644 matches
-
la locul ei obișnuit, ci în mijlocul celor trei fii. La al doilea prânz sosiră și Tați, Nicol, Ion, Adina și Duca. intrarea suveranilor La câteva zile urmă intrarea triumfală a reginei, regelui și a lui Berthelot, prin Piața Victoriei. Câteșitrei radioși, prințul Carol cam întunecat, prințul Nicolae crescut lung și subțire, principesele apărură ca într-un coș cu flori, atât de încărcată le era trăsura de buchete aruncate de public. Ionel era pe jos, în public. Regele a oprit cortegiul, i-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Viteazul, unde îi întâmpină primarul cu pâine și sare. Mare emoțiune și când, în cuvântarea lui, vorbește de principele moștenitor, pe obrajii regelui curg două lacrimi. Regina stăpânește pe ale ei. Pentru toți, aceasta fu singura umbră în acele zile radioase. După răspunsul regelui, oficialitatea se duse la recepție spre prezentarea autorităților, iar noi alergarăm să ne luăm locurile în tribuna din piață. Acolo se așezară miniștrii transilvăneni, doamnele Goldiș, Ștefan Cicio-Pop, Boilă etc. D. Mihai Popovici îmi spuse: „Numai unul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Peleș. Cu același tren pleca o mulțime de lume la sporturile de iarnă și odihnă. Dinu cu familia, Costinescu cu doamna și mulți prieteni. Duca - preocupat, și cu drept cuvânt. După o oră și jumătate de audiență, se întoarse radios la vila lui Costinescu, obținuse ce dorea de la rege și i se ridicase piatra de pe inimă. De mult nu-l văzusem așa de vesel și voios. Rămase acolo, luă ceaiul și plin de mulțumire plecă la gară cu d-rul Costinescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru comportamentele inavuabile. Tăcea brusc și ieșea îndată din încăpere. Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului său: una „întunecată“, „nesociabilă“, și alta „radioasă“, „prietenoasă“, dacă e să simplificăm, una marcată de viziuni sumbre, de grimase, de proiecțiile „nevrozei“ („noi am scris cu nevroză pe ziduri“ e un vers memorabil al lui Caraion), iar alta deschisă candorilor, gingășiei, grațiosului și ludicului, trăsături per ceptibile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Împreună cu Nichita, cu Hagiu, cu Fănuș Neagu însuși, cu Pâcă, Pucă, Tudor George și cu atâția alții, scriitori, pictori, actori, s-a dăruit cu fervoare boemei, care, se știe, începe săr bă torește și sfârșește trist. O față îi era radioasă, iar o alta întu necată, hâdă. Triști au fost și anii din urmă ai lui Nicolae Velea, bolnav, deprimat, secătuit sufletește, cu tot mai rare tresăriri a ceea ce fuseseră cândva la el sclipitoare inteligență și farmec neasemuit. Ultima întâlnire cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu prova în amonte. Pentru asta m-a ajutat noul meu amic, Comandantul Bivolaru. Începutul vieții mele acolo, după formalitățile necesare pentru primirea unui nou angajat, a fost marcat de o surpriză neînțeleasă pentru început. Noii mei colegi, prietenoși și radioși, m-au luat de umeri și mi-au spus „hai să mergem să petrecem și să bem că numai noi știm ce avem la dosarele noastre”. Am aflat nu peste mult că fiecare dintre ei aveau dosare nimicitoare și că
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să fi fost reciprocă. Odată, înaintea intrării sale în clasă, făcusem nu știu ce pocinog și, conform cu dispoziția sa, fusesem notat pe lista neagră de monitor. Urmarea era cunoscută: inculpații erau pedepsiți cu lovituri de linie la palmă chiar de către profesor, care, radios, gusta din plin, se pare, aceste mini-execuții. Când mi-a venit rândul, profesorul Totoiu se opri din procesul justițiar și povesti clasei următoarea anecdotă istorică: „Pe timpul pontificatului lui Paul III, sculptorul Benvenuto Cellini comisese un omor. Adus în fața papei, acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fapt pentru a-și ascunde febri litatea și emoția... Intrigată și fericită totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl întreba: — Dar ce se întâmplă acolo, Buțule? Nu știu, zău, ce i-a apucat! îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât am fi putut bănui, se băură vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-ți aducă nenumărate neplă ceri. Unii cred că, printre acestea, ar mai fi vorba și de ceva plăceri. Așa a fost maică-mea, care, după ce am publicat textul cu schija, s-a dus la Nenea Dode și i-a spus, radioasă, că fiul ei a scris o povestire în care el, Dode, e personaj principal și în care se vorbește și despre Tia, soția lui, și despre cașul pe care-l aducea ea bunicii. Desigur, oamenii, în fața entuziasmului doamnei de la oraș
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche - desigur - și o pastă de pix. Acum băiatul mai găsise ceva, care, curățat de pămînt, se dovedise a fi, spre bucuria și uimirea tutu ror, un inel. Dănuț și-l puse radios pe deget, dar, după ce se gîndi puțin, își luă seama și le zise celor două că este o decorație și că cine va munci cel mai bine o va primi din partea lui drept răsplată pentru fapte deo sebite. (Era de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
