1,378 matches
-
englez și scoțian. În total, Luftwaffe a pierdut între 69 și 71 de avioane distruse sau grav avariate ca urmare a luptelor din 18 august 1940. Dintre acestea, 59 au fost doborâte în mod aproape sigur de avioanele de vânătoare RAF, două au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene, patru ca urmare a unor cauze combinate (tirurile avioanelor de vânătoare și a artileriei AA), iar unul s-a ciocnit cu un avion britanic de antrenament. Alte trei s-au prăbușit pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
facă distincția dintre aeroporturile avioanelor de vânătoare, a celor de bombardament sau ale aviație navale. Rezultatul imediat a fost direcționarea atacurilor împotriva unor aeroporturi care nu erau folosite de Fighter Command. Dintre cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cele 403 misiuni executate de Fighter Command, piloții RAF au luat contact în cazul a 320 de acțiuni, ceea ce înseamnă că 80% dintre avioanele de vânătoare au interceptat bombardierele. Au fost distruse între 27 și 34 de avioane de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav. Dintre acestea, 25 de avioane au fost doborâte de vânătoarea germană, iar două de focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de vânătoare RAF. O sursă tehnică a dat cifra de 31 de aparate de zbor distruse sau avariate foarte grav. Dintre acestea, 25 de avioane au fost doborâte de vânătoarea germană, iar două de focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost doborât din greșeală de focul antiaerienei britanice. Cauzele pierderilor restului de avioane nu au putut fi stabilite cu exactitate. Dintre avioanele doborâte, 26 au fost Hurricane și 5 au fost Spitfire. RAF a pierdut de asemenea 10 piloți
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
focul mitraliorilor de pe bombardiere. Un avion RAF a fost doborât din greșeală de focul antiaerienei britanice. Cauzele pierderilor restului de avioane nu au putut fi stabilite cu exactitate. Dintre avioanele doborâte, 26 au fost Hurricane și 5 au fost Spitfire. RAF a pierdut de asemenea 10 piloți uciși în luptă, un altul murind în spital datorită rănilor grave. 19 piloți au fost răniți, 11 dintre ei atât de serios că au fost scoși practic din luptă. Britanicii au pierdut de asemenea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a "Luftflotte 3" nu a fost nici ea una potrivită. Avioanele de escortă din StG 77 au fost împrăștiate pe un front prea lung de peste 45 km. Șansa a fost de partea britanicilor. Aproximativ o jumătate dintre avioanele de vânătoare RAF au luat contact cu bombardierele germane, cu rezultate dezastruoase pentru grupurile de Ju 87. Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Avioanele de escortă germane, care depășeau numeric cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar fi avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene, iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase Hurricane distruse la sol. Principalul motiv al acestei rate reduse a distrugerilor a fost gradul ridicat al pregătirii de luptă diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către stațiile radar și Corpul observatorilor aerieni. Cum detectarea a fost foarte eficientă, avioanele au avut timp suficient să decoleze și să ocupe poziții favorabile de luptă. Succesul RAF în respingerea atacului
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către stațiile radar și Corpul observatorilor aerieni. Cum detectarea a fost foarte eficientă, avioanele au avut timp suficient să decoleze și să ocupe poziții favorabile de luptă. Succesul RAF în respingerea atacului bombardierelor Bf 109 asupra aerodromului Manston a fost datorat unei combinații de factori, în care norocul a avut un rol aparte, care nu au mai apărut deseori în timpul luptelor aeriene ale acestui război. Atacurile împotriva aeroporturilor din
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a fost datorat unei combinații de factori, în care norocul a avut un rol aparte, care nu au mai apărut deseori în timpul luptelor aeriene ale acestui război. Atacurile împotriva aeroporturilor din această zi nu au reprezentat o amenințare reală la adresa RAF Fighter Command. Biggin Hill nu a fost scos din funcțiune niciodată în timpul Bătăliei Angliei, iar Kenley a putut fi folosit pentru doar două ore pe 18 august. Bombardierele medii germane erau trimise de obicei în valuri de câte 50 de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
