1,672 matches
-
familie. sau limitată la anumite aspecte: probleme școlare; probleme sociale, religioase, morale; dezvoltarea pshohologică a copilului; implicații psihologice ale statutului de părinte ș.a. Sursa: Stern, 1972, p. 38. Formele impersonale de educare a părinților, ca, de exemplu, cărți, broșuri, emisiuni radiofonice și televizate, articole publicate în presă, au o serie de avantaje, dar și dezavantaje. De exemplu, avantajul acestora constă în faptul că se adresează unui public larg, la care nu s-ar putea ajunge pe alte căi. Un alt avantaj
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
publicația dorește să fie „un organ de răspândire a culturii și un instrument în serviciul latinității noastre”. Buletinul reproduce articole din „Revista clasică”, editată de N. I. Herescu încă din 1929, și din alte publicații, dar și textele unor conferințe, emisiuni radiofonice, despre importanța valorilor clasice, precum și o cronică a studiilor clasice din România. În primul număr se remarcă articolul lui Adrian Maniu, Despre un repertoriu clasic, și un altul, al lui Ernest Bernea, intitulat Absența clasicismului. N. I. Herescu semnează studiul Eminescu
BULETINUL INSTITUTULUI DE STUDII LATINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285940_a_287269]
-
România literară”. Momentul coincide cu afilierea la gruparea Criterion, la simpozioanele căreia conferențiază despre direcții și doctrine din evoluția artelor și poeziei, despre european și românesc, despre figuri emblematice ale culturii și istoriei naționale. Aceste teme revin și în conferințele radiofonice difuzate între 1933 și 1940. Cronicar al vieții muzicale și artistice în „Calendarul”, prezent în „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
romanul Ce-i de făcut? de Cernîșevschi (Dinu Săraru), de romanul Agnesa partizana al scriitoarei italiene Renata Vigane (Alexandru Balaci) și despre Soldatul Antipov al scriitorului sovietic Juvavilov, precum și articolul despre N.Gogol (...). În afara cronicilor și a lecturilor literare, emisiunile radiofonice cuprind și Teatru la microfon. În cadrul acestei emisiuni sunt transmise piese jucate pe scenele teatrelor. De asemenea, sunt reprezentate scenarii radiofonice (...). Cercetând însă producția de scenarii radiofonice în ultimul trimestru al anului trecut - producție care se mărginește la două scenarii
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
despre Soldatul Antipov al scriitorului sovietic Juvavilov, precum și articolul despre N.Gogol (...). În afara cronicilor și a lecturilor literare, emisiunile radiofonice cuprind și Teatru la microfon. În cadrul acestei emisiuni sunt transmise piese jucate pe scenele teatrelor. De asemenea, sunt reprezentate scenarii radiofonice (...). Cercetând însă producția de scenarii radiofonice în ultimul trimestru al anului trecut - producție care se mărginește la două scenarii Gheorghe Doja de Cezar Drăgoi și Ursoaica morii de Ionel Țăranu - putem face de la început două constatări care au fost valabile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Juvavilov, precum și articolul despre N.Gogol (...). În afara cronicilor și a lecturilor literare, emisiunile radiofonice cuprind și Teatru la microfon. În cadrul acestei emisiuni sunt transmise piese jucate pe scenele teatrelor. De asemenea, sunt reprezentate scenarii radiofonice (...). Cercetând însă producția de scenarii radiofonice în ultimul trimestru al anului trecut - producție care se mărginește la două scenarii Gheorghe Doja de Cezar Drăgoi și Ursoaica morii de Ionel Țăranu - putem face de la început două constatări care au fost valabile și pentru cronicile literare. În primul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
făcut ce-am făcut și am reușit să ajungem la radio. După ce au intervievat-o, a mai rămas ceva timp, așa că m-au rugat să fac ceva și am făcut. Începând din momentul ăla, am rămas dependent de programul ăla radiofonic. Apăream ca reporterul lor adolescent... cred că era de două ori pe săptămână atunci. Obișnuiam să intervievez oameni și apoi să pregătesc programele, nu-mi aduc aminte exact, dar făceam tot felul de lucruri în stația aceea radio, oarecum accidental
