5,449 matches
-
icoana de partea de jos și încearcă s-o salte. O zgîlțîie la dreapta și la stînga, dar se ține tare partea de sus. Nu te lasă sătenii. Adică să stai în prostimea asta toată viața. Vasile trage cu forță, rama se rupe și partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
înlocuiești. -Șefu', îmi vine să plîng. O să vezi luptă. Mușc din ei, îi toc, îi fac piftie, îi spulber. Așa te vreau. Mai vrei puțină tărie? Vreau. Între timp, ușa se deschide și intră un individ curățel cu ochelari cu rama de aur. Uite-l și pe Motănel. Relu era cherchelit puțin, îl privește, se încruntă și se pronunță: Nu-i bine, șefu'! Ce nu-i bine? Crezi că ăia înghit un filfizon cu ochelari cu rama din aur? Ia dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curățel cu ochelari cu rama de aur. Uite-l și pe Motănel. Relu era cherchelit puțin, îl privește, se încruntă și se pronunță: Nu-i bine, șefu'! Ce nu-i bine? Crezi că ăia înghit un filfizon cu ochelari cu rama din aur? Ia dă-mi ochelarii matale! Relu pune ochelarii șefului pe nasul filfizonului. Ei, ce ziceți? Pare mai de-al nostru. Mda, recunosc cei doi. Și ghiulurile astea oribile de pe degete, n-ați putea...? Filfizon le scoate și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și nebuni care, de dragul unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
undeva în spatele meu, la 500 de metri, coboară sau urcă pe roți, Dorna 64 km, Bistrița 52. În gara Iași, pe fereastra sălii de așteptare, ziarul "Evenimentul zilei", prima pagină, fotografie color: el și nenea Matei într-un tablou fără ramă: "Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb, își continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga tocmai din cauza ochiului drept care vedea mai bine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alb pe cap, la vreo patru ani, Întind mîna și mă țin de crenguța unui oleandru Înflorit. Poza aceasta alb-negru luată din profil o ține mama Înrămată pe perete, În camera ei. Fotografia e Încadrată de un passe-partout alb, iar rama e dată cu un bronz patinat, nuanță de aur vechi. Alături se află o fotografie de asemenea Înrămată, a soră-mii, făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întîmplat. Tanti Emma luase cu ea două perechi de ochelari pe care a ținut să mi-i arate. Unii erau de vedere, Îi purtase cînd mai zărea cîte ceva și spunea că o ajutaseră mult. A doua pereche avea o ramă metalică subțire. Erau ochelari fumurii, Îi purta, spunea dînsa, ca să nu i se vadă ceața albă de pe ochi. Chiar și În casă, unde se descurca destul de bine, le știa pe toate unde se găsesc de o viață Întreagă, pînă și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de mult. Dar cine sunteți dumneavoastră și ce doriți de la noi? păru să se mire funcționarul ministerial spre biroul căruia fusese îndrumat de portar, un tip chel și urât, privindu-l suspicios prin lentilele fumurii ale unor ochelari rotunzi, cu ramă groasă, de baga. Solicit să fiu primit în audiență la domnul ministru..., îi explică Sever, cu o voce imperativă. Adică la tovarășul ministru, îl corectă birocratul cu ochelari. Nu, la domnul ministru, că eu nu sunt membru de partid ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai un Franz Ioseph bărbos veghea singurătatea absolută dintr-un tablou cu ramă aurită, agățat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Era mai precis relativ friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un fel de portavoce al acestora, „el fiind glasul celor fără de glas”, după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul că În ziua aceea eram destul de bine Îmbrăcat, grație unui pieptar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cu un căpitan, așa-i?... Un anume căpitan Batiste, sau Eltriste. O mișcare se făcu simțită În penumbra interiorului caretei și Întâi o mână cu unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de gong anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o ramă cu cartoane pictate imita Turnul Aurului din Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă ia cu fiori amintindu-mi de versurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]