unui aeroport militar. Chiar dacă au fost distruse hangare, ateliere și alte clădiri ale aeroporturilor, munca de întreținere și reparație a avioanelor putea fi făcută în aer liber pe timpul verii. În cazul aeroporturilor ale căror piste fuseseră avariate de bombardamente, unitățile RAF au fost dislocate pe alte aerodroame sau au decolat și aterizat de pe piste improvizate. În plus, o serie de construcții de maximă importanță a unor aeroporturi fuseseră mutate în subteran. Camerele coordonatorilor de zbor au fost astfel de puncte vitale
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
intrat în Consiliul de Educație, ca auditor de pensii. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a servit în Royal Air Force ca instructor de radar și a fost implicat în funcționarea primelor sisteme defensive radar care au contribuit la succesul RAF-ului în timpul Bătăliei Angliei. Clarke și-a petrecut cea mai mare parte a războiului lucrând la radarul pentru controlul de apropiere, după cum scrie în romanul său semi-autobiografică "Glide Path". Deși acest sistem nu și-a dovedit utilitatea practică în timpul războiului
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
apropiere, după cum scrie în romanul său semi-autobiografică "Glide Path". Deși acest sistem nu și-a dovedit utilitatea practică în timpul războiului, a fost vital în timpul blocadei Berlinului dintre 1948-1949. La început, Clarke a fost caporal instructor la No 9 Radio School RAF Yatesbury din Wiltshire, fiind avansat ca ofițer tehnic pe 27 mai 1943 și ofițer de zbor pe 27 noiembrie 1943. A devenit instructor-șef la RAF Honiley din Warwickshire și a fost lăsat în rezervă cu rangul de locotenent de
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
dintre 1948-1949. La început, Clarke a fost caporal instructor la No 9 Radio School RAF Yatesbury din Wiltshire, fiind avansat ca ofițer tehnic pe 27 mai 1943 și ofițer de zbor pe 27 noiembrie 1943. A devenit instructor-șef la RAF Honiley din Warwickshire și a fost lăsat în rezervă cu rangul de locotenent de zbor. După război, a obținut o diplomă în matematică și fizică la King's College London. În anii care au urmat războiului, Clarke a fost membru
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
în Grecia. Germanii au invadat totodată și Iugoslavia. Grecii au fost reticenți în ceea ce privește admiterea trupelor aliate pe teritoriul lor național, deoarece britanicii nu puteau asigura suficiente forțe pentru a garanta victoria. Grecii au acceptat pentru început ajutorul aerian asigurat de RAF în timpul luptelor împotriva italienilor în Albania. Forțele Commonwealthului au fost transferate masiv în Grecia doar în momentul în care în Bulgaria a început concentrarea masivă de forțe germane, ceea ce era un semn evident al intențiilor lui Hitler de a invada
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
ușoară pentru aviația aliată. Totuși, britanicii nu au reușit să cucerească pozițiile părăsite de tancurile Axei. De fiecare dată când încercau să ocupe aceste poziții au fost respinși de defensiva Axei, sprijinită de tunurile antitanc foarte eficiente. La Tobruk, bombardierele RAF au reușit să scufunde petrolierul „Prosperina”, ultima speranță a lui Rommel de a-și reaproviziona vehiculele cu combustibil. Marți: 27 octombrie În acest moment, principalele lupte se concentraseră în regiunea Tell el Aqqaqir și a înălțimilor Kidney. Batalionul al 2
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
soldații germani”. Până la sfârșitul zilei, britanicii mai aveau în luptă cam 800 de tancuri, în vreme ce forțele Axei mai aveu 148 de tancuri germane și 187 italiene. Cum vasul cisternă care trebuia să alimenteze forțele Axei din Africa fusese scufundat de RAF în rada exterioară a portului Tobruk, Rommel a fost nevoit să recunoască în fața comandanților săi că nu este posibilă o manevră de dezangajare, singura soluție rămânând lupta până la sfarșit pe pozițiile de la El Alamein. Vineri 30 octombrie - duminică 1 noiembrie
