1,949 matches
-
listă cu semnele zodiacale și florile și culorile care le corespund, puteți pregăti amestecurile dvs. Capricorn: margarete; verde sau galben Vărsător: orhidee; auriu sau roșu Pești: narcise; albastru sau verde Berbec: albăstrele; violet Taur: viorele; albastru Gemeni: magnolii; culoarea piersicii Rac: trandafir roșu; galben Leu: lăcrimioare; verde Fecioară: floarea soarelui; auriu Balanță: gardenie; roșu sau violet Scorpion: garoafe; toate nuanțele de roșu Săgetător: dalii; roz Chiar și pentru cei care își prepară singuri uleiurile eterice va fi probabil necesar să cumpere
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sau Berbecul, un cîine dezmățat, care ne zămislește; pe urmă, Taurus sau Taurul - el ne dă prima lovitură; pe urmă Gemini sau Gemenii - care înseamnă Virtutea și Viciul; încercăm să dobîndim Virtutea, cînd, vai! se arată zodia Cancerului sau a Racului, care ne trage înapoi; și iată-l, pornind pe lîngă Virtute, pe Leu, un leu care rage, mușcă sălbatic de cîteva ori, apoi ne dă cîteva bobîrnace grele cu laba lui; scăpăm și de el și o salutăm pe Virgo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și Întâmplări. Nici aici poetul nu se oprește la declamații vide despre suferința trecută a țărănimii noastre ci ilustrează această suferință prin cei care au suportat-o. Și cititorul nu-l va uita nici «pe Moș Pincu, ce-l Însemnase racu», nici pe Leana, care cu ajutorul babei vrăjitoare din sat «a scăpat și de jât și de viață», nici pe Ion Vlad al lui Badea Todirișcă, nici pe «Maria, mezina lui Ion Haramă - ce și-a scuturat plămânii În năframă», și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau Bal (de)mascat, București, 1998; Identificare de adresă, Timișoara, 1999; Lamentația Semiramidei, Timișoara, 2000; Student pe timpul rinocerilor, Chișinău, 2000; Arlechinul și delfinul, Chișinău, 2001; Lampa și oglinda, Chișinău, 2001; Strictul necesar, Chișinău, 2002; Ceasornicul din măr, Deva, 2002; Balul racului, Chișinău, 2003; Cu ce seamănă norii?, Chișinău, 2003; Cetatea nu e gata de război, Iași, 2003; O umbrelă cu dantelă, Deva, 2003; Pe lângă ștreang, steag și înger, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poeți basarabeni. Leo Butnaru-Arcadie Suceveanu, DL, 1994
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
timbrului personal al fiecărui poet (...). Maria Banuș - a spus vorbitorul - a vorbit de dibuielile ei pentru a găsi drumul just. Este foarte bine ca poeta să-și caute drumul, dar să-l caute cât mai înainte, iar nu înapoi, ca racul (...). M. Beniuc a combătut concepția exprimată în volumul de versuri prezentat de Cicerone Theodorescu la E.S.P.L.A. Titlul acestui volum, Munca de noapte, arată concepția autorului după care munca poetului ar fi cea mai grea dintre toate activitățile umane. Aceeași concepție
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
n-a zis mâlc, ba încă scheuna când a plecat flăcăul. - Ptiu ! Cruce de aur ! Se vede c-avea daravelă cu Nichipercea. La noi în sat trăia baba Maraftoaia, scurtă, groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea fața mâncată de rac. Femeile mergeau la babă să le-nvețe buruienile de leac și ca să le descânte. Dar baba făcea și alte bozgoane și drăcării căci în pod la ea sălășluia unu’ mititel. Ziceau o seamă că-l hrănește acolo cu strachina. Cum
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi cerea un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a liniștit. - îl vezi pe Ilie Balan ? Munte de om, acuma-i doar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are leacul ei, afară de rac. Racul dă un fel de usturime. Femeia mea dintăi cerea un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a liniștit. - îl vezi pe Ilie Balan ? Munte de om, acuma-i doar piele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se întrezărea o bucățită mică din carnea de puicuță. Așeză apoi lângă mămăligă un castron cu restul puicuței, peste care turnă din plin mujdei de usturoi și în care mai băgase câțiva ardei roșii grași uscați, numiți în zona Olteniei, raci. Mai puse pe masă trei linguri din lemn și trei ceșcuțe din lut. Aduse o litruță de țuică și o puse lângă piciorul lui Ilie, care dădu startul pentru începutul mesei, murmurând câteva cuvinte de mulțumire către bunul Dumnezeu. Ilie
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
