3,509 matches
-
anume rostire, un vis care se supune zicerii, care se lasă adulmecat și deslușit, un vis mai viu decît trezia, un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-o noapte indivizi fără chip l-au ridicat confiscînd-i și ultimul manuscris. Astfel că din opusul lui M.O. lipsește volumul cinci, iar corespondența se reduce la acele douăzeci de scrisori trimise editorilor și prietenilor. Ceea ce n-a fost ras de „sabia necruțătoare a revoluției“ a fost aneantizat de demența iubirii. Ce-a fost a fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să-l ștergem. Cum visele sînt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atât de darnică a fost cerul în trecut și-au pierdut treptat forța cu trecerea veacurilor, bune și juste vremuri au fost acelea în care, pentru o simplă și întâmplătoare nesupunere față de poruncile divine câteva cetăți biblice erau fulgerate și rase de pe fața pământului cu toți locuitorii din ele. Iată un oraș care a votat în alb împotriva domnului și n-a fost un trăsnet care să cadă peste el și să-l prefacă în cenușă, așa cum, din pricina unor vicii mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios, părea întru totul la el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza pe care mi-o pregătisem. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că astfel își va spăla păcatele cu tergiversarea cercetărilor. În plus, ochiul pătrunzător de femeie va vedea lucruri pe care el nu le vede. Și în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mâini și două picioare subțiri ca niște așchii - pe scurt, era genul de tip pe care Fellini l-ar fi angajat bucuros ca figurant Într-un film. Avea un neg micuț ce de-abia se zărea sub o ureche, părul ras la zero lăsând să se vadă pielea scalpului, gura, nasul și ochii foarte mici. Porcușor era sigur trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zece franci. Nu puteam să-mi aduc aminte cât Însemna asta În yeni japonezi, dar a părut mulțumit. Am coborât o treaptă pentru a ajunge la sala de baie, unde am făcut un duș fierbinte. Când am ajuns să-mi rad barba, sângele Începuse să-mi circule În corp și mă simțeam mai bine. Am sunat la room-service și am comandat o cafea, apoi am citit mesajul. Era de la Reiko. „Vin la ora cinci după-amiază la hotel.“ M-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a căror ivire aici e singura proferare a iadului, acceptată vreodată sub ceruri, cuvântul complect." DISCOVERY (Parafrază la vol. Eulalii de Dan Botta, 1931) GEOMETRIE INCENDIATĂ Fostul elev din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fred, El cel s'inclina damunt de nosaltres, Collim flors del verd parc I lliguem amb raigs rams de xicoira. Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** VIS Miroase a iarbă crudă și a floare Copacii rad cu răsăriri de muguri, Noi în livadă suntem iarăși singuri Și ne-mpletim un vis din razele de soare. Toate par mai clare în răcoare, Cerul se apleacă peste noi, Culegem flori din verdele zăvoi Și legăm cu raze buchete
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
și să dea cu pălăriile de pământ. Iureșul fu totuși întrerupt de apariția întunecatului duce Pardailan care făcu închinarea de protocol și invită lumea la masă în corturile multicolore din jurul castelului. Rupt de emoția evenimentului, împăratul se năpusti asupra bucatelor, rase o oală de sarmale, un curcan la cuptor, iar pe la sfârșit, când se strigau darurile, și un purcel de lapte. Totul bine stropit cu distilate din toate colțurile imperiului, dar și cu un vin ghiurghiuliu dintr-o damigeană pe care
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
cunoștință a prietenului tău. “Ce pierd dacă-l cunosc ? mi-am zis într-o zi”...și ne-am dat întâlnire. În fața mea stătea un bărbat puțin mai înalt (eu am 1,60), foarte spătos („plin de mușchi” cum zic eu), ras în cap, cu talie de halterofil, tălpi foarte mari (astea le-am remarcat imediat). Era mult mai tânăr decât mine...Avea o cutie de ciocolată, cu patru arome de ...alcool...frumos ambalată. “Dacă ați știi cât mi-am dorit să
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
plâng. Mai bine termin mai repede. Nu mă gândesc la gust și înghit. Am terminat. Ies repede pe balcon, la aer, cu speranța că nu am să vomit. Mi-e greață. Din balcon vedeam în bucătărie. El cu bunica lui rădeau de mine. Nu le-am făcut nimic rău. Merg la baie. Văd tubul de diazepam. Abia l-am cumpărat. Conține 30 de comprimate. Le așez pe toate în mână și le îndes pe gât. Mă întind în pat. O amețeală
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