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Simion " ."Istoria Literaturii Române" de criticul Ioan Holban-pagini despre " Muntele meu, Carmel", Editura "Familiei" Israel Referiri critice ale scriitorilor: Nicolae Manolescu, Sebastian Costin, Titus Popescu, Virgil Cutitaru, Florin Costinescu, Georghe Tomozei, Romulus Munteanu, Cristian Livescu, Emil Brumaru, Bogdan Dumitrescu, Al.Raf.Minimum, dr.Elena Ester Tacciu, Ioana Vasilescu, Simion Bărbulescu, Radu Bărbulescu, Sorin Anca, Codrin Liviu Cuțitaru, Geo Vasile, Grette Tartler, dr. Iosef Eugen Campus, Luiza Carol, Ion Cristofor, Georges Astaloș, Al. Lungu, Al. Cistelecan Al. Suhor, Carol Isac, Ioan Holban
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
apărat. În plus, Tunisia avea două porturi cu ape adânci - Tunis și Bizerte, aflate la doar câteva sute de kilometri de bazele de aprovizionare italiene din Sicilia. Proviziile puteau fi transportate într-o noapte, întunericul protejându-le de atacurile avioanelor RAF. Prin comparație, operațiunile de aprovizionare a bazelor din Libia aveau nevoie de o călătorie de 24 de ore, ceea ce le făcea extrem de riscante. Adolf Hitler considera că germanii aveau o excelentă bază defensivă în Tunisia, putând să reziste luni sau
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
a studiat la Winchester College între anii 1936 și 1941. Pe 4 mai 2011 a primit (ca unul din cei 20 Old Wykehamists distinși) cel mai mare onor pe care îl putea acorda. După studii a lucrat ca analist pentru RAF Bomber Command la RAF Wyton în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial. Acolo, împreună cu Patrick Blackett (ulterior Lord Blackett OM PRS), Cecil Gordon, C. H. Waddington, Owen Wansbrough-Jones, Frank Yates și Jacob Bronowski, a creat ceea ce va fi cunoscut mai
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
College între anii 1936 și 1941. Pe 4 mai 2011 a primit (ca unul din cei 20 Old Wykehamists distinși) cel mai mare onor pe care îl putea acorda. După studii a lucrat ca analist pentru RAF Bomber Command la RAF Wyton în timpul celui De-Al Doilea Război Mondial. Acolo, împreună cu Patrick Blackett (ulterior Lord Blackett OM PRS), Cecil Gordon, C. H. Waddington, Owen Wansbrough-Jones, Frank Yates și Jacob Bronowski, a creat ceea ce va fi cunoscut mai târziu sub numele de
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La sugestia generalului Maclean, RAF a primit sarcinile aprovizionării pe calea aerului a partizanilor și a sprijinirii lor din punct de vedere tactic. În ianuarie 1944, forțele lui Tito au atacat fără succes Banja Luka. Dar, în în timp ce forțele lui Tito se retrăgeau, cele ale
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
cazaci. Aceste corpuri erau compuse din 17 divizii cu efectivele incomplete (printre care trei de cazaci, două croate, una ruteana și una SS). În plus, grupul mai dispunea de sprijinul mai multor nave militare, aflate însă sub atacul neîntrerupt al RAF, a forțelor polițienești puternice care asigurau securitatea spatelui frontului și a resturilor a vreo 20 de divizii crotate și sârbe. În rândul luptătorilor croați erau înrolați ustași și soldați ai Gărzii Teritoriale Croate. Printre sârbii care luptau de partea germanilor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele părți lemnoase ale uneltelor agricole. Rotari vestiți au fost: Gheorghe Foarcoș, Nicolae Zdrenghea, Ioan Săbăduș, Iosif Sîrbu, Pamfir Haiduc, Ioan Malea și
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
forțelor iugoslave, Tito era o țintă pentru forțele Axei din Iugoslavia ocupată. Partizanii au fost susținuți prin proviziile aeriene aruncate la sedii, împreună cu brigadierul Fitzroy Maclean. care a jucat un rol important în misiunile de legătură. Forțele Aeriene Balcanice ale RAF au fost înființate în iunie 1944 pentru a conduce operațiunile care erau în general menite să-i ajute trupele. Pe 28 septembrie 1944, Agenția Telegrafica a Uniunii Sovietice (TASS) a raportat că Tito a semnat un acord cu URSS permițând
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]