915 matches
-
Gheorghe Grigurcu Funcționează o prejudecată conform căreia o stare democratică a culturii, reflex al democrației ce coordonează organismul social, n-ar putea avea decît un caracter raționalist, laic, excluzînd ori măcar delimitînd, suspectînd, ostracizînd componentele religioase, spiritualiste, insubordonabile strictei rațiuni, ale conștiinței umane. Nu e decît un exclusivism păgubitor, ale cărui rădăcini se află pe de o parte în mentalitatea asumată de factură materialist-utilitară, a iluminismului, iar
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
dobîndit prestigiul valorii; a fi călinescian înseamnă a ține mai departe pariul cu arta criticii, cu, adică, prestigiul ei artistic, ca gen literar major; a fi lovinescian înseamnă pentru mulți dintre noi a gîndi liber și modern, a fi european, raționalist și umanist. E o lecție triplă de conduită care nu poate fi uitată fără riscuri mortale de care, dintre toți înaintașii noștri, Lovinescu a fost cel mai conștient.
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
unor aspecte inavuabile, sondând deopotrivă relația conștiinței cu trupul și limbajul. La Franklin există o anume seninătate, legată de depășirea limitelor: eroul, autodidact, a putut obține gloria, pe când Leiris își dezvăluie rănile, într-un veritabil rechizitoriu adus educației occidentale, eminamente raționalistă. Freudismul și suprarealismul au remarcat, salvator, că omul e mult mai bogat decât istoria lui „oficială”. Ca fondator al unei societăți sociologice, Leiris dorește să regenereze, antiacademic, dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
rezolvarea dilemei de către André Maurois în formula „sunt ateu, dar catolic”, însă nu are îndrăzneala să și-o asume pentru sine în varianta „sunt ateu, dar ortodox”. Nu ar fi fost o descriere nepotrivită a propriei situări. Independent, antidogmatic, răzvrătit, raționalist, Petre Pandrea nu poate accepta dizolvarea personalității în colectivismul uniformizator al misticismului. Absența rezonanței religioase în viața intimă, nu-l face deloc incompatibil, ca avocat, cu drama mănăstirii de la Vladimirești, unde trăiau 300 de călugărițe-fecioare, situată între Tecuci și Galați
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
oară la Ibn Șină, acoperind realitatea că evoluție creativă, „realitate intuitivă” (încercând, deci, să combine filozofia intuitivă și cea raționalista ). Timpul este considerat în același timp creat (creația că proces de emanație dincolo de timp), dar și etern (categorie a lumii raționaliste), lumea fiind în același timp eternă dar și creată (dacă creația înseamnă emanația „ființelor posibile” din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
timp eternă dar și creată (dacă creația înseamnă emanația „ființelor posibile” din Ființă Necesară). De altfel, Averroes i-a reproșat că a ignorat voit distincția între „ceea ce e ascuns” (sfera cunoașterii intuitive; Dumnezeu; noumenon) și „ceea ce e vizibil” (lumea gândirii raționaliste; omul; phainomenon). Aflat la distanță egală între raționalism și gnoza intelectualista, Ibn Șină definește - într-o Epistola asupra izvoarelor înțelepciunii/ Risala fi ’uyun al-hikma astfel filozofia: „Hikma este perfecțiunea sufletului omenesc prin cunoașterea lucrurilor și afirmarea adevărurilor speculative și practice
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
pozitivist, ce a dominat întregul secol al XIX-lea, a provocat în spațiul esteticii și al criticii literare puternice polemici ce au vizat surprinderea unui principiu unic, aplicabil unui număr cât mai mare de opere și, prin urmare, o abordare raționalistă a literaturii, uzând de un limbaj desemantizat, cosmetizat, lipsit de mesaj, metode precum psihanaliza, sociocritica sau structuralismul formalist provocând o exagerată obsesie de a demistifica, obsesie care, în mod paradoxal, s-a transformat într-un alt mit. Este un secol
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
lăuntrici și de "sănătate sufletească" ce pare a întrupa o trăsătură intrinsecă a nației, împins pînă la întîlnirea cu descoperirea inconștientului, cu abordarea regiunilor iraționale. Proust, Gide, suprarealiștii produc o "revoluționare fecundă" a spațiului spiritual, dar fără a anula antecedentele raționaliste, trecutul clasicizant care se vădește în stare a se adapta furtunii moderniste, de-a supraviețui acesteia printr-o remarcabilă maleabilitate: "O astfel de tradiție se dezagregă cu greu, oricît s-ar constata regresul studiilor umanistice în învățămîntul modern francez. însuși
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