liniștit, d. Cuza. Ajunși unul în dreptul altuia, cei doi șefi se salutară de la distanță. Bună ziua, Cuza. Ce mai faci? zise d. Iorga. Ce să fac! răspunse șeful ligei creștine. După cum vezi: eu mă urc, tu te cobori... Și trecu înainte, radios. Dacă n-a făcut parte din vechea Junime, regretatul Matei Cantacuzino a avut totuși legături cu junimizmul politic. Anecdotele puse pe seama sa (și nu sunt puține) își pot deci găsi, și ele, locul aici. Am ales pe aceasta: În timpul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dă buletinul, primește fluturașul, ștampila și merge în cabina de vot. Cât stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturașul și ștampila și a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă pur și simplu buletinul înăuntru, ca orice alegător, ci întârzie câteva zeci de secunde cu foaia împăturită în dreptul fantei, pentru ca fotografii acreditați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și construiește. Căci cîmpia va rămîne, totuși, opera și consolarea sa. Sisif singur cu stînca sa este singur cu soarta sa. Dar pentru un arhitect elin muntele e un templu a cărui materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
având în vedere faptul că e modernă. — Vă interesează și niște recipiente pentru bar din anii ’30, ca să aveți setul complet, cu masa? Arthur ridică privirea. Pahare cu picior... carafe... Primim uneori niște piese cu totul deosebite. — O, da! zic radioasă. Categoric! Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri? Arthur își deschide registrul uriaș de piele pe care scrie „Colecționari“ și simt o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu sclipici, i-a strâns tivurile, a creat linii acolo unde nu exista nici una - pe scurt, a făcut din el cel mai fantastic top pe care l-am văzut în viața mea. Îmi place la nebunie. Mă uit la Danny radioasă. Mor după el! O să fiu cea mai tare domnișoară de onoare din lume! — A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vrut de fapt să spună... Apoi se aude sunet de copite, și reveria mea ia sfârșit brusc. Mă întorc și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum, ca dintr-o poveste. Vălul îi flutură în vânt, și ea zâmbește radioasă spre câteva persoane care s-au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru. Suze s-a măritat. Totul s-a schimbat. Am plecat la New York în urmă cu un an și am savurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
adaugă. — Da. Mă uit la el atentă, întrebându-mă cum să fac ca să aduc cumva conversația în punctul unde rămăsesem înainte de slujbă. Însă Luke se uită la Suze și Tarquin, care acum sunt fotografiați sub un stejar. Suze arată absolut radioasă, dar Tarquin pare că aici sau în fața plutonului de execuție e cam același lucru pentru el. — E un tip foarte de treabă, zice Luke, arătând spre Tarquin. Un pic cam ciudat, dar drăguț. — Da. Este. Luke... Vreți un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime și mă alătur lui Suze și lui Tarquin. Și, destul de ciudat, acum că toți oamenii ăștia se uită la mine, nu-mi mai e deloc frig. Zâmbesc cu cel mai radios zâmbet de care sunt în stare, îmi țin florile cât pot de frumos, o iau pe Suze de braț în clipa în care fotograful îmi spune să fac asta și, între cadre, le fac cu mâna lui mami și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dosarul și începe să răsfoiască diverse fotografii laminate cu femei care arată de parcă ar fi fost machiate în anii ’70. — Uite, stilul ăsta se cheamă Regina balului, e pentru o fată mai tânără, zice agitată. Uite, aici avem Mireasa Primăvară Radioasă, cu rimel rezistent la apă... Sau, uite, Cleopatra, poate vrei ceva mai expresiv! — Super! zic cu voce abia auzită. Poate ne uităm pe ele atunci, mai aproape... Să creadă Janice c-o s-o las să se apropie măcar la vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a reușit să ajungă! Putem să ne așezăm și să bem liniștiți câte o ceașcă de ceai! Slavă Cerului că... — Becky? Mă răsucesc pe călcâie... și-mi stă inima. Uite-i, pe o canapea din colț. Luke are expresia aia radioasă pe care o are ori de câte ori o vede pe maică-sa, iar Elinor stă pe marginea canapelei, îmbrăcată cu un taior în carouri, garnisit cu blană. Are părul țeapăn, ca un coif, dat cu fixativ, iar picioarele, evidențiate de dresul deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei, toate prețurile din magazin sunt superexagerate și că, dacă n-ar avea slujba asta, s-ar îmbrăca numai de la K-mart. Dar ce văd? zice, dându-și haina jos și scuturându-și părul negru și ondulat. — M-am logodit! zic radioasă. — Te-ai logodit! Vine la mine și-mi examinează atent inelul, cu ochi negri inteligenți. Ei, sper să fii foarte fericită. Sunt sigură că o să fii. Și că soțul tău va avea destulă minte în cap ca să nu sară pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în trei pahare înalte cu picior. Poate nu e o idee rea să am un ajutor. Deși cum naiba o să se poată coordona ea cu mami nu știu... — Becky, am să devin cea mai bună prietenă a ta, zice Robyn, radioasă. În ziua nunții, am să te cunosc mai bine decât cea mai bună prietenă a ta. Lumea zice că folosesc metode neortodoxe. Dar când văd rezultatele... — Robyn nu are egal în orașul ăsta, zice Elinor, luând o înghițitură de șampanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în agendă. Iar recepția, în Ballroom. Foarte frumos. Și câți invitați vor fi? Hei, stați așa! zic, punându-i o mână pe agendă. Despre ce vorbiți aici? — Despre nunta ta, spune Elinor. Cu fiul meu. — La Hotelul Plaza, zice Robyn radioasă. Cred că n-are nici un rost să-ți spun cât ești de norocoasă, să fie liber la data la care vrei tu! Din fericire, un client al meu a anulat, așa că am putut să vă strecor, altfel... Nu mă mărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite cocktailuri în timp ce trec pe coridor, explică Robyn. Și iată și Salonul baroc, unde vor fi servite aperitivele, înainte de a intra în Grand Ballroom. Bănuiesc că încă n-ați apucat să vă gândiți la aperitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]