5,310 matches
-
prezintă sub formă de grăsime, este masa de prânz. Seara...” Ce a “uitat” personajul principal să-i povestească iubitei? Ispita îți apare în cale când nici nu visezi. În grupul de zilieri se afla o fată frumoasă, de pus în ramă, Mașa, cu care face dragoste pentru prima dată: “Visa? Fata s-a așezat pe patul îngust cerșind parcă loc, a ridicat cearceaful și s-a strecurat lângă trupul cald al băiatului. Tremura. Amețit și nesigur de situația inedită în care
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL Aerul e doar o aburire, doar un spațiu din care au migrat clipe, din care s-au scurs lacrimile, acolo sus-sus la fereastra singurătății, un Auschwitz de rame căzând sau urcând, un gând imens construit din sticle, concave convexe cum stai că un porumbel de granit ciocănind geamul orb reflectând, interior exterior cum stai că o frunză speriată de picăturile de mercur ale furtunii de vară, senzații sentimