa divină care răzbate în icoană. Dintre cele două subiecte, întîietate are cel de-al doilea, caz în care sarcina credinciosului nu este să se simtă pe sine prin intermediul icoanei, ci să simtă divinul care coboară în ea grație efectului de asemănare. Cuvîntul-cheie este
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
și fugile lui Bach”18. Văzând în compozitori de talia lui Bach și Beethoven „niște stânci enorme în cursul unui fluviu”, silindu-l să-și schimbe direcția, Caragiale descifrează în finalul genial din opera Don Giovanni, un dramatism care va răzbate prin Beethoven până la Wagner. Deși recunoaște în Richard Wagner un reformator al muzicii, nu îi plăceau unele opere ale acestuia, nici marșul din Tannhäuser și nici marșul nupțial din Lohengrin, care îl înfuriau, părându-i-se vulgare, bune pentru Weinrestaurant
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
și mereu în alertă, nesfiindu-se să-și intrige partenerii de dialog. Din tactica aceasta de dislocare a tihnei celuilalt iese o carte în care majoritatea discuțiilor pot fi urmărite cu plăcere, cu gîndul de a vedea cît adevăr omenesc răzbate din timbrul fiecăruia. Și totuși, mai toate interviurile confirmă conturul public al persoanelor cărora le sunt închinate. Așa se face că, sub unghiul imaginii pe care memoria colectivă a reținut-o, fiecare scriitor își adeverește esența: Emil Brumaru e copilăros
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
care, treptat, au început să nu mai ofere nici un fel de adăpost, cel puțin nu unul care să facă față neîncrederii ce se instala, pas cu pas, în fiecare dormitor. Și-apoi, acordeonul. În prima noapte cînd l-a auzit, răzbătînd dinspre barăcile celor din „treișpe-paișpe”, Bruno s-a bucurat, la fel cum s-au bucurat mai toți cei din adăpost, deși sunetele îi făceau să nu poată dormi, iar o altă zi de muncă istovitoare era aproape. Însă cîntecele acelea
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
riguroasă a opiniilor pe care succesivele generații de critici le-au rostit despre Creangă, Eugen Simion nu-și începe pledoaria cu Călinescu, ci cu junimiștii (care vedeau în Creangă un „autor poporal“, talentat, dar de speță inferioară), iar ideea care răzbate din carte e următoarea: Creangă a încetat de mult să mai fie un simplu autor, el a devenit un personaj literar a cărui biografie trece în operă și a cărui operă trece viață. De osmoza aceasta în dublu sens nu
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Comedie, Romantic, Dragoste; Durată: 100 minute; Premiera în România: 02.09.2011; Produs de:MediaPro Pictures; Distribuit în România de: Ro Image 2000, Prorom. Ceea ce m-a atras întotdeauna la acest minunat regizor, Woody Allen, este (auto)ironia intelectuală care răzbate din filmele sale, (auto)ironie amestecata într-o doză farmaceutică cu tandrețe și cu un fel ridicol asumat. Și am apreciat mai ales faptul că spre deosebire de Godard, nu se ia niciodată în serios când pronunța cuvântul „cultură”. În noul său
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Salvador Dalí (Adrien Brody), Pablo Picasso (Marcial di Fonzo Bo), Mân Ray (Tom Cordier), Louis Buñuel (Adrien de Van), Cole Porter (Yves Heck) etc. Personajele în lumea cărora intra nu sunt niște simple caricaturi, niște fantoșe, dar cu toate acestea răzbate dinspre ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit” din spatele frazei tipărite, din spatele culorii
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Angelo Mitchievici Cum altfel aș putea-o evoca pe Viorica Bucur decât prin „Gala Desenului animat”, una dintre puținele emisiuni din care răzbătea libertatea filmului în Epoca de Aur. Pentru cei foarte tineri cărora întreaga lume a ficțiunii cinematografice le stă acum la picioare și de cele mai multe ori acolo și rămâne este greu de înțeles ce însemna această mică oază de bucurie pură
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
la gândul că te afli în fața unui sănătos închipuit, a cuiva care a reușit, printr-o voință supraumană, să depășească precara condiție a omului înfrânt de boală. Nici un lamento, nici un acces de autocompasiune, nici o cădere sub standardele demnității umane nu răzbat din cumplitul război dus cu această formă lentă a morții. Scriitorul e însă mereu la datorie, gata să înregistreze și să transmită mai departe. Toate acestea au fost posibile datorită tehnicii pe care Tony Judt a știut s-o imagineze
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
plaisirismul burghez în timp ce-l condamnă ostentativ, dar atât de neconvingător. Primul film al lui Liviu Ciulei surprinde prin aceea că recuperează tot ceea ce dă culoare și relief cadrului și personajelor, imprimă tensiune și dramatism cu foarte puține derapaje în artificial, răzbate dincolo de convenția în care îl instala procustian scenariul. Este un exemplu-școală de ceea ce poate face un regizor autentic cu materialul cel mai viu, împotriva a tot ceea ce-i contrazice flagrant libertatea. Majoritatea cadrelor ilustrează evazionismul și versatilitatea cineastului, camera degajă
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
la urmă pus-am mere de Antonovka, verzi, tari. Acre-s?... Ce să-i faci?... - Nu mânca. Mai bine du răvașul pân-la capăt Ia vopsele și pensule. Pe pervazul ferestrei pune darul, Trage perdeaua la o parte, las’ soarele să răzbată. Filei albe încredințează-i taina naturii. Privește sobru, calm. Soarele te va ajuta. Igor TERENTIEV (1892-1937) * * * Strunind Gâtlejul gol, Eu, Ca un monument treaz, Dorm în public. De pe foamea de sus Doamna lume A început Să mă imite. Zboară cu toții
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
duritățile înrădăcinate într-o educație americană asupra vieții ca o perpetuă provocare, ca un meci de box, cu solidaritățile cutumiare ale unei comunități sudate prin tradiții stricte, cu parfum victorian de comitat uitat de lume, cu o monotonie din care răzbate un izvor de poezie idilică. Dansul în arteziană, stropitul cu apă, micile trânte frățești fără finalitate, rostogolitul prin iarbă sunt perfect cadrabile cu acest gen de lirism pașnic. În mod cert, în seria unor Tarkovski, Bergman, Reygadas, Kim Ki-duk etc.
