1,744 matches
-
animalelor, precum și a tuturor bunurilor, atunci când era obligat să se îndepărteze pentru mai multă vreme de tabără, cum se întâmplase în timpul misiunii pe care o avusese în Sapaudia cu o lună înainte., El nutrea o afecțiune aproape filială pentru bătrânul războinic, care, deși nu și-o mărturisea și și-o masca printr-o camaraderie tipică pentru oamenii de arme, mergea mult mai departe decât ar fi fost firesc față de un servitor fidel: în bătălia de la Utus, de pildă, îi salvase viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animalele?... — Odolgan a găsit prin preajmă numai o jumătate de duzină de oi și un cal bătrân și bolnav. Nimic altceva. Atunci nu mai are rost să rămânem aici. Adună oamenii. Plecăm. înainte de a executa ordinul, Khaba zăbovi o clipă. — Războinicii sunt în culmea furiei. La Vesontio nu au avut mult timp să ia pradă și sperau să se întremeze aici; în loc de asta găsim numai sate părăsite. Am găsit și ceva grâu și... — Nu pot să fac nimic. Utrigúr i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceea ce-i spusese abatele; desigur, dacă zeul lui îl alesese după ce-l supusese la atâtea încercări dure, alesese bine, fiindcă în omul acela, în soldatul acela găsise un luptător magnific, care acum se lupta pentru El, la fel cum un războinic hun ar fi apărat în luptă stindardul propriului mingan. Dar, dacă era așa, cum trebuia să înțeleagă el însuși experiențele prin care trecuse? Era, oare, și pentru el o misiune? — Ce facem atunci? îl întrebă Odolgan, venind lângă el. Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se iți pe jumătate de după o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de acolo un războinic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dacă nu vrei să-l ucizi, putem măcar să încercăm să obținem o răscumpărare. întorcându-se să-l cerceteze pe Sebastianus așa cum ar fi cântărit din ochi un cal, adăugă: — Probabil că prețuiește greutatea lui în aur. Romanul zâmbi: — Acest tânăr războinic se înșeală, spuse în dialect hun. Sunt fiul unui soldat și nu am nici o rudă. Khaba ridică din umeri. — Ce importanță are? Dacă e adevărat că e un ambasador, împăratul lui va plăti ca să-l aibă înapoi. Cel puțin, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai găsim cai pentru noi. Cu pas ușor, îi ajunseră pe ceilalți din grup. După ce urcară o mică pantă împădurită, ieșiră într-un luminiș întins, în care întâlniră burgunzii ce atacaseră tabăra și o mare parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple luminișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și totuși energic, cu părul strâns la ceafă într-o coadă lungă. înconjurat acum, se apăra agitând sabia și mutându-și permanent calul din loc în căutarea unei căi de scăpare, dar pe oriunde încerca vedea venindu-i în întâmpinare războinicii burgunzi ce îl respingeau și îl hărțuiau cu sulițele. Mișcându-i continuu calul, mârâia ca o fiară prinsă în cursă și își rotea sabia, fulgerând totul în jur cu o privire cumplită. Până la urmă, cercul de sulițe se strânse în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era vorba de femeia războinică, valoroasă și crudă, care îi arsese oamenii? Distanța încă nu-i permitea să distingă trăsăturile acelui cavaler, dar silueta dreaptă și elegantă părea deja să stârnească ceva ce păstrase în adâncul memoriei. Cei doi bărbați veniți în recunoaștere ajunseseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de groază și lăsă din mână felinarul, care căzu și se sparse în iarbă. Uleiul, totuși, continuă să ardă pentru câteva secunde, suficient ca să-i îngăduie să vadă alături de primul barbar, oprit în fața flăcării, o altă siluetă, a unui tânăr războinic, ce ieșea dintre arbuști aranjându-și pantalonii. Pe chipul său citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu pot să facă asta. Blestemații! Lăsați-mă să mă duc, vă zic! Fără să asculte de ea, o târâră până la redută, în pragul căreia apăruse și soldatul rămas cu Cilonus. De sub arcul gangului ieși, alergând prin fum, un tânăr războinic. — Uite, sunt aici! strigă Cilonus. Trebuie să închidem! Ajunsă la intrare, ea se agăță de usciori cu toate puterile sale: — Nu! Așteptați! Priviți! strigă. E soldatul. Așteptați, vă spun! într-adevăr, barbarul nu înainta din proprie voință, ci împins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să nu lase să vadă nimic: nu din dragoste pentru ei îi primise, ci pentru a îndeplini, fidelă față de învățătura tatălui ei și a generațiilor de Patriniani, o datorie ce ținea de rangul ei. Recunoscu imediat în barbar pe tânărul războinic pe care îl văzuse în grădină, lângă trupul Flaviei; el fusese cel care, împreună cu tovarășul lui mai în vârstă, îi ucisese prietena, cu siguranță după ce o violaseră brutal, iar apoi amândoi porniseră în urmărirea ei, ca să o supună la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid murg, de distingea un bătrân războinic, deosebit de înalt, uscățiv, dar cu înfățișare energică, îmbrăcat în haine închise la culoare. Omul părea să dea ordine celorlalți, care erau cu toții fără cai, cu siguranță ca să se poată mișca în voie în interiorul viila-ei și să poată lua parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
observă că vocea sa era frântă, de teamă sau mai degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident stânjenit și dădea impresia că se justifica. Imediat după aceea, bătrânul războinic schimbă câteva cuvinte cu oamenii din suita sa. Hippolita profită ca să-l întrebe pe soldat dacă înțelesese ceva din acel dialog însuflețit. Mabertus răspunse, făcând semn cu bărbia spre căpetenia barbară. După cum îmi închipuiam, băiatul e fiul lui. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o lamă lată și puțin încovoiată, luată probabil de la un războinic hun. Omul se întorcea către ceilalți membri ai grupului și, cu strigăte răgușite, îi incita să-l urmeze. Sebastianus întinse mâna să-l apuce și să-l oprească, însă acela, văzând că el și tovarășii săi erau înarmați, o ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adjutanților săi, cu gesturi grăitoare ale brațelor, ceea ce probabil erau ultimele directive pentru acțiunea în curs. încercat de vâltoarea întâmplărilor din ultimele zile, îl privea întocmai cum îl priveau și cetățenii Aurelianei: ca pe un înger eliberator, care, asemenea zeilor războinici din străvechile istorisiri, ajungea exact la timp pentru a-i scoate de sub teroare și din disperare. Niciodată nu mai simțise pentru el o asemenea pornire de afecțiune; niciodată nu-l admirase atât de mult; niciodată, în sfârșit, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niște valuri împrejur. Mulți cai fură doborâți de ambele părți și chiar dereșul său, pe care nu avusese nicidecum timp să-l apere, fu curând ucis cu o lovitură de suliță. în cădere, Balamber se agăță de valtrapul calului unui războinic got ocupat să se apere cu sulița de alți războinici hiung-nu. Trăgându-și pumnalul din cizmă, îl înfipse în coasta bărbatului, spărgând împletitura inelelor de fier, după care, cu mare iuțeală, îl apucă de o margine a mantalei, îl răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să rămână în rezervă. La protestele sale, răspunsese aproape enervat: „Ar trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se azvârli în șaua pagului său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici, ei bine, eu nu voi face nici măcar un pas îndărăt! Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic și tremurat, îndreptă degetul spre stiva uriașă pe care servitorii săi o alcătuiseră din toate lucrurile sale și adăugă: — Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor! Un murmur străbătu mulțimea, dar Atila nu terminase de vorbit. — Bătălia, urmă, nu e încă pierdută. Tabăra e bine fortificată, practic, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o îmbrățișare strânsă și tăcută, împingându-se cu capul în pieptul său. — Go-Bindan! exclamă Balamber, fericit să o revadă și surprins de izbucnirea aceea de afecțiune. încercă zadarnic să se elibereze din îmbrățișarea ei. E totul în ordine, micuță războinică. Sunt întreg, vezi? Fără să-i răspundă, ea se strânse în el cu și mai multă putere, fără să ia în seamă mirosul de sudoare pe care îl emana și sângele ce-i murdărise armura. Balamber pricepu că, ziua întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nerăbdător, dar operațiunea lua mult. La un moment dat, un catâr, același care zece zile mai înainte o azvârlise jos pe Go-Bindan, deveni nervos și începu să dea din picioare, speriind calul pe spinarea căruia, ținută strâns de un tânăr războinic, se găsea fata. Azvârliți din spinare de animal, ajunseră amândoi în apă. Băiatul se agăță imediat de trestii și fu pe loc cules de tovarășii săi, dar, în confuzia ce se crease, nimeni nu se mai gândi la Go-Bindan. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voi face nici măcar un pas îndărăt!“ Ochii îi scăpărau de mânie. Cu un gest energic, îndreptă degetul spre stiva imensă pe care servitorii săi o alcătuiseră din șei, covoare, bijuterii, arme felurite și adăugă, cu un glas care vibra: „Acesta, războinicilor, va fi rugul meu funerar, căci regele vostru nu se va da niciodată viu pe mâinile romanilor!“. Dedesubt 451 d.H.: aflați în punctul culminant al unui război atroce pe teritoriul Galiilor, hunii și romanii, alături de aliații lor vizigoții, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cavaleriei romane, formată din 300-600 oameni, aparținând, în cea mai mare parte, trupelor auxiliare în. trad.ă. Buccellari — gărzi de corp în. tradă. Salii — Colegiu de 12 preoți ai cultului zeului Marte, păstrători ai scuturilor sacre și conducători ai dansurilor războinice la sărbătoarea acestuia în. trad.ă. De frontieră și de câmp în. trad.ă. Armoricani — locuitori ai regiunii Armoricar, numele străvechi al acelei părți din Galia care includea peninsula Bretania și teritoriul cuprins între Loira și Sena. PAGE FILENAME \p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el." 33. Saul a zis lui David: "Nu poți să te duci să te bați cu Filisteanul acesta, căci tu ești un copil, și el este un om războinic din tinerețea lui." 34. David a zis lui Saul: "Robul tău păștea oile tatălui său. Și cînd un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, 35. alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis. Galeria de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]