pînă în rărunchi, are un suflet care "crește," se revarsă în natură; omul și universul încep să-și răspundă unul altuia într-un mod msiterios. Poezia simbolista, românul proustian și apoi suprarealismul recreează prin puterea imaginației un univers sustras normativismului raționalist și însuflețit de o versiune modernizata a vechiului Anima Mundi medieval. "Individul" revoluției suprareealiste nu este suficient sieși, "ceva" (subconștientul, imaginarul, "viață") îl transcende fără însă ca aceasta transcendență să depășească limitele realității umane însăși. În știință secolului XX, Einstein
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
adevărată, fundamentata ontologic, superioară oricărei libertăți "burgheze" a liberului arbitru, s-a transformat în sclavie absolută. Noțiunea de "transcendență", concepută că "suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar nu se plasează exterior ei, a fost recuperată în chip raționalist de o transcendență obiectivizata, de o "esență", statică, metafizica, o altă versiune a Dumnezeului raționalist. Nu este Hitler, Stalin, sistemul totalitar în sine o transcendență ce se plasează în chip absolut deasupra lumii? Iată de ce Havel nu vrea să propună
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
absolută. Noțiunea de "transcendență", concepută că "suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar nu se plasează exterior ei, a fost recuperată în chip raționalist de o transcendență obiectivizata, de o "esență", statică, metafizica, o altă versiune a Dumnezeului raționalist. Nu este Hitler, Stalin, sistemul totalitar în sine o transcendență ce se plasează în chip absolut deasupra lumii? Iată de ce Havel nu vrea să propună nici un fel de nouă "ideologie", nu vrea să ofere nici un fel de rețetă. Orice rețetă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
din urmă fiind "redescoperiți" abia astăzi de nouă gîndire filozofica franceză (Pierre Manent, Marcel Gauchet, Luc Ferry, Alain Renault). Alți gînditori (Heidegger, Foucault, Horkheimer, Adorno) au mers chiar mai departe cu critică lor și au văzut în individualismul de sorginte raționalista sursă întunericului însăși. Astfel s-a afirmat că nazismul și comunismul își au rădăcini comune în obsesia rațiunii instrumentale de a domina și obiectiviza natură externă și de a reprima sau normă natură internă, subiectivitatea individuală. (Afirmația, oricît ar părea
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
individuală și responsabilitate comunitară. Deși individul "liber și suficient sieși", de sorginte iluminista încetase cam de multișor să mai încălzească inimile intelectualilor occidentali, nu același lucru s-a întîmplat la nivelul întregii societăți. Datorită pericolului prezentat de colectivismul bolșevic, modelul raționalist al individualismului a supraviețuit pînă la începutul anilor ^90. Instituțiile occidentale au continuat să-l ofere cetățeanului occident drept prototip de identitate personală și culturală. Nici n-au apucat odgoanele să tragă de statuia lui Lenin, ca în Occident, modelul
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
o cultură de diletanți, nu poți să nu ai respect pentru un om a cărui operă prin seriozitatea ei este într-adevăr o excepție. Și acesta este cel mai mare omagiu". Formația occidentală a filosofului și psihologului explică orientarea sa raționalistă, liberală, lucidă împotriva naționalismului gălăgios, împotriva antisemitismului. ,Pentru mine - scria în 1910 - străinul de orice naționalitate ar fi el, este înainte de toate un om pe care trebuie să-l respect, fiindcă respectul persoanei este prima datorie pe care mi-o
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori de conștiință», într-o cultură crudă, nedezvoltată, nefundamentată pe baze raționale (inclusiv raționaliste) sunt incalculabile". Motivația? Ar fi următoarea: „Cultura este o întreprindere și o activitate liberă sau nu există". Ca și cum libertatea culturii ar exclude alte perspective decît pe cele cu voie de la o singură instanță personală, a sa. Ca și cum înciudarea lui Adrian
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
știe prea bine pe ce temei s-a încetățenit o formă sau a fost condamnată alta. De la un autor la altul, din manual în manual, prin consens sau obișnuință, prin școală sau prin autoritatea unor oameni de cultură, cu justificări raționaliste sau estetice ori fără nici o justificare, anumite forme și construcții au devenit preferabile altora. Idealul ar fi să putem reconstitui istoria (destul de recentă) a constituirii acestor reguli (ea ar putea fi subiectul unor lucrări de licență migăloase, dar extrem de utile
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
o modă �metodologică" ca și o ofensivă împotriva �impresionismului" și a �literaturii", din partea unor "idei literare" cu impulsuri... imperialiste, au ocultat-o, parțial, în ultima vreme. Regman e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