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Și în liceu ne-am înființat un post de radio. Aveam difuzoarele acelea în fiecare sală de clasă prin care făcea directorul anunțurile. Așa că am profitat de asta și în fiecare zi în pauza de prânz aveam câte un program radiofonic pentru toată școala. Îmi aduc aminte că am avut multe certuri - dacă se cuvenea sau nu să dăm pe post, chiar la deschidere, un cântec de Beatles, dacă asta era sau nu în conflict cu valorile școlii noastre; am câștigat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
din Jules Verne (Taina castelului din Carpați), Cehov (Un Hamlet de provincie) sau Stendhal (Vanina Vanini). Unele dintre aceste adaptări au fost montate pe scenele unor teatre din București, Sibiu, Cluj sau Craiova, cele mai multe au fost utilizate, însă, ca scenarii radiofonice sau de televiziune. Povestirile, reportajele și însemnările de călătorie, scrise între timp, B. fie le-a rostit la Radio, fie le-a încredințat unor reviste sau almanahuri. Traduceri: Beaumarchais, Nunta lui Figaro, București, 1946, Bărbierul din Sevilla. Nunta lui Figaro
BOLDUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285805_a_287134]
-
chiaburului”. Reușind să transpună în dialoguri firea țăranului, Morarul are și pagini de subtilă comedie, ce îl prevestesc pe Marin Preda. Tendenționismul se simte mai pregnant în povestirile din Soarele din fereastră, în piesa Zile de februarie și în scenariul radiofonic Omul cu două suflete. Clișeele epocii - „dușmanul de clasă”, „omul vechi”, „ilegalistul” - sunt prezente, însă uneori sunt atenuate de umorul, acuratețea stilului, verismul cadrului și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
în „Contemporanul”, ciclul de eseuri Meridiane, care va apărea timp de trei ani și unde sunt comentate aspectele esențiale ale mișcării literare universale din secolul al XX-lea. În prelungirea acestuia, între 1968 și 1970 susține o serie de emisiuni radiofonice săptămânale, intitulată Meridiane lirice, în cadrul căreia traducerile din operele unora dintre cei mai mari poeți contemporani sunt însoțite de portrete-eseu; pe baza lor autorul va alcătui antologia Panorama poeziei universale contemporane (1972). Între 1965 și 1977, călătorește în Austria, Franța
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
redactor la ziarul „Unirea” din Alba Iulia și la revista „Orizont”, iar din 1992 este director al Bibliotecii Județene Timiș. Debutează cu o schiță în „Orizont”, în 1972. Colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”. Scrie scenarii de film și cronici radiofonice. Romanul Casa Ursei Mari (1978; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor) înfățișează întâlnirea, văzută ca formă de adaptare, și nu ca rezistență (cum remarca la apariția cărții Nicolae Manolescu), dintre comunitatea patriarhală a tăietorilor de lemne și lumea dinamică a
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
figurat, cu prezențe episodice, în distribuția unor filme. Este, poate, și o nevoie de compensație în râvna lui B. de a scrie versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean. C., pentru care arhitectura este „cronica
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
mici ai familiei, Zooey (băiat) și Franny (fată), se găseau, împreună cu părinții, la Los Angeles, unde tatăl meu lucra la racolarea de talente pentru un studio cinematografic. Zooey avea treisprezece ani și Franny, opt. Amândoi apăreau săptămânal la o emisiune-concurs radiofonică pentru copii intitulată, cu o ironie usturătoare, poate tipic americană: „Iată un copil deștept“. Într-o perioadă sau alta, din cele pe care s-ar putea să le evoc aici - sau, mai curând, într-un an sau altul - toți copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
posesia tainică a unor diverse date răzlețe din biografia lui Seymour; adică a unor fapte grave, regretabil dramatice și (după părerea mea) fundamental derutante, legate de Seymour. Anume că în copilărie, timp de șase ani, fusese Billy Black, o celebritate radiofonică națională. Sau, alt exemplu, că la cincisprezece ani fusese admis student în anul întâi la Columbia. Da, mă refer la Seymour, mi-a răspuns doamna de onoare. Cu ce se ocupa înainte de a intra în armată? Din nou m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răspunzându-i numai la cea de-a doua întrebare. Doamna de onoare s-a întors spre doamna Silsburn: — Se presupune că e un fel de secret, sau așa ceva, dar băiatul ăsta și fratele lui, Seymour, s-au produs în emisiunea radiofonică