KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

celui care nu reușește să priceapă, i-am zis: — Ai putea la fel de bine să aștepți după crainicul orașului decât să afli vreo știre adevărată din ăla. — E adevărat. Dar îmi place să citesc ziarul dimineața, chiar dacă e un munte de rahat. Așa m-am obișnuit. Câteva clipe am tăcut amândoi. Uite aici alta din reclamele alea: „Rolf Vogelmann - detectiv particular, specializat în persoane dispărute“. — N-am mai auzit de el. — Ba cum să nu. A mai fost una și la rubrica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
aducător de noroc. — Și destui erau și ăia care considerau că e un motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam de ceea ce mai rămăsese din clădirea Reichstag-ului. Numai Bismarck, de pe soclul său, cu mâna pe sabie, în fața intrării vestice, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt roșu - nu sunt bolșevic. Dar nu sunt nici maro. Nu mai sunt nazist. — Rahat, în acest caz ești un imitator al dracu’ de bun. — Acum sunt un imitator. Trebuie să fiu ca să rămân în viață. Desigur, nu a fost întotdeauna așa. Poliția e viața mea, Gunther. Îmi place la nebunie. Când am văzut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Nu încăpea nici o îndoială, școala lor de bune maniere era inconfundabilă. Am deschis ușa și am lăsat să treacă valvârtej pe lângă mine doi tipi, niște butoaie de bere purtând pălării și trenciuri. — Îmbracă-te, îmi zise unul. Ai o întâlnire. — Rahat, va trebui să am o vorbă cu secretara aia a mea, am căscat eu. Am uitat cu desăvârșire de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație prietenească? — Păstrează-ți comentariile pentru tine, bine? Și acu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
polițist. — ...dar încă nu ai întrebat pe nimeni de ce te afli aici. Credeam că despre asta vorbim. — Zău? Presupune că eu habar n-am. Asta n-ar trebui să fie prea greu pentru un isteț ca tine. Ce ziceam noi? — Rahat, uite ce e, ăsta e spectacolul tău, nu al meu, așa că să nu te aștepți să ridic eu cortina și să mă ocup de nenorocitele de lumini. Continuă cu rolu’ tău, eu doar voi încerca să râd și să aplaud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
acționată electric, cu mii și mii de nume în ea, domnule. Am putea oricând să vedem ce iese și din asta. — Pare să fie ceva ce ar folosi o țigancă ghicitoare. Se zice că lui Himmler îi place foarte mult rahatul ăsta de dispozitiv. — Și cum rămâne cu un bărbat care vrea să agațe ceva? Unde sunt toate albinuțele din orașul ăsta, acum când toate bordelurile au fost închise? — La saloanele de masaj. Dacă vrei să i-o pui unei fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
porcoase de-ale lui - asta însemna să fii în Kripo. Ne-am întors la mașină. — Îl cunoști pe Poliza ăsta? l-am întrebat. — Ne-am cunoscut, răspunse el. Ce vă pot spune despre el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
știu eu, pur și simplu și-a luat repede lucrurile și s-a cărat. — Cum arăta? — Purta uniformă. — Ce fel de uniformă? Poți să fii un pic mai exactă? Ea ridică din umeri: — Da’ cine-oi fi eu, Hermann Göring? Rahat, nu știu ce fel de uniformă era. — Păi, era verde, neagră, maro sau cum? Haide, fato, gândește-te. E important. Trase cu furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Nu, nu e adevărat. Jur... — Cum pot fi ele atât de dezgustătoare? Cum pot ele să te provoace cu atâta nerușinare? — Încetați, pentru numele lui Dumnezeu. — Ești nevinovat... Nu mă face să râd! Nevinovăția ta nu valorează nici cât un rahat în canal, Gottfried. Nevinovăția e pentru cetățeni decenți care respectă legea, nu pentru o scursoare ca tine, care încearcă să stranguleze o fată la salonul de masaj. Și acum stai jos și taci din gură. Se legănă pe călcâie un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
care dorm bețivii care transpiră rom. Ăsta e un miros pe care mi-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe gât și am așteptat ca alcoolul arzător să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
aibă prioritate la serviciile propriului nostru departament. Am asta în scris de la Reichskriminaldirektor, la fel și doctorul Schade. Așa că ce-ar fi să vă luați așa-numitul dumneavoastră caz și să vi-l vârâți în fund? Un pic mai mult rahat acolo n-o să facă prea mare diferență la felul cum mirosiți. Am trântit receptorul în furcă. Erau până la urmă câteva aspecte plăcute ale serviciului ăstuia. Nu cel mai mic dintre ele era posibilitatea pe care ți-o dădea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
a fost importat de la Paris. — Ce culoare? — Șaten. Nu mă întreba ce nuanță, nu pot fi atât de exact. — Dar ești sigur că nu-i aparține Irmei Hanke? — Foarte sigur. Ieșea în evidență din perfecta ei păsărică ariană blondă precum rahatul într-un borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
facă nevoile în grădina altcuiva la fel cum o face Streicher în a voastră? V-ați gândit vreodată la asta? Mă izbește cât de murdar e cartierul în care trăim și îmi dau seama că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la borul pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ai pentru că a trebuit să scapi de ea. — Despre ce vorbești? Cum ziceam, nu am... Korsch se ridică și zise: — Haide, Eb. Mi-ai arătat arma aia chiar acum două zile. Ai zis chiar că nu mergi nicăieri fără ea. — Rahat cu ochi ce ești. Ești de partea lui împotriva unuia de-al tău, nu-i așa? Nu pricepi? El nu e unul dintre noi. E un nenorocit de spion de-al lui Heydrich. Nu dă nici două cepe degerate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și spre sticla pe care o păstram acolo: — Din nefericire, are dreptate, am zis, umplând două pahare. Am întâlnit privirea întrebătoare a lui Korsch și am zâmbit cu amărăciune: — Să acuzi de crimă un polițai din Berlin... am râs eu. Rahat, ai putea la fel de bine să începi să arestezi bețivi la festivalul de bere de la München. 13 Duminică, 25 septembrie — Herr Hirsch e acasă? Bătrânul care răspunse la ușă se îndreptă din spateși apoi dădu din cap: — Eu sunt Herr Hirsch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
și o resemnare liniștite. Dacă nu ar fi fost cele două sau trei minute care se scurseră între finalul reprezentației lui Weisthor și aprinderea luminii, cred că i-aș fi împușcat pe toți acolo unde erau: Weisthor, Rahn, Vogelmann, Lange - rahat, aș fi omorât întregul grup scârbos pe care îl alcătuiau doar așa, din pură plăcere. I-aș fi făcut să ia țeava pistolului în gură și le-aș fi zburat căpățânile la rând. O nară în plus pentru Himmler. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită reparații. Numai că multe dintre ele nu mai ajung să fie reparate niciodată. Unele dintre ele n-au fost mișcate de zece ani. — Rahat, zise Korsch. Trebuie să fie aproape vreo sută aici. — Cel puțin, râse ghidul nostru. — Păi, atunci, am face bine să începem, nu? am zis eu. Ce anume căutați? Ceva de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Vrei să-ți pun un prosop pe capul ăla urât? L-am îmbrâncit din nou: — Ascultă, numai sufletul meu bun mă oprește să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
două dosare pe care le luasem cu mine din biroul lui Kindermann și l-am aruncat în spate: — Știi, până foarte de curând am fost detectiv particular. Și ce să vezi? Se dovedește că, deși tu ești o grămadă de rahat, avem ceva în comun. Pacienta ta a fost o clientă de-a mea. El aprinse lumina din plafon și luă dosarul: — Da, îmi aduc aminte de ea. — Acum doi ani, a dispărut. Se întâmplă ca ea să fi fost în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893

sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat

Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865

absolută convingere că s-au nascut din "c... de grof",oameni cărora nimic nu le convine,înghețată e prea rece,cafeaua e prea fierbinte ,nimeni nu este îndeajuns de bun pentru a fi în preajma lor.Acesti oameni sunt convinși că rahatul lor nu pute și că ei dețin supremul adevăr . Că și ține și eu cunosc câțiva dintr-astia și zău,după ce am trecut prin diferite stări și reacții privindu-i, am ajuns la concluzia că nu se merită să-mi

D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823

000 Euroi, plus un kilogram juma' de aur în bijuterii turcești de 14k. Jean-Capabilul îl privi cu compasiune. Până și el fu zguduit de marimea sumei de bani și-a cantității de aur: - Si crezi că am vreun amestec în rahatul asta? - Rodica D.D.T. a disparut!!! Le-am bătut pe pațachinele alealalte de-am scos untul din ele, dar habar n-au de nimic. Nici măcar atunci când le-am amenințat că ți le vând ție ca să le dai la sado-masochiști, nu am

CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245

Decât să stăm la coada asta, mai bine ne pupăm între noi și plecăm acasă! - Unde e câinele, Ioane? - L-am găsit în grădină făcând politică și l-am împușcat. - Da, cum ți-ai dat seama că făcea politică? - Mânca rahat, Marie! *** Toate bune!?! Ai nevoie de o informatie? Mică, mică? O rezolvăm împreună. ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro București duminică, 30 iunie 2013 Referință Bibliografică: Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU / Sergiu Găbureac : Confluențe Literare, ISSN

TABLETA DE WEEKEND (38): APOCALIPTICII DE SERVICIU de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363916_a_365245]
Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060

parale. Așa-i? - Ai dreptate Ursula! Botezul, botezul!, scandau femeile cuprinse brusc de-o nouă frenezie. Habar n-aveam despre ce fel de botez putea fi vorba. - Îl botezăm, John?,se întoarse ea brusc spre mine. - La naiba, cu tot rahatul vostru!, zise acesta, întorcându-se spre ieșire. Trânti ușa la fel de tare așa cum făcuse și când intrase. Ceilalți se priviră în tăcere. - Hai, că nu mai are niciun haz!, zise Ursula lepădând bisturiul pe una dintre măsuțele apropiate. Ceilalți își întoarseră

TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130

autorul... - Fii cuminte, domnule, șî taci dreacu- zâmbi a desconsiderare taurul - până nu-ț mut fălcile... - Cum o să tac? - păru a se fâstci artistul - Aduc buletinul din mașină, domnule, ca să te edifici... - Dumneata să mă edifici pe mine? Uită-te, rahat pă băț ce ești, cu cine stai de vorbă...Poate îți edific eu un pumn între felinare, de-ți cade ochii-n gură și se uită printre dinți... - Aduc buletinul...- insistă Solomon. - Ce bolintin? Dumneata ai mutră de scritor, domnule

PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]