impresionist", ca o manieră adecvată pentru a surprinde natura creației literare, E. Lovinescu deschide, în primele decenii ale secolului XX, un drum regal al criticii românești. Urmașii săi imediați vor păși pe acest traseu, diversificîndu-și aportul: Șerban Cioculescu, în sens raționalist și istoric, Vladimir Streinu, în plan stilistic, Pompiliu Constantinescu, în direcția criticii aplicate sistematic actualității, G. Călinescu, în "sinteza epică și știința inefabilă" a istoriei literare. Indiferent de materia contribuției și de factorii diferențiali ai personalității, toți au urmărit "expresia
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
Gheorghe Grigurcu Tînăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugene Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent "raționalistă și etică". O premisă insolită a acestei "alianțe" o constituie excluderea absurdului din cîmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd: "O concluzie, reiterată succesiv în diversele capitole ale cărții, este aceea că
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
Cum arată George Ardeleanu în studiul introductiv, ca și Nicolae Mecu într-un comentariu reținut în capitolul de referințe critice, autorul care alege pentru volumul său de debut un pseudonim din La Bruyere e un adept convins al liberalismului clasic, raționalist și burghez. El jură pe conservatorismul englez și rejectează, în egală măsură, naționalismul ortodoxist și colectivismul socialist. Politically speaking, tânărul Steinhardt este împotriva extremei drepte și a extremei stângi, care vor fascina segmente tot mai mari din tinerimea intelectuală a
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
Gheorghe Grigurcu Să conturăm acum, în funcție de cadrul francez al instruirii și al preferințelor sale, profilul lui Șerban Cioculescu. Clasicizant, raționalist el însuși, cu o discretă rejecție a impresionismului resimțit drept confuz, arbitrar, autorul Aspectelor literare contemporane se voiește obiectiv, adică detașat de un subiect ce l-ar putea deruta, însă nu fără recunoașterea rezonabilă a inevitabilității jocului acestuia: "Am examinat
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
al rigorii", autorul Tinerei Parce i se înfățișează "ca un adorator al clarității, dar claritatea pe care o țintește e ca și intuiția științifică și geniul, fructul unei răbdări îndelungate". Pînă și cruntului Robespierre i se restabilește un posibil ax raționalist: "Robespierre n-a fost însă predicatorul ipocrit, omul cu fața verzuie, cum l-a văzut Carlyle, mistagogul. A-l privi cu seninătate înseamnă pînă la urmă a-i recunoaște tocmai acea rațiune dreaptă, acea măsură, acea cumpănă a omului de
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
nu s-ar fi dat în lături să și joace, eventual, ca actor (în felul lui Orson Welles). Deschiderea de cunoaștere modernă a spiritului sau, stimulat de abracadabrante viziuni simboliste și de sfîrșitul, efervescent, desi pozitivist, al secolului XIX- veac raționalist, al primelor problematici sociale de anvergură, anticipînd revoluția, - este panașul acestui "aristocrat" al literelor, făcînd poezie, la metronom, în mijlocul regretelor atîtor roze... * Una din prozele sale cele mai curioase și pe care astăzi o citim zîmbind cu uimire este și
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
optică, schimbată, cu accente noi pe etică și pe istorie. La Eliade, același proces transpare mai discret, mai voalat, evitându-se reprobarea fățișă a culpei (adeziunea la Legiune). Creația care urmează însă, mai ales cercetarea științifică, pledează pentru o cale raționalistă și umanistă, pentu toleranță și democrație. Și la Céline se poate stabili o datare asemănătoare. Cele două mari romane amintite sunt ferite de aberațiile ulterioare sub zodia fascismului. Oarecare încurcătură pentru examenul critic o provoacă împrejurarea că și înainte de construcția
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
apare, în mod paradoxal, ca o subminare a ideii de libertate, exemplul invocat iar și iar fiind cel al Revoluției Franceze și al exceselor sângeroase săvârșite în numele dreptății și al libertății. Alexandru Papacostea asimila spiritul conservator romantismului: „Privită larg, concepția raționalistă este metafizică în acest înțeles, că înfățișează lucrurile în aspecte definitive și uniforme, adică așa cum se pot înțelege pe calea ideilor. Așa e, de pildă, în Contractul Social. Dimpotrivă, concepția romantică le înfățișează în devenire, deci osebite: în timp, în
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]