1,968 matches
-
cameră, deschise valiza și pipăi portretul. Era la locul lui, purtând ca povară toată urâțenia pe care o greșală a destinului o aruncase pe chipul ei. Vru să alerge în parc, să-i mulțumească pictorului. Dar, zâmbind în sine, se răzgândi, rămânând să guste clipa... Referință Bibliografică: PORTRETUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1387, Anul IV, 18 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
cu Seiano, Tiberius își aduse aminte și de faptul că procuratorul Ponțiu Pilat era prieten bun cu acesta, dar stătu pe gânduri dacă să-l înlocuiască cu altcineva, ceea ce pentru procurator ar fi însemnat exilul sau moartea, însă împăratul se răzgândi, aflând din sursele sale că acesta nu avea nici cel mai mic amestec în trădarea lui Seiano, așa că Ponțiu Pilat scăpă, cel puțin pe moment de furia sa. Procuratorul află la puțin timp după aceasta, fiind în Cezareea Maritima, ceea ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
Pe baltă, lișițele au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio adiere nu tulbura oglinda lacului. Iar broscuța țestoasă, pe care o văzusem anterior, parcă se răzgândise și nu mai ieșea la suprafața apei. În păduricea de pini din spatele nostru, așezată pe o pantă abruptă, începuse să se simtă mișcarea. Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
fi adoptat cum se cuvine decât de către un sinod ecumenic sau un sinod local cu o corectă reprezentare, ceea ce n-a fost cazul. Astfel, din cauza neregularităților implicate în hotărâre, patriarhiile Moscovei, Ierusalimului și Antiohiei au respins-o. (Antiohia s-a răzgândit mai târziu și a acceptat noul calendar.) Ei nu aveau nici-o problemă cu însuși calendarul, ci numai cu felul în care a fost luată hotărârea. Problema trebuia discutată în cadrul unui sinod ecumenic, dar din cauza revoluției ruse etc., acest lucru nu
IULIAN VERSUS GREGORIAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347990_a_349319]
-
preotul Spirică și i-a spus că în acea zi de început de an, să anunțe, la biserică credincioșilor, că el va face donație bisericii un clopot, mai bun și mai mare pentru clopotniță. Numai peste câteva ore s-a răzgândit și l-a anunțat pe părintele-paroh să nu mai facă anunțul ... Deși el făcea parte din același partid cu dl.Toma Ștefănescu (P.N.Ț.) se ținea în “colț” cu acesta. Nu mai știu ce se discuta însă, adresându-se învățătorului
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
el și a întins brațele pentru a cuprinde într-un gest de apropiere și plin de tandrețe palmele ei micuțe ce se frământau încet pe marginea mesei. Mariana a tresărit ușor, surprinsă, intenționând să-și retragă mâinile, dar s-a răzgândit imediat. I-a privit ochii pentru întâia oară, intens, încercând să citească în ei gândurile bărbatului, preț de câteva secunde. Nu mai era stăpânită de emoție. Deși era foarte concentrată, și-a coborât privirea către mâinile lor reunite, uimită de
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
Văzându-i pe Maria și pe Ion, se ridică sprinten de pe iarbă și așteptă ca ei să se apropie. Când ajunseră lângă Înger, Maria îl întrebă: - Înger drag și frumos, ce faci aici? Să nu spui că Domnul s-a răzgândit și că nu vrea să ne mai lase fetița. - Nuu, nu e asta. Doar că am voit să o văd și eu pe Prințesa. Vreau să o țin și eu puțin în brațe. Pot? Întrebă Îngerul, întinzând brațele. - Da, cum
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
maimuță. Este o altă specie, insuficient cunoscută. Cea mai perversă, perfidă și lipsită de scrupul ființă ce poate fi imaginată. Ia o înfățișare blândă, calină, inocentă, atât de bine studiată încât l-a făcut până și pe Dumnezeu să se răzgândească, pentru ca apoi să lovească laș, pe la spate, să muște mâna care l-a hrănit, să provoace pierderi incalculabile, dezastre, adevărate scenarii horror. Și pentru ce? Pentru a obține ceva în plus decât îi era permis, un cât de mic avantaj
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
