794 matches
-
asemenea caz. Merlin, înțelept și iscusit vrăjitor, îi îndeplinește dorința unei femei de a avea un fecior mic cât degetul cel mare al bărbatului ei. Basmul Floarea și Florea [Stăncescu] prezintă o situație diferită: niște zmei cu care s-a războit împăratul au jurat că, dacă va naște împărăteasa o fată, ei "o fură și o batjocuresc". Împăratul încearcă să împiedice acest lucru. De aceea, construiește un turn mare cu ziduri groase în care o ascunde pe domniță. Într-o zi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Oderul este trecut pe 10 martie. Pe 12 aprilie, Jukov și două milioane de oameni lansează bătălia Berlinului. Mareșalul Keitel, comandantul-șef al Wehrmachtului, semnează la 9 mai 1945 actul de capitulare. Conform hotărârilor conferințelor de la Teheran și Ialta*, URSS declară război Japoniei pe 8 august 1945, la două zile după bombardamentul atomic asupra Hiroshimei, și pătrunde în Manciuria. Pe 2 septembrie, Japonia capitulează. Urmările războiului Costurile umane au fost extrem de ridicate. Numărul morților căzuți în război este evaluat la 26 de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în conflict cu logica eliberării naționale a națiunilor ce compuneau până în 1917 imperiul rus. Din 1918, sub pretextul luptei de clasă și al războiului revoluționar, Lenin caută să-și supună aceste națiuni, organizând un război civil*, ba chiar declarându-le război. Rezultatul este un eșec în Finlanda și în țările baltice, în 1918, însă Moscova își anexează Ucraina între 1918 și 1920, Azerbaidjanul în aprilie 1920, Armenia în decembrie 1920, Turkestanul și Buhara în toamna lui 1920, Mongolia exterioară și Daghestanul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
important pasaj al autobiografiei sale: „Toți eram atașați de Frederic șcel Mareț, dar ce simțeam noi față de Prusia?”. „Aceste societăți șștiințificeț” - îi scria Thomas Jefferson lui John Hollins pe 19 februarie 1809 - „au întotdeauna relații pașnice, chiar dacă națiunile lor se războiesc între ele. Ca republică a literaților, ele formează o mare fraternitate răspândită de-a lungul globului, iar armonia lor nu a fost niciodată întreruptă de vreo națiune civilizată”. Odată cu războaiele napoleoniene începe perioada politicilor externe și a războaielor naționale - adică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru unul și unul pentru toți” este deviza securității colective. Potrivit relatării ambasadorului britanic, lordul Loftus, către ministrul britanic de Externe, contele de Clarendon, Bismarck i-a comunicat, în data de 12 aprilie 1869: „Dacă ați fi dispuși să declarați război oricărei puteri care ar amenința intenționat pacea Europei și ați trata-o ca pe un inamic comun - iar noi am susține și ne-am alătura de îndată unui asemenea demers - și dacă acest demers ar fi susținut de alte puteri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru fanii lactatelor). În afară de penibila pâine de secară, pe care am reușit s-o înlocuiesc cu un graham mai prietenos, și cu excepția micului vertij încercat, într-un restaurant, la vederea unor cupe de înghețată cu care altădată m-aș fi războit până la victoria finală, n-am avut probleme. Mă simt nemaipomenit. Prietenii mă admiră și mă încurajează, dușmanii mă invidiază și mă înjură și din acest motiv, iar cei foarte apropiați îmi declară că am căpătat look-ul din adolescență. Voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
să fim câți intră într-un film. Și ies înainte de a începe un război între cele două poze pentru că nu stăteam pe roze, iar din volum pricep că aici se întrerupe-n marțialul tărăboi, istoria celui care vrea nuntă, nu război sau varianta foarțată make love not war. Și iată cum de la mirele fără căpătâi, cu poze-pozne, interzise minorilor, ajung la senzația de psalmi, vin și har. Adică cel cu har are și habar. Stop cadru, simultan! Atenție, urmează stația GOGOL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai viu uneori decât tone de materie?!...Ă Și, exemplul cel mai celebru, nu-i așa, În modernitatea, În clasicitatea filozofiei, este acel numen al lui Kant, das Ding an sich, lucrul În sine, esența transcendentalității. Cu care s-a războit Întreaga sa școală, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche Însuși, negându-i existența, dar refuzând să fie „confundat” cu „vulgarii” atei sau materialiștiă. Și totuși... În finalul „poemului epic” Drumul la zid, „constat”, cu mijloace cvasi-poematice, desigur, că „viul e Întâmplarea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care vorbesc de „frica” mea din primii ani ai șederii mele la Paris; eu care - poate și unele accente din textele mele! - dau multora, probabil, impresia de o prea mare Încredere În sine, nu puțini comentatori ai cărților mele se războiesc cu „megalomania” lui Breban!... Confuzii care se nasc dintr-o ținută socială, exterioară a autorului care sunt și care, dintr-o decență elementară, moștenită și de la tatăl meu, a refuzat să facă, precum atâția simpatici colegi ai mei, să mă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
