884 matches
-
care produsul final renovează creatorul - și am început să mă dezbrac în fața lor. Au surâs de ușurare văzând că mă pregăteam să mă culc, și asta m-a sâcâit. — Măreț era Heidegger. Păcat că îi puțea ciocul, le-am spus răzbunător, cu un zâmbet sinistru. S-au retras cu spatele, ieșind cu prudența cu care se iese din biserică, dar încă am avut timp să le strig, numai așa, ca să le dau de gândit: — ...și mai știți de ce e sexul inexistent
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pădure cu un alt om, ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său, și-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața, 6. pentru ca nu cumva răzbunătorul sîngelui, aprins de mînie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său. 7. De aceea îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încît i-a pricinuit moartea, 12. bătrînii din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mîinile răzbunătorului sîngelui, ca să moară. 13. Să n-ai milă de el, și să ștergi din Israel sîngele celui nevinovat, ca să fii fericit. 14. Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care vei avea-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
dușmanului ca să-l cunoști bine! Să-i folosești chiar și din propriile expresii, ca să-l poți demonta, sau demola, oarecum dinlăuntru. Nimeni nu poate pretinde că te-ai „sfințit” dintr-o vorbă. Dacă ar fi un Dumnezeu, și încă unul răzbunător, sunt sigur că n-aș scăpa ieftin! Dar așa?... Nu pot spune că nu mi-a mers bine, cel puțin până la ora actuală. Casa în care locuiesc de la început am primit-o de la Partid, după ce locatarul, un mare matematician, a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de văzut. Trebuia, așadar, să-i arunce adevărul în față. Dacă eliberarea și fericirea ei depindeau de duplicitatea aceea stabilită între ele, de bunăvoința cu care bătrâna o-mpingea s-o ia razna, de plăcerea, aproape de bucuria aceea cinică și răzbunătoare, apoi vrăjitoria înrădăcinată trebuia smulsă cu brutalitate, fără nici o prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poate să vadă chiar noaptea aceea din care veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot, tot ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu lăzi și mobilă și poate chiar și neliniștea ei pentru Tudor, toate porneau din bucuria și voința aceea generală de-a încheia socotelile. De-a se lumina așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
formare a personalității acestui rafinat degustător de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă irumpere - dinspre interbelic - în lumea literelor noastre, de vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile mele referințe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de psihologii (și situații) alambicate: Ion Vianu. Poate cea mai spectaculoasă irumpere - dinspre interbelic - în lumea literelor noastre, de vreo 15 ani încoace, după cum îmi tot spune(a) Tania Radu, iar eu, nătâng și răzbunător, ezitam s-o cred. (De ce răzbunător? Ion Vianu, căruia i-am recenzat cu însuflețire în 1994 „amintirile în dialog“ cu Matei Călinescu, m-a încruntat iremediabil acum câțiva ani, atacându-mă pentru, vezi Doamne, homofobie, detectând în scrierile mele referințe apte să intre într-un eventual
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o tristețe bogată, a sufletului preaplin, cum se scrie într-un psalm arghezian: tristețea adâncă, metafizică. Există umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Cațavencu. Marmoree nele brațe, „tu ești sântă prin iubire“, „plutești ca visul de ușor“, palorile Cezarei, Răsai asupra mea, luntrea din Sarmis, insula lui Euthanasius, față cu istericoasele Mița Baston și Didina Mazu, năbădăioasele Zița și Veta, cu furia răzbunătoare a Ancăi și sarcasmul final al Efimiței, bașca Mânjoloaia și toate Tarsițele, Procopoaiele, Piscu peștile, posesoarele de Bubico și Goe, moașele regurgitant-flatulente, săltărețele adulterine aducătoare de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de chipuri ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forță admiratoare rar întâlnită în lumea noastră culturală, bântuită, cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și înțelepciune, cu seninătate, diplomație și îngă duință. Aproape fiecare pagină e scrisă sub semnul acelui enthousiasmos de care ne înflăcăra, vorbindu-ne, Ioan Ale xan dru. Începând cu părintele Dumitru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de lucruri“?!? Nu am de gând să continui comedia. Sigur că toată lumea știe ce se află îndărătul paravanului spoit hidos, ca la bâlci. Obsesia obsesiilor: Traian Băsescu. Pentru răfuiala cu un om, pentru ambițiile politicianismului dâm bovițean, pentru capriciile vinovățiilor răzbunătoare ale câtorva agenți (și agenții) de putere, majoritatea parlamentară a României e gata să dea la fiare vechi cea mai prestigioasă internațional și eficace diplomatic energie culturală a țării. Așa cum în decembrie ’89 eram conștienți că N. Ceaușescu e gata
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
firea omului, așa cum se înfățișează ea în scrisul făptuit exclusiv pentru (un) celălalt. Lucru pentru patru ochi, scrisoarea stă, cum spuneam, la mijloc, legătură între două suflete. Dacă în jurnal te oglindești mai mult sau mai puțin narcisiac, compensator sau răzbunător (cu sau fără gândul la cititorii posterității), în scrisori ești obligat să respecți regulile jocului în doi. Dan C. Mihăilescu Dan C. Mihăilescu I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori ISBN 978-973-50 3630-0 168 pag., 2012 Am debutat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
p. 142) Bizar e că fiecare monoteism, în funcție de perioada de elan sau de decădere, a trecut prin același algoritm de dispoziții: fie lamentația persecutatului cînd religia îi era oprimată, fie aroganța despotică atunci cînd sorții îi erau favorabili, fie mînia răzbunătoare atunci cînd dispunea de puterea legislației. Așa se explică terorismul arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor de a respinge orice critică invocînd antisemitismul, la fel ca blazarea neputincioasă a creștinilor care se resemnează cu
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
în cor, răspândind în aer un fum de lumânare și o lumină oscilantă. Cum casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu putuseră cu nici un chip să-l despartă de el. Balamber îl văzu, înfrigurat și cuprins parcă de o febră, în rasa sa călugărească toată sfâșiată, prăbușindu-se deodată la picioarele sale. — Te rog, îl imploră călugărul, demonule exterminator, sabie răzbunătoare: nu-l lăsa să mă umilească așa. Eu sunt cel mai demn. Ia viața mea! Canzianus, căruia Mandzuk îi legase mâinile în față, asista, cu o privire gravă și îndurerată, la scena aceea grotescă, fără să spună nimic, în vreme ce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aminte pentru ce lupta. Câte am mai făcut împreună! — Și câte villa prădate! Câte gâturi tăiate! îl întrerupse Metronius, ridicând ironic din sprâncene. Divicone reluă energic: — Numai când nu aveam încotro! Eudoxiu nu era un vărsător de sânge, ci un răzbunător al celor asupriți. De altfel, mulți dintre cei care îl urmează sunt creștini devotați. Văzând zâmbetele ironice ale ascultătorilor, se înfierbântă: — Da, așa e, vă spun. Dacă ați ști pe câți i-am botezat eu! N-aveți idee câtă credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dați afară din școli și din facultăți. Uneori au ajuns pentru asta chiar în închisoare. În această lume a condamnării generalizate, copiii erau vinovați pentru că s-au născut din părinți vinovați. Păcatul originar trebuia să fie plătit, ca și cum un Dumnezeu răzbunător ar fi pedepsit lumea nouă pentru lipsa de credință a celor care o stăpâneau. După ce au fost exterminați mii de oameni de alte orientări, li s-au înscenat procese și comuniștilor care prezentau un pericol pentru cel instalat pe viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca tot umorul negru care se naște în astfel de condiții, aici și aiurea. Un scriitor spaniol, într-o carte intitulată Omul care semăna cu Oreste ne înfățișează cu lux de amănunte transformarea tragediei în comedie, în condiția în care răzbunătorul așteptat nu mai vine odată și cetatea nu se poate purifica. Ceva din acest tip de comedie mi se pare a conține așteptarea zadarnică a domnului senator Gelu Voican-Voiculescu să vină răzbunătorii dictatorului și să-l omoare pe mormântul acestuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
transformarea tragediei în comedie, în condiția în care răzbunătorul așteptat nu mai vine odată și cetatea nu se poate purifica. Ceva din acest tip de comedie mi se pare a conține așteptarea zadarnică a domnului senator Gelu Voican-Voiculescu să vină răzbunătorii dictatorului și să-l omoare pe mormântul acestuia. Nu știu dacă listele negre despre care dă interviuri au existat vreodată, de vreme ce singur spune că nu au fost scrise, dar, fără îndoială, ele trebuie să fie reale în subconștientul său apăsat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
îndoială, ele trebuie să fie reale în subconștientul său apăsat de spaime. Amănuntele concrete în care i se arată momentul dramatic așteptat au un fel de măreție pe care neîmplinirea o face însă ușor ridicolă. N-ar fi exclus ca răzbunătorul să vină totuși - atunci când nimeni nu se va mai aștepta - și să-l scoată din ridicolul în care îl suspendă așteptarea și tot ce implică ea. Oricum, pedeapsa cea mai mare într-o astfel de situație este să mori de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Decebal? D[ECEBAL] Nu-ntoarce sufletu-mi cu susu-u, jos Și nu stârni mânia mea ascunsă. Nu sânt supusul lor... nu voi s-o fiu! Dac-am jurat, ce-ți pasă c-am jurat? I[AROMIR] Ascultă. Eu nu sânt răzbunător, Dușman nu-ți sânt eu te iubesc... mă crede. Eu voi uita de vrei să-ndrepți și tu, Senatului [eu] pîn-acuma nu m-am plâns... O știu... nu-ți pasă... de m-oi plânge chiar. Gândește numai la un singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]