fur. Nu-mi însușesc un bun al altcuiva. Poate am să fac chiar o mică donație, după ce mă voi fi pus la adăpost. E ceva reprobabil în asta? Eram pe punctul de a cumpăra biletul de loterie, când m-am răzgândit. Nu fac nimic rău în aparență, dar se creează un precedent. Azi numere câștigătoare, mâine cine știe ce... Viața nu se cumpără, nu se ia de-a gata. Se trăiește. Se câștigă după probe de foc. Am ales indiferența, tăcerea. Biletul nu
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
mai senin. Să mă lupt mai mult cu imaginea din spatele oglinzii. "Accept provocarea". Doamne, ce drog perfect, ce beție a simțurilor! Ce joc minunat! Singurul care m-a putut scoate din dezastrul inițial. Am vrut, pentru ultima oară, să mă răzgândesc, apoi am rostit răspicat, mândru: "În regulă, accept. Accept provocarea". * Din întunericul dens, am plonjat într-un univers necunoscut. Mai întâi, am străbătut locuri mirifice, aproape ireale, am văzut peisaje de vis, cum nici măcar în imaginile din Anzi sau din
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. „Trebuie, să aduc pe cineva să șteargă, să spele tot de când mi-a plecat nevasta, apartamentul acesta a fost
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
rănea timpanul. Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu de pe măsuța pe care era așezat. Asta-l înfurie și mai rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. Citește mai mult Vocea crainicului rostea ultimele cuvinteale disertației despre microbi:„...de aceea trebuie să fim extrem de precauți,microbii
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
rănea timpanul.Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzude pe măsuța pe care era așezat.Asta-l înfurie și mai rău.Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea,se aplecă să-i ridice carcasa golită,dar se răzgândi imediat,zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară.... IV. ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1880
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
asigura, dacă nu recunoștința lor, măcar recunoașterea meritelor mele. Am avut ideea susținerii afirmării femeii pe plan cultural, profesional și mai ales ideologic. Au fost împotrivă, se fripseseră doar. Nu mi-au trebuit multe argumente ca să-i conving să se răzgândească ; dincolo de acest paravan ei erau cei care aveau de câștigat. Îndrăznesc să cred că mi-am depășit mentorul din tinerețe, pe Ana Pauker, și că dacă ar mai fi trăit ar fi fost mândră de mine. Față de ea, eu nu
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
convingă să lase ca totul să decurgă la fel ca și până acum. Se pare că succesul scontat, în al sfătui de bine, l-a avut o tovarășă nou promovată în munca de partid. Cert este faptul că s-a răzgândit și aveam să o aflu în cel mai oribil, în cel mai înjositor mod cu putință. Avusese un proiect, insistase să mă convingă și nu putea să dea înapoi oricum. M-a invitat, într-o seară, la un restaurant din apropierea
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
Gluma se îngroașă prea tare. Pietrele care sunt aruncate cresc în mărime, forța cu care sunt aruncate deasemenea. Nea Radu, vecinul de peste drum se amuză. Moșu se pregătește să arunce la rându-i cu o piatră în adversari. Brusc se răzgândește. Se întoarce cu osutăoptzeci de grade reluând mișcarea de aruncare a pietrei. Nedumerit Gini întreabă: - Ce faci..? Piatra, de o mărime deloc neglijabilă, zboară în direcția casei lui nea Radu. - Taci! Nu are de unde să știe că noi am aruncat
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
rătăciți care piuie bezmetici, când vulpea înhață pe mama cloșcă. Nu pricepeam o iotă din întâmplarea asta, nici consecințele sale... Degeaba încerc acum să dau timpul înapoi și să schimb acel nefericit moment cu altul în care domnișoara Iulia se răzgândea, se întorcea plângând în clasă, ne săruta pe obraji pe fiecare, iar domnul Arsu îi săruta mâinile amândouă. Degeaba! A plecat și plecată a fost. Zadarnică orice închipuire, suflete al meu scăldat în lacrimi și parfum de liliac! -sfârșit- Referință
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
care dansa cu Ramona, nu o slăbea din ochi. Nu știa ce să mai înțeleagă. Doar cu puține zile în urmă în salonul restaurantului „Marea Neagră” îi declarase că este dispusă la o idilă destul de riscantă pentru amândoi. S-a și răzgândit această fată provocătoare? se întreba tânărul. A găsit un alt partener fără nicio obligație, mult mai convenabil pentru ea se înțelege. Așa a început să gândească la un moment dat și Săndica, văzând că se simte foarte bine lângă Mircea
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
aici până la poezie nu mai e decât un pas. Poezia nu e rațiune, e o stare! Fiecare scrie după legile sufletului său! Dumnezeu îți dă și alte încercări, te pune la probe dacă rămâi în curtea Poeziei și nu te răzgândești sau nu trădezi. Ținta e aceeași. Deși este atât de nevăzută, nepipăită, inefabilă! Nimeni nu a pus mâna pe inima Poeziei! Nimeni nu a văzut-o la față! La un poet ca, de exemplu, Mario de Andrade, conținutul, forma, expresivitatea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
dori să merg pe cealaltă parte, spre Susai. - Ai chef de urcat? - De ce nu? Nu stau toată ziua la planșetă pe scaun? Vreau mișcare chiar dacă sunt convinsă că voi avea febră mușchiulară după coborâre sau urcare. - Binee, dar nu te răzgândești când ajungem în oraș, să pleci cu Tudor, văd că el nu ar vrea să mai stea. - Măi, aș vrea să mai stau dacă nu incomodez pe cineva, infirmă Tudor supoziția Irinei, că tot am venit până aici, continuă el
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
ARO. - Oh, domnule profesor, dar mie nu mi-a călcat piciorul printr-un restaurant de ani de zile, dar într-un bar de noapte! Nu sunt genul acela de femeie care să le adore și să le frecventeze. - Poate vă răzgândiți și cât vizităm fabrica de confecții locală, îmi dați un răspuns favorabil. Toată discuția dintre cei doi tineri se desfășură cu glasul scăzut, pentru a nu atrage atenția celorlalți pasageri și cursanți din autocar, ca și cum s-ar fi povestit cine știe ce
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
pe Isaac pentru Dumnezeu, tot așa și Dumnezeu Îl va da pe Fiul Său pentru ca Avraam și sămânța lui să aibă viața veșnică. Osea știe că sensul acestei întâmplări nu a fost acela de a învăța că Dumnezeu S-a răzgândit și aprobă jertfele omenești, caracteristice religiilor idolatre. Crește în inima lui convingerea că Dumnezeu nu S-a răzgândit nici cu privire la adulter. Așa cum pe Avraam l-a durut încercarea cu Isaac, tot așa pe Osea îl doare încercarea cu Gomera. Se
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
lui să aibă viața veșnică. Osea știe că sensul acestei întâmplări nu a fost acela de a învăța că Dumnezeu S-a răzgândit și aprobă jertfele omenești, caracteristice religiilor idolatre. Crește în inima lui convingerea că Dumnezeu nu S-a răzgândit nici cu privire la adulter. Așa cum pe Avraam l-a durut încercarea cu Isaac, tot așa pe Osea îl doare încercarea cu Gomera. Se întreabă care este lecția pe care Dumnezeu vrea să o dea prin profetul Său. Și răspunsul sosește: „Iubește
OSEA de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351935_a_353264]
-
mai mult. - Asta însemnând... - Da, bineînțeles. Teatral. Ireal. Și totuși i se întâmplă ei. Undeva, însă, într-un colț al superbei sale minți analitice, o voce măruntă urlă “Nu va ieși bine! Nu va dura! Acum e momentul să te răzgândești!” Dar era prea măruntă și țipatul prea firav, așa că nu-l bagă în seamă, lasă speranțele să năvălească fierbinți, odată cu trezirea femeii din ea și se abandona viitorului incert. Doar nu era vorba de o simplă piesă de teatru la
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
avut de pe urma vremii. Plouați și înfrigurați, am intrat într-un fel de bistrou, unde anunțau la intrare vin fiert. Ne gândeam că și un ceai cu rom ar fi fost bun, numai cald să fie. Dar văzând meniul, ne-am răzgândit și am comandat niște băuturi din care nu mai gustasem niciodată - Leni un punch și eu un grog. Punch-ul era roșu și dulce, grogul galben și cu zahărul alături. Ambele fierbinți și ușor alcoolice, au picat la fix. Singurul (meu
NUNTA DE CORAL LA PRAGA de DAN NOREA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350544_a_351873]