precipita lucrurile, are orgoliul propriei persoane și a „misiei” sale și, dintre aceștia, nu rareori, sistemele politice extremiste Își aleg propriii activiști, dacă nu și conducători... Ei vor „să facă istorie” cu orice preț și, de la Catilina, cu care se războia Cato, cenzorul, și până la un Saint-Just sau Troțki, care voia o „revoluție permanentă”, treptele, firele de legătură nu sunt total rupte, sparte. În deceniile pe care le-am petrecut eu și prietenii mei sub tot felul de forme de „comunism
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor, de aceea se impune o despărțire globală și radicală de el. Cu demolatorii lui Eminescu se războiește Theodor Codreanu, acum, într-o carte întreagă. O dublă sacrificare deslușește criticul. De fapt, două mari jertfiri a suferit poetul, altminteri complotul împotriva sa a fost fără răgaz, din timpul vieții, în posteritatea imediată, în anii totalitarismului comunist, în vremea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Popescu-Brădiceni). Noul ethos al transdisciplinarității, așa cum a fost prefigurat în Carta din 1994 este terenul propice de decolare, invitând la un dialog generalizat. Marea rivalitate privește "sofistica în jurul postmodernității" (p. 9) și, desigur, fulminanta carieră a conceptului. Theodor Codreanu se războiește, cheltuind muniție (argumente) din belșug, cu suporterii acestui "termen sofistic", refuzând net "dieta compusă din postmodernismul cinic" (Camille Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a-l ști plecat "așezat în Iași" (6/18 aprilie 1884), sechestrându-i manuscrisele și asigurând tutela asupra ultimului Eminescu, pe baza unei înțelegeri verbale cu tatăl său. E limpede că gazetarul a plătit pentru un "delict politic", fiind sacrificat. Războindu-se cu teza vidului spiritual, Theodor Codreanu, cu o "veracitate greu de desmințit", aprecia cu ani în urmă Zoe Dumitrescu-Bușulenga, fisura imaginea oficială a anilor "eclipsei", apărată cu cerbicie. Curios, N. Manolescu crede că adevărații detractori sunt "aceia care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împotriva prințului și a Comisiei Internaționale. În 1914, situația era deci extrem de nefavorabilă intereselor naționale ale albanezilor. Guvernului central i se împotriveau puternice grupuri de rebeli. În sud activau detașamente sprijinite de greci. Susținătorii austriecilor și cei ai italienilor se războiau între ei pentru obținerea poziției dominante în țară. Lipsit de experiență în privința problemelor albaneze, prințul nu putea face față situației. El a pierdut curînd controlul asupra mediului rural, guvernul lui administrînd practic o regiune ceva mai mult decît orașele Durrës
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost într-adevăr livrate mai multe arme, dar ele nu erau niciodată suficiente. Existau, evident, unele temeri ale părții germane că armamentul livrat României sau Ungariei ar fi putut fi utilizat de cele două aliate ale Axei pentru a se război între ele în problema Transilvaniei. Pentru Germania, importanța fundamentală a alianței cu guvernul român era garantarea dată de acesta că vor putea fi folosite vastele resurse economice ale țării. Petrolul și grîul românesc erau deosebit de importante. Cu toate acestea, pe