pe care o conține și parcă adeverește cât de mare va fi profitul companiei de explorare și dezvoltare oferit de către noii vânzătorii ai României. În câțiva ani de exploatare modernă, intensivă cum ni se spune și putem crede, îl vor rade împreună cu alți trei dintre ceilalți Munți Apuseni. Atunci în această piață istorică vor rămâne doar niște clădiri refăcute superficial, prin lucrări și materiale ieftine, care în interior se vor sprijini pe consolidări cu bârne mascate, decorate cu sclipiciuri și zugrăveli
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
animalele și restul populației care se evacuase. A scăpat doar o fată căreia îi scoseseră ochii lăsată în viață pentru a povesti altora cum pedepsesc tătarii nesupunerea. De aici și numele satului ! Dar tragedia satului Stoborăni revoltat la 1907 și ras de pe fața pământului cu tot cu locuitorii săi fiind bătut cu tunul ? Dar legendele și poveștile lui Moș Panfil singuratecul Pădurean care își clădise bordei în pădurea de la Bălăcel ? Dar minunatele povești, colinde care ne- au încălzit copilăria ? Toate aceste nestemate ale
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
cer și diplomă de (b)oier! *Unui "dur" Duritatea ta, amice, La stomac greu o să-ți pice! Și, cum vede fiecare, Ai și capul... la picioare! * Credo Eu mă lupt cu mine însumi. Asta-i, cred, războiul meu; Însă de radeți de plânsu-mi, ... să v-ajute Dumnezeu! *Versus Mie-mi spui să nu vorbesc, Să nu-mi scape păsărica; Însă, tu, e prea firesc, Vorbind, să nu spui nimica! În troaca destinului E vreo altă "dictatură" Și, scuzați, n-am observat
EPIGRAME DISPONIBILE DE COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363314_a_364643]
-
care-i cunosc! Bogdan, de exemplu, un fost elev de-al meu... În liceu, un anonim, cu ochii mici și plete crețe...ca ale lui Mihai ăsta...cum îi mai zice? L-am întâlnit apoi, prin studenția lui (sau după?) ras pe cap (cică nu știu ce eczemă făcuse, de la stres). Of, jumătate din nebunia atracției lui era tocmai “lâna” aia creață! Față de Bogdan nu am/ nu pot să am secrete. Are “progrămelul ăla”, de-mi repară comp-ul de oriunde...de la job, de pe
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de mici, ca de veveriță și cu coama încâlcită, în care am visat să mă dezmierd (și nu o dată!). Poate tocmai de-aia se poartă ras în cap...ca să nu mă ispitească! -Aici, toată lumea e cu capul plin de horincă. Am venit s-o mai văd pe bunica, cât mai e în viață. O să-ți aduc langoși cu varză! Mi-i face când plec, pentru că știe
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
data aceasta, un scriitor robust, lucid, detașându-se de societatea în care trăiește și dominând-o, el prinzându-și personajele în insectarul său literar, pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
Romanii nu uitaseră de Cartagina feniciană care amenințase cu aproape două secole mai înainte, să umbrească puterea Romei în jurul Mediteranei și numai generalul Publius Cornelius Scipio supranumit Africanul, reușise să cucerească orașul după trei ani de asediu. Cartagina fusese apoi rasă din temelii și peste locul fostei metropole fusese presarată sare după ce se arase în prealabil cu plugul, asta pentru ca nimic să nu mai rodească acolo, într-atât de înverșunată fusese furia Romei. Negustorul nabateean însă, care stătuse aproape trei ani
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Autorului În lumea foarte serpentinată, românească, după anul 1989, la nimic nu s-a lucrat cu mai roditor zel ca la clădirea unui om nou: omul politic. De la muncitorul harnic de altădată, la șomerul de azi, de la doctorandul ce-a ras toate facultățile din calea sa, împăunându-se cu câte o biografie cât un tom, la personalități din absolut toate sferele culturale, artistice, științifice, sportive etc., numeroșii iluștri oșteni politici ne-au condus la periculoasa prejudecată de azi când am ajuns
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
s-a revoltat: nu mă arunca pe mine în culegerea de înțelepciune populară, frate! Termină povestea cu Flora. O fecioară acvilină, deocamdată fără țîțe, o să facă piept peste vreo doi ani, ugere incitante, pizdoacă grăsulie, excitantă, retro - țărăncile nu se rad; pudoarea, denaturînd imaginea, o amplifică!; un fel de reflectare a cerului în apa rîului, cu cosițele ei aurii, risipite pe umerii ei fragili, de porțelan de Meissen, luată de Mancuse, cu tot cu fulgi, pe neașteptate, pe la spate, pe înserat, pe malul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
aniise cărăbănesc la mama dracului Lăsându-mă singur în mijlocul ceru lui Și-acum Doamne încotro Hai zi poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (24 iunie 2010) Erezia românului de cursă lungă Măi al dracului român Cică a ras iarna da' numai în locurile mai dosnice Ca și cum obrazul politicii ar fi altceva De pildă dimineața cum ai deschis ochii Dai nas în nas cu respectivul organ Mai mare rușinea Dai să te ferești la stânga la dreapta El nu și
EREZII DE-O CLIPĂ (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364181_a_365510]