în care băgase o felie de mămăligă tăiată cu o ață, ce era așezată lângă tocător. Când lingura anunță că ajunsese la fundul strachinei, luă castronul cu mujdei din mijlocul mesei, alese bucata de carne cea mai mare, lua doi raci și turnă mujdei din plin în castronul din care mâncase ciorba. Tăie încă o felie mare de mămăligă și începu să mănânce cu poftă, nu înainte de a trage înca o dușcă de țuică, direct din sticlă. Cu foamea potolită printre
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
topesc în gură? Numai Fulvia, bucătăreasa ei, cunoaște rețeta și refuză cu încăpățânare să o destăinuie. Câte dintre prietenele ei, toate doamne din înalta societate, nu o întreabă pe furiș dacă nu cumva tocătura asta divină e din pește și raci, sau poate din ficat de porc ori cine știe din ce alte căr nuri? Ridică din umeri amuzată și le îndeamnă să se mai servească din minunățiile în formă de gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trăiești în interiorul unui oraș ca la țară. O prostie, nu alta, când grădina reprezintă în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un semn de mare distincție să te înroșești ca racul stând tolănit la soare, apoi să-ți trimiți oamenii să se scufunde în adâncuri - riscând să naufragieze, ba chiar să-și piardă viața -, după diferite specii de stridii sau în căutarea unor păsări de care nu pomenesc nici măcar legendele înspăimântătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cornii Și străinul te tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn-în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoiu Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
familiei Hasekura, dar se sfătuia întotdeauna cu unchiul lui înainte să ia cea mai mică hotărâre. Unchiul luptase alături de tatăl său în multele bătălii purtate de Stăpân. Își amintea că în copilărie unchiul așezat lângă vatră, cu fața roșie ca racul din cauza băuturii, îi arătase cicatricea de un cafeniu închis de pe coapsă zicându-i: „Ia uite, Roku!” Motiv de fală pentru unchiul său, semnul era o urmă de glonț căpătată în bătălia de la Suriagehara dintre Stăpân și clanul Ashina. În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tu petrosin să nu ai nicio picătură, Mereu să umbli beat prin bătătură. Când vara tu vei merge la biban, Să nu prinzi unul într-un an, Să-ți rupă crapul undița și acul, Să te încerce la momeală numai racul. Eu poezie nu-ți mai scriu De s-ar preface petrosinul în rachiu, Iar de bidon eu nu-ți mai spun Și am să spăl parchetul cu săpun.
Blestem by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83201_a_84526]
-
nu disprețuiesc pe nimeni și prețuiesc pe foarte puțini. Dar e adevărat că toate prietenele matale din școală erau evreice? - Nu-i adevărat. N-am avut nici o colegă evreică. Am spusașa pentru coana Anica. Ai văzut cum fierbea ca un rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
normală, nu era nici excitantă. Fotografia Îți lăsa impresia unei rezistențe psihologice față de incomoditatea fizică... Întinderea albă și plată a șoldurilor, care părea fără nici o legătură cu membrele răsucite ale fetei, apărea la fel de lipsită de expresie ca o carapace de rac de mare. Fata era forțată să stea Într-o poziție imposibilă... Fotografie greu de Înțeles... Nu se descifra nimic obscen, nici un stimul sadic, ci numai lipsă de naturalețe, ceva straniu... aceeași senzație pe care ți-ar provoca-o niște flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
I-a pus Dălcăuș cuțitul sub burtă. Apoi i-a dat cu piciorul să se ducă în baltă. Cu același cuțit s-a întors și a lovit pe Raruca. A dat-o și pe ea în baltă, s-o mânânce racii. Însă rudăreasa se dusese la fund fără să fie moartă. C-o mână și-a ținut strâns rana. Cu cealaltă mână a înotat pe subt undă și a scos gura lângă un cocioc, ca să răsufle. A stat acolo neclintită. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebui să ne vedem în timpul săptămânii ca să afli răspunsul! Atmosfera a devenit deodată una de stânjeneală, rânjetul lui s-a șters și o roșeață i s-a răspândit pe chip. — Oh, oau, scuze, Anna. Și-a plecat chipul, roșu ca racul. Să flirtez cu tine. Total nepotrivit. —Flirtai? Uite, nu-ți face griji... Vreau să spun, tu și Mitch... —Cum! Mitch? Oh, Doamne, nu, Nicholas. Nu e nimic de genul ăsta între mine și Mitch. Deloc! Te deranjează că petrec atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
supranaturale. Pentru a-și liniști bătăile inimii, încercă să se concentreze asupra marelui ochi albastru, cu o privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac și un șarpe îl amenințau din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o mai vedeam. Aveam doar, iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]