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
Evsei Lvovici îl înfieră pe Iusupov pentru faptul că COM-ul nu a fost la înălțime. Iusupov fu de acord cu el în toate privințele și îl sfătui să se adreseze direct justiției. Tot discutând, călăuziți de sunetele „o” ce răzbăteau printr-o fereastră de la parter, găsiră repede apartamentul deținut de madam Bezliudnaia. Proprietăreasa cu dinți de aur ridică din umeri și îi conduse pe oaspeți în camera lui Filiurin. Acolo îl strigară toți trei mult și tare pe Transparent. Nu
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
În ziua de 28 februarie, s-a născut Gheorghe Șincai. După ce a văzut în ce țară a ajuns, și-a dat seama că doar cu cartea mai răzbați, așa că s-a pus pe învățat. A văzut că educația nu face rău, astfel că, alături de Samuil Micu a pus la punct și regulă “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, prima gramatică tipărită a limbii române, pentru a-i educa și
Istoria la zi. Ce s-a întâmplat pe 28 februarie () [Corola-journal/Journalistic/67210_a_68535]
-
textului; nu există o probă mai bună a acestui tip de stereotipie decât avalanșa de texte care a semnalat succesul cărții, deocamdată sulfuros. În societatea post-comunistă (urmând uneia post-bizantine), vigoarea invectivei devine aproape singurul mod de-a te face auzit. Răzbate ceva din excitația disputelor teologice despre lumina increată, vibrând de imprecații monahale (sau a graeculilor din jurul Hipodromului), peste care se suprapune vuietul luptei de clasă. Moderații sunt clasați automat papălapte. Cartea Martei Petreu, spuneam, nu este, nu cată să fie
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
e un vertij, o senzație amețitoare de goană pe loc, o luciditate paralelă, de vapori de opiu care așază lumea în altă ordine. De pildă, stîrnind, ca sub anestezie, valurile unui trecut înghițit în semnele, puține, ale prezentului. Din el răzbat, figuri date spre o chinuitoare vizionare, nicidecum spre atingere, ori aducere înapoi, iubite reci cu voce cunoscută, făpturi bine știute purtînd, ca pe un cîștig de dincolo de viață, marca discretă a diferitului. În acest acvariu cu himere, viața este o
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
vampiri, nu degeba America mai este denumită și United States of America. Să nu uităm că alianța dintre cultura nativilor și culturile emigranților au forjat caraterul puternic al acestui stat, un caracter în care strigătul apașilor și împușcăturile primilor pionieri răzbat din pereții bibliotecilor universitare venite din vechea Anglie.
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
Asemenea unui magician în plină ceremonie a invocațiilor, ea cheamă memoria, mobilizeză cultura, strigă după energiile materiei și după tainicele puteri ale spiritului. Obiectele, structurile, în definitiv noua realitate care se naște și se acreditează astfel, sînt simultan recognoscibile, pentru că răzbat chiar din abisurile ființei noastre mai mult sau mai puțin adormite, și imprevizibile, rebele, de multe ori inconfortabile, pentru că se agregă dintr-o atitudine așezată deasupra așteptărilor comune și din care răzbat, ca o flacără dezlănțuită, siguranța, măreția și forța
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
și se acreditează astfel, sînt simultan recognoscibile, pentru că răzbat chiar din abisurile ființei noastre mai mult sau mai puțin adormite, și imprevizibile, rebele, de multe ori inconfortabile, pentru că se agregă dintr-o atitudine așezată deasupra așteptărilor comune și din care răzbat, ca o flacără dezlănțuită, siguranța, măreția și forța. În această amplă îmbrățișare, lipsită cu totul de sentimente mărunte și de mize mici, intră deopotrivă soliditatea și achilibrul unei clasicități fără vîrstă și insurgențele, gesturile nonconformiste, ale unei adolescențe fără inhibiții
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]