8,350 matches
-
și fără să le îmbrace în hainele negustoriei, stricându-le astfel aspectul natural. Le înmiresmează și iluminează într-un folclor pur, zămislit din relația intimă dintre om și natură. Primele înregistrări le-a făcut cu Orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, dirijate de maestrul George Vancu, în 1966. Aici, și acum se aprinde filamentul unui fericit cântec pe care Viorica Flintașu îl va interpreta cu fervoare, efervescență, dragoste inepuizabilă. A cântat cu o rară intensitate, iluminație și acuratețe, în Israel
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347783_a_349112]
-
că-ncep să mă trezesc. S-a născut în Scheii Brașovului, la 21 aug.1948. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatura Română la Constantă, promoția 1972 (profesor Cornel Regman, asistent Marin Mincu). Funcționează că redactor la Societatea Română de Radiodifuziune. Este director al Editurii “Arania”. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Este membru al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (ASLRQ). Deține 21 de premii naționale de interpretare
SONETISTUL ROMAN ADRIAN MUNTEANU-LA MILANO VOI FI SINGUR ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346447_a_347776]
-
artă „Cetatea lui Bucur” Președinte, Liga Scriitorilor Români, Filiala București Autoare a volumelor „Zeița fără chip”,(1985) „Case cu ferestre luminate”,(1987) „Globul de cristal”,(2009) „Cine ești tu?!”(2000),”Semnele Timpului” (2011), având o experiență de peste 25 ani în Radiodifuziunea Română (primele interviuri în direct cu Antarctica, fiind în dialog permanent cu cercetătorii aflați în expediția științifică din Antarctica), Elisabeta Iosif primește în 1991, PREMIUL SPECIAL-UNCER (Uniunea Națională a Creatorilor de Emisiuni Radiofonice). Acestei distincții i se adaugă în 1995
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
fost inundată, desființată de pe hartă. Așa că nu aveam bunici la țară. „Mi-am umplut sufletul cu înțelepciunea bătrânilor și cu tradițiile locului” De aici nevoia de mai târziu, de „fugă” în mijlocul naturii. E o coincidență faptul că ați realizat la Radiodifuziunea Română o emisiune de turism cultural și în presa scrisă de specialitate multe reportaje de călătorie în țară? După absolvirea Facultății de Filologie am fost angajată la o revistă a „Revistelor Agricole”. Într-un fel tot cu „evadare”, cum spuneți
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
Pe această idee am solicitat de la colaboratorii externi materiale despre opera lui Brâncuși aflată și în muzeele lumii. Emisiunea începea la Hobița și se termina la Paris și New York. Muzeul Național de Artă al României a solicitat aceasta emisiune a Radiodifuziunii Române pentru documentare și prezentare în muzeu. Era o dovadă de recunoaștere a calității unei emisiuni cu o asemenea cuprindere pe glob. Au mai fost și alte ediții, de pildă, scenariul pe care l-am scris, mergând pe urmele „României
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
preocupă pe Titus Andrei și pe care le izbutește cu superior profesionalism sunt ale muzicii ușoare, ca realizator de emisiuni radio și coordonatorul redacției de muzică ușoară de la Radio România Actualități. Se poate spune că toată viața sa a slujit radiodifuziunii publice din România, pentru că viața sa plină și vibrantă începe odată cu absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și angajarea prin repartiție guvernamentală, în 1972, la Radiodifuziunea Română - aceasta, după ce din timpul studenției era deja preocupat de muzica ușoară, pop și
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
ușoară de la Radio România Actualități. Se poate spune că toată viața sa a slujit radiodifuziunii publice din România, pentru că viața sa plină și vibrantă începe odată cu absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și angajarea prin repartiție guvernamentală, în 1972, la Radiodifuziunea Română - aceasta, după ce din timpul studenției era deja preocupat de muzica ușoară, pop și corală. Între anii 1968-1974 a făcut parte din sextetul „Cantabile”, condus de soprana Smaranda Toscani, cea care l-a descoperit și l-a integrat în acest
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
un dicționar cu date biografice despre artiștii și trupele care cântă muzică pop și dance. În 2002 a fost numit redactor-șef al redacției muzicale de la Radio România Actualități și membru supleant în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, dar în 2006 a revenit coordonator al redacției muzicale radio. De-ar fi ușoară, muzica ușoară...! Dar nu e! Titus Andrei exemplifică aceasta într-o viață de om (căci de o viață de om slujește muzica ușoară la radio), dar
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
În aceste momente și clipe, recunosc și mărturisesc sincer că mi-este foarte greu să vorbesc despre Domnul Ioan Ion Diaconu la timpul trecut, despre omul pe care l-am cunoscut în toamna anului 1993, la sediul Societății Române de Radiodifuziune din București, când și unde eu, elev în clasa a 10-a, doream să mă înscriu și să particip la emisiunea radiofonică și culturală „Cine știe câștigă”, organizată, în fiecare duminică, de către postul de radio România Cultural și unde Domnul
ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE CÂND SCRIITORUL, OMUL DE RADIO ŞI PUBLICISTUL IOAN ION DIACONU (1937 – 2011) A TRECUT LA CELE VEŞNICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376531_a_377860]
-
a căsătorit cu doamna Constanța Diaconu - frumoasa și scumpa lui soție, care i-a fost alături, dimpreună cu cele două fete - Livia și Mădălina, precum și întreaga familie, până la sfârșitul vieții sale pământești. Din anul 1968 este reporter, apoi redactor la Radiodifuziunea Română. Între anii 1969 și 1989 a realizat emisiunea "Memoria pământului românesc". După anul 1989 a realizat emisiunile "Antena Bucureștilor" și "Cine știe câștigă", a colaborat la realizarea emisiunilor "Universitatea Radio", "Amfiteatru Literar" și altele. În paralel cu activitatea din
ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE CÂND SCRIITORUL, OMUL DE RADIO ŞI PUBLICISTUL IOAN ION DIACONU (1937 – 2011) A TRECUT LA CELE VEŞNICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376531_a_377860]
-
la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru al PCUS. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). Domeniul în care se
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
serviciu de zi întărit, atât în Direcția Generală, cât și în Direcțiile Regionale ale Miliției. Trupele operative și de grăniceri 1.În zilele de 29 și 30 noiembrie a.c. se vor lua măsuri pentru întărirea pazei depozitelor militare, stațiilor de radiodifuziune, uzinelor electrice și a transformatoarelor. 2.De la 25 noiembrie și până la 2 decembrie a.c. să fie întărită paza frontierei cu Iugoslavia. 3.Să fie începută imediat desfășurarea muncii de agitație de masă și politice în cadrul trupelor, în vederea pregătirii calitative a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ipoteză de lucru pentru încheierea pregătirilor de aderare la Uniunea Europeană. Secțiunea Poziția generală a României prezenta angajamentele asumate în ceea ce privește armonizarea legislației în sectoarele: telecomunicații, poștal și sectorul tehnologia informației. Au fost asumate angajamente referitoare la implementarea politicilor comunitare în comunicații, radiodifuziune, cercetare-dezvoltare, precum și implementarea și dezvoltarea societății informaționale. Referitor la Adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar, în anexa 2 a Documentului de poziție revizuit, a fost prezentat Planul de acțiune pentru realizarea obiectivelor asumate, Plan care includea calendarul alinierii legislative și instituționale
România spre Uniunea Europeană: negocierile de aderare (2000-2004) by Vasile Puşcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
, Gheorghe (12.IV.1944, Ruda-Budești, j. Vâlcea), poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Grigorescu) și al lui Ion Anca, funcționari. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost, pe rând, redactor la Radiodifuziunea Română, redactor la revista „Colocvii”, metodist și inspector în Ministerul Învățământului, lector la Facultatea de Ziaristică din București, visiting professor la Universitatea din New Delhi (1977-1979, 1981-1984), director al Bibliotecii Institutului Politehnic din București (1984-1987) și director al Bibliotecii Pedagogice
ANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
poet și prozator. Învață la București la liceele Schewitz-Thyérin, „Profesori Asociați” și „Cultura”, urmând apoi, fără să le absolvească, Facultatea de Filosofie și Institutul de Construcții. Mai face doi ani cursuri de regie de teatru la Universitatea Populară. Angajat la Radiodifuziunea Română, este, între 1974 și 1985, secretar al studioului de umor. În 1987 emigrează în Israel. Colaborează la „Steaua” (cu un „dicționar parodic”), la „Tribuna”, „Tomis”, „Urzica”, „Orizont” ș.a., unde publică versuri, proză scurtă și traduceri. Scrie, de asemenea, scenarii
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
1927, Zlătunoaia, j. Botoșani - 7.VIII.1998, Suceava), poet. După studii secundare la Liceul Comercial din Botoșani (1940-1947), urmează Facultatea de Drept din București (1949-1953). A lucrat ca judecător la Rădăuți, funcționar la Sfatul Popular din Gura Humorului, corespondent al Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor la revista „Bucovina literară”. A debutat în „Iașul nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un
DAMIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
