649 matches
-
cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă, din jerse, pe care o cumpărasem de la Daryl K cu câteva zile Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mă cuiva anume. Acolo, țipând la mine În cerneala de un roșu aprins de pe prima pagină a ziarului era titlul: „NUNTA SECRETĂ A PROASPETEI DIVORȚATE! Vezi pagina 3 pentru rochie, detalii și masa festivă!!!“ Am dat la pagina 3. Acolo, radioasă, Lauren zâmbea dintr-o fotografie alb-negru. Zăpada cădea rotindu-se În jurul ei, iar o rochie de mireasă din organdi albă flutura În urma ei... era În... Rusia? M-am uitat cu atenție mai de aproape la fotografie. Erau niște turnulețe aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cam răgușită, dar îmi place că pare mereu gata să râdă, pare că nu se teme de mărimea personalității ei. Hotărăsc că e o fată competentă și activă, fără îndoială bună la pat. Nici drăguță, dar nici nedrăguță. Ochi albaștri, radioși, buze pline, o coamă deasă de păr blond-roșcat. În timp ce o ajutăm să descarce cumpărăturile din portbagaj, o văd măsurându-l pe Tom cu ceva care e mai mult decât curiozitate detașată. Tăntălăul nu observă nimic, dar eu încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prin satelit, zoom in, zoom out, scanează toată zona, deschide o bază de date cu cîteva zeci de fișiere Excel cu formule complexe, clichează și așteaptă cîteva secunde pînă cînd imprimanta sa portabilă îi scoate un raport de cîteva pagini. Radios, se întoarce către cioban și-i spune : — Ai exact 1.586 de oi în turma ta ! — Așa este, îi răspunde ciobanul. Și, după cum le-a fost înțelegerea, îl lasă pe tînăr să-și aleagă o oaie. Acesta își aruncă ochii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele vechea expresie argotică. Apoi, Întorcîndu-și spre Rowe fața radioasă, urmă: — Domnule Rowe, asociația aceasta, În orice caz secretarul ei, vă stă la dispoziție cu serviciile sale. Ceea ce spuneți e foarte interesant. Numele meu, adică al nostru, e Hilfe, se recomandă el, Întinzîndu-i mîna. Cu ce să Începem? Cum fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă a avut loc În numai cîteva ore!“ Își spuse Rowe. Oamenii lipiseră afișe, circulația fusese deviată - În fine, era o Londră destul de deosebită de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar - ca În primele ore ale unei zile de sărbătoare națională. Oamenii erau bucuroși, desigur, că supraviețuiseră. Domnul Prentice se trezi, În sfîrșit, și Începu să bombăne. Indică șoferului adresa unui mic hotel din apropiere de Hyde Park Corner - „dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la noile-i răspunderi, iar dacă da, era bucuroasă? În fine, Golful geneticienei părăsi parcarea; era din nou singur. Ziua fusese superbă și continua să fie cald. În aceste săptămâni de Început de vară, totul părea Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său. La Întrebarea: „Considerați că, trăind la Palaiseau, beneficiați de un mediu privilegiat?”, 63% din rezidenți răspundeau: „Da”. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grătare și restul. - Da’ Ileana zice că are i’ventar. - Nu-i nimic. Te duci la Grigore și adă ce-am zis. Nu uita de Buzămurgă. - Îl aduc și pe Dulap? - Și pe el și pe Harhalică. Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de radioasă când a apărut lângă ea de parcă ar fi fost plecat o veșnicie. Vrăjit de spaima lor le-a luat pe rând în brațe să le învețe să facă pluta... după care a început să le arunce, însă cu toate că erau speriate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi printre copaci ca două umbre fugare ținându-se iarăși de mâini dar grupul răsfirat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o înnăditură sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios, covârșit în desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară supozițiile, femeia aceasta se imprimase adânc în el... își spuse mirat-constatator fără să-și dea seama cu duioșie: - Însă, muierea asta... chiar ține la mine!? Nu se mișcă profesional
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de pe coperta din spate? Întoarse cartea. Nu, nu înțeleg... Și apoi, plimbându-și privirea de la mine la fotografie și invers, zâmbi uluită. Ei, nu se poate... Zâmbetul îi lumină toată fața; totul se schimbă dintr-o dată: deveni brusc binevoitoare și radioasă. Apoi izbucni în râs. — Și stăteați acolo... dar e incredibil! Sunt o mare admiratoare a dumneavoastră. V-am citit toate cărțile. — Ambele cărți, am corectat-o. — Ambele cărți, categoric. Adică, am citit-o pe prima și acum o citesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfatul vînzătoarei. Care i-a recomandat fără să clipească o casetă cu aspect inofensiv, Încredințîndu-l că-i cea mai potrivită muzică pentru o nuntă cu mulți invitați, grecească