sub nume false. Copiii Black. Nu pune la inimă, drăguțo, nu pune la inimă, a intervenit locotenentul cam nervos. — Ba pun la inimă, i-a răspuns soția sa, întorcându-se spre el și, o dată în plus, împotriva propriei mele conștiințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ani de la înfloritoarea mea glorie comercială. — Te întreb, a urmat doamna Silsburn, pentru că soțul meu obișnuia să urmărească, fără întrerupere, programul ăsta în fiecareă — Dacă te interesează, a întrerupt-o doamna de onoare, uitându-se la mine, era singurul program radiofonic pe care-l detestam din toată inima. Detest copiii precoce. Dacă aș fi avut vreodată un copil care săă Sfârșitul frazei a rămas pierdut pentru noi. A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mingea la perete pe zidul lateral al clădirii, când cineva, care s-a dovedit a fi Charlotte, a început să ne arunce bile în cap, de la etajul doisprezece. Așa ne-am cunoscut. În aceeași săptămână am introdus-o în emisiunea radiofonică. Nici măcar nu știam că se pricepe să cânte. Am vrut s-o luăm numai pentru că avea un foarte frumos accent newyorkez. Avea un accent de Dyckman Street. Doamna Silsburn a emis genul acela de râs ca un clopoțel, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zădărnici asemenea audiențe. Plănuiam să menționez - doar în treacăt, pentru că, într-o bună zi, chestiunea aceasta va fi, sper, dezvoltată la nesfârșit - că, în copilărie, Seymour și cu mine am petrecut aproape șapte ani răspunzând la întrebări în cadrul unei emisiuni-concurs radiofonice, și de atunci, de când ne-am retras din eter, nu mai suport oamenii care-mi pun întrebări, nici măcar când mă întreabă cât e ceasul. În plus, țineam să mai divulg că, după doisprezece ani petrecuți ca profesor într-un colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cuvânt. (O, hiperfericită hepatită! Încă n-am cunoscut vreo boală - sau suferință -sau dezastru - care mai târziu să nu se desfacă precum o floare sau un bun memoriu. Nu trebuie decât să fim atenți. Seymour a spus odată, pe undele radiofonice, pe când avea unsprezece ani, că lucrul care-i place lui cel mai mult în Biblie sunt cuvintele LUAȚI AMINTE!). Înainte de a ajunge la punctul principal pe care mi l-am propus, e de datoria mea, de sus până jos, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cern fiecare afurisită de frază, că iar nu mai sunt bun de nimic. Firele de păr care-i săreau în frizerie constituie primul lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată la două săptămâni, imediat după orele de școală. Frizeria se găsea la întretăierea dintre 108th Street și Broadway, cuibărită în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În adolescență, Seymour și cu mine ne îmbrăcam foarte dichisit, fiecare în felul lui. E puțin curios (puțin, nu foarte) că puneam atâta preț pe îmbrăcăminte, deoarece în copilărie fuseserăm îmbrăcați mulțumitor, dar nepretențios. În primii ani ai carierei noastre radiofonice, Bessie ne ducea să ne cumpărăm hainele la „De Pinna“ pe Fifth Avenue. E ușor de ghicit cum descoperise Bessie acest magazin cuminte și așezat. Fratele meu Walt, care, atât cât a trăit, a fost un tânăr foarte elegant, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
etichetă; la noi acasă căscaturile nu erau jenant reprimate. Știu că eu, unul, căscam cât mă ținea gura - și dormeam mai mult decât Seymour. Deși amândoi, încă din copilărie, nu făceam parte din tagma somnoroșilor. Pe la jumătatea anilor de carieră radiofonică - adică în anii când fiecare dintre noi purta în buzunar cel puțin trei legitimații de bibliotecă, asemenea unor vechi pașapoarte mult mânuite - existau puține nopți, în perioadele școlare, în care luminile din dormitorul nostru să se stingă înainte de orele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fundul unei colivii de păsări, în care am înmagazinat toate sectoarele sportive. De fapt (și consider aceasta ca un ultim cuvânt în relația scriitor-cititor), probabil că una dintre rațiunile pentru care în copilărie am rămas peste șase ani pe undele radiofonice a fost aceea că puteam comunica Poporului din Țara Radio ce au realizat în acea săptămână băieții din echipa Waner sau, mai impresionant, de câte ori Cobb a ieșit al treilea, în 1921, când eu eram al doilea. Oare mai sunt încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]