ș.a., folosind și pseudonimele St. Delacâmpina, S.C., St. Lian, Stedecomy, Dionisie Petrovan, Ion Bartolomeu. Debutul editorial îl reprezintă volumul de versuri Tainele lui Moș Crăciun (1926). A condus revistele „Străbunii” și „Athenaeum” (1936-1939). Conferențiar în cadrul Universității Populare a Societății de Radiodifuziune, a fost membru al Societății Scriitorilor Români și membru, alături de Perpessicius, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, în juriul Premiului „Baudelaire”, pentru traduceri, instituit de Ion Pillat. C.-S. se număra, de altfel, printre prietenii intimi fideli ai lui Ion Pillat
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și dezamăgire caracteristice perioadei, iar valoarea de cronică este sporită de însemnări referitoare la evenimente artistice, la atmosfera din Radiodifuziune, din teatre și redacții. C. a scris, de asemenea, piese jucate la teatrele de păpuși din întreaga țară, numeroase scenarii radiofonice și adaptări pentru teatru radiofonic după scriitori de seamă ai literaturii române și universale, la cele mai multe semnând și regia
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația” din 1930 îi aduce numeroase funcții și onoruri: general de brigadă, adjutant regal, bibliotecar al lui Carol al II-lea, secretar general al Uniunii Fundațiilor Regale și secretar general la Societatea Română de Radiodifuziune; membru din 1922, este ales, în 1935, președinte al Societății Scriitorilor Români și, în 1938, membru onorific al Academiei Române. Prezent mai rar în presă - în „Revista Fundațiilor Regale” (pe care o dirijează discret), în „Viața românească” și în efemerele „Orașul
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
Liceul „Unirea” din Focșani, terminat în 1961. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967) și a unui curs postuniversitar de jurnalistică, s-a dedicat presei scrise și vorbite, devenind redactor la Studioul Iași al Radiodifuziunii Române; desfășoară totodată o susținută activitate publicistică, uneori sub pseudonimele C. Măgureanu, C. Vrânceanu, C. Constantin, în numeroase cotidiene și periodice literare din Iași și București („România literară”, „Ateneu”, „Cronica”, „Saeculum” ș.a.). La „Convorbiri literare” a deținut, timp de cinci
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
și lucrează ca bibliotecar (1953-1956) și unde va fi asistent, lector și conferențiar la Catedra de istoria și teoria literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977), redactor la Teatrul Radiofonic (1977-1985), din nou redactor la Radiodifuziune (din 1985), director al Editurii pentru Turism (1991). Este președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (din 1990). A obținut
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director adjunct de programe la Televiziunea Română (1972-1977), redactor la Teatrul Radiofonic (1977-1985), din nou redactor la Radiodifuziune (din 1985), director al Editurii pentru Turism (1991). Este președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (din 1990). A obținut doctoratul în filologie cu teza O istorie a literaturii române la microfon (1973). Prin cărțile Manuscrise și voci (1977
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Unitatea Românilor de Pretutindeni (din 1990). A obținut doctoratul în filologie cu teza O istorie a literaturii române la microfon (1973). Prin cărțile Manuscrise și voci (1977), Confesiuni sonore (1980) și Scena undelor (1980), C. scoate la lumină din arhiva Radiodifuziunii Române, mai ales din fonoteca ei de aur, pagini literare inedite, „unele de o importanță capitală, totdeauna interesante” (Al. Piru). În Manuscrise și voci editează opiniile multor scriitori și oameni de cultură despre menirea cultural-educativă a radioului, despre rolul lui
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
Arta nouă”, 1942-1943), „Galeria” (1941-1943) și bilunarul politic-cultural „Câmpia Libertății” (1944). Lucrează un timp ca secretar de presă la Ministerul Afacerilor Străine. După război, este redactor și șef de presă la Editura pentru Literatură și Artă, apoi consilier literar la Radiodifuziunea Română și redactor la „Viața românească”. De asemenea, îndeplinește funcția de secretar al Uniunii Scriitorilor. Colaborează cu versuri, traduceri, comentarii critice, cronici de spectacole și de expoziții la „Revista Fundațiilor Regale”, „Gândirea”, „Familia”, „Pagini literare”, „Viața literară”, „Universul literar”, „Viața
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Poporul”, „Timpul familiei”. Colaborează la „Sburătorul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, precum și la publicații de specialitate ca „Revista avocaților” sau „Jurnalul avocaților”. A mai semnat Alexis Bihoreanu, V. Iru, Mircea Robu, Banul Mărăcine, Dr. Bemol. A colaborat la Radiodifuziunea Română, la redacția pentru străinătate. B. este un scriitor deosebit de prolific. El se încearcă în toate genurile literare, mai puțin în dramaturgie, unde poate fi semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]