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deosebit de nociv asupra acestei situații fragile. Perioada scurtă dintre cele două războaie mondiale a constituit un interludiu ciudat. Toate dificultățile împărțirii pe criterii naționale a Balcanilor au devenit extrem de evidente. Statele din regiune nu numai că au continuat să se războiască între ele, dar, în cadrul politicii interne, problemele naționale amenințau adeseori să pună în dilemă guvernele oficiale. Cele mai crîncene conflicte au izbucnit în Iugoslasvia, dar și problema Macedoniei a produs dezastre în politica Bulgariei. Nici relațiile cu marile puteri nu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ridicate de monarhia anterioară și de pericolul arab vor înceta, Vasile II hotărăște să încheie definitiv socotelile și cu bulgarii. După ce va năvăli în Macedonia, după ce-1 va bate pe Samuel la Skoplje, în 1004, și după ce se va război, timp de 15 ani, cu principalul dușman al Bizanțului, el sfîrșește prin a-i încercui, în 1014, armata în regiunea Strymon, masacrînd o parte a soldaților lui Samuel care reușește să fugă și luînd (după spusele cronicarilor) aproape 15000 de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
tîrziu, episcopii germani să lanseze o cruciadă permanentă împotriva popoarelor din Est. Timp de mai bine de o jumătate de secol, teutonii, care obțin, în 1237, alipirea unui alt ordin militar cuceritor (operînd mai la est), cavalerii Gladi-feri, se vor război astfel în teritoriile prusacilor, convertindu-i cu forța, deposedîndu-i de pămînturi în folosul coloniștilor germani, masacrînd populațiile care nu se supun creștinării și germanizării, întemeind sute de sate și zeci de orașe, printre care Thorn, Kulm, Elbing, Könisberg. La scurt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neobosită pe terenul mărturisirii că: Savanții Crucii știu - Ateu nu știe Că Dumnezeul - Om Iisus Hristos Ne-a dat știința-n Euharistie. De aceea părintele Imbrescu nu contenește să L roage pe Dumnezeu, conștient fiind și de neputințele oamenilor: Iisuse, războiește-Te să iei Cu Pacea Ta războiul dintre noi Și fă-i iertând, pe oameni... dumnezei ! Părintele Imbrescu se dovedește a fi un mistic fervent, titlurile mai multor poezii dovedind preocupările și trăirile sale. Astfel, cele două poezii citate anterior
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
acolo unde aveam să mă Încălzesc sufletește Întâlnind prieteni, ai mei dar și ai Naturii, sosiți din restul Europei, din Asia, Africa și America. Motivul? A doua Conferință internaționlă de Chimie ecologică, adică de „interogare“ a mecanismelor prin care ne „războim“ spre sinucidere cu Natura, dar și de promovare a tehnologiilor prietenoase ei. Căutam și un prieten de suflet, pe președintele acelei Conferințe, Însuși Ministrul Mediului 82. Un om deosebit de activ, Într’o - din păcate - țară, dar care știe să aleagă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vin. Doar că, atenție! La țară, acolo unde ciutura coboară În aceeași fântână spre care se Îndreaptă și rădăcinile viței, nu prea e bai. Om și plantă ajung la aceeași apă; și apă din vin, ori din fântână, nu se războiesc În burta gospodarului, dar nici - mai În urmă - În celulele lui. Cu târgovățul e mai rău, căci vinul Îi vine de la Cotnari de exemplu, iar apa din Prut... mamă ce război! Asta de adaugă sifon, făcut cu apa Iașilor. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capac de canal. Uscat, deși În jur se zidesc nămeții. Deh! căldura emanată de alte heterotrofe care Încearcă dedesubt să depolueze, să demineze cu ghilimele - deși tot de un fel de deminare e vorba -, mediul cu care noi, oamenii, ne războim. Cam prostește. Vezi, Cristi, ce Înseamnă o pisică lămurită? „Unde dai și unde crapă“. Adică o gheruță prin care Îți amintește sau prin care Îți sancționează un alt păcat. Totul e să te Întrebi cu ce-ai mai păcătuit. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ar trebui să fie sfânta pătrime, fiind și eu pe acolo: la pândă, Între tufișuri, așa cum Îmi place... Și, cum sunt și o ființă cât se poate de serioasă, am ajuns și pe sigilii, unul arătându-mă taman când mă războiam cu o rață. De nu știți deznodământul, vă spun că acolo a fost o pisică sătulă... Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre prosperitatea Greciei, aceea care trebuia apărată. Și recunoașteți că și aici v’ați inspirat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe nemții aflați În război și fără surse de petrol dar cu cărbune „deavolna“, care au făcut din el benzină; ba chiar au Înlocuit untul cu margarina pe care o lăudăm acum, cu reclamele de rigoare, deși nu ne și războim. Exemplele ar putea continua, dar eu vreau altceva: să aduc la rampă esențialul. Anume că nu doar mâncare ne trebuie, ci - la stadiul nostru de civilizație - și lingură. Să-i pun, acesteia, ghilimele. E vorba deci, dacă pământul, care ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]