fiind puțin spus. Omul a luat-o bucuros și a mulțumit băgîndu-și radios achiziția În buzunarul de la piept. Caseta era cu Charlie Parker. VÎnzătoarea, o blondă de vreo patruzeci de ani cu aspect demn de reținut, m-a privit patru secunde c-o mină impenetrabilă și mi-a făcut cu ochiul. Am reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, sugând discret vârful scobitoarei, ascultă. - Ce e cu pelerina lui Zevedei? întrebă deodată. L-am cunoscut și eu pe vremuri... La semnul lui Ghibercea, Năstase deschise dosarul din fața lui și citi câteva fraze, în timp ce pe ecran apăruse Zevedei ieșind radios din alimentara Mătăsari și săltîndu-și pelerina pe umeri. - De felul lui e mai puțin vesel, adăugă Năstase. Dar în ziua aceea găsise șuncă... Imobilizat pe ecran, Zevedei continua să zâmbească, cu pachetul îri mâna stângă, iar cu dreapta pregătindu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică să te uiți în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum e, Rusalin te vede mundan de cerește, ca să mă exprim pleonastic? Ana, anghel radios!" Russ a ieșit. Mereu iese să se spele pe mîini. Uitasem de ticul ăsta comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plece cu toții marți după-amiază la Amara, să doarmă acolo în tihnă, ca să fie odihniți pentru seara din ajun. În Gara de Nord îi aștepta numai Raul; ceilalți cavaleri mondeni se scuzaseră în ultimul moment. De-abia dincolo de Chitila apăru și Titu Herdelea, radios și aferat. Minți că a sosit chiar când a plecat trenul și s-a instalat în alt compartiment. De fapt venise cu o jumătate de oră înainte și și-a asigurat un loc bun în clasa a treia, deoarece călătorea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oferit un motiv ca să trăiască! Pur și simplu nu poți să te sinucizi când ești atât de aproape... nu ai cum. Era rândul meu s-o privesc cu atenție, să văd dacă nu cumva glumește. Nu glumea. Elisa părea extrem de radioasă după ce Îmi relatase povestea, de parcă ar fi inspirat-o să-și trăiască propria viață din plin. I-am mulțumit pentru că mă inițiase În tainele Birkin-ului și m-am Întrebat În ce mă băgasem de fapt. Era la ani lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nimic În afară de faptul că vedetele mergeau pe un covor roșu. — Dacă am avea un covor verde În loc de unul roșu? am sugerat, Înainte de a mă gândi cât de stupid suna. M-am pregătit s-o Încasez, dar fețele din jurul mesei păreau radioase. — O idee super, Bette! O să avem un covor verde și un spațiu imens de fâțâială la capăt, unde toată lumea să poată fi fotografiată. Covorul verde o să aducă cu siguranță mai multe fotografii. Se pare că totul merge lin pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un bărbat atunci când se bucură de atenția unei femei atrăgătoare". Ca și în cazul flirtului practicat de fetele tinere, și aici totul se rezumă la echivoc, la o atingere de-abia simțită, la aluzie. Și totuși, această femeie tânără și radioasă nu mai este, asemenea domnișoarelor, în faza de ucenicie. A trecut deja de un promontoriu și navighează, cu toate pânzele în vânt, către maturitate. Însă nu există nicio îndoială că tocmai asta o frământă, o face vulnerabilă. În zare se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care le instituise, a jucat aici un rol esențial. În iunie 1936 aceste imagini sunt încă vii în memoria noastră colectivă timp de două săptămâni, muncitorii pot să se bucure în sfârșit de marea evadare. Cu chipurile luminoase și surâzând radioși, aceștia se îmbulzesc în "trenurile fericirii". Invadează plajele de pe coasta normandă sau cabanele din Vosgi și Alpi, provocând bombănelile foștilor privilegiați, nemulțumiți să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda biletelor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de a exprima poetic în romînește venirea dimineții, între care cea a lui Ion Budai-Deleanu: „Musă, ian’ curmă-ți odihna lină;/ Vezi cum zorile d’albe roșite/ Să ivesc cu zîmbire sărină”. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în toate celelalte poezii, această iubită are părul blond și ochii albaștri. Iată portretul ei din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umerii cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu accentuarea efectului fonetic din final iar în poezia Triumful amorului a aceluiași întîlnim o celebră sintagmă care face carieră într-o comedie a lui Caragiale: "Ci ia lasă gluma, dă-te iute jos / Și-mi dă o guriță, angel radios."; Mare farsor, mari gogomani e o pastișă după antidinasticul N. T. Orășanu; N. Davidescu catalogat drept denigrator recunoștea în proza Între două povețe reflexe din Demonul perversității de Edgar Poe... Încurcată moștenire, ciudat clironom, dar que voulez-vous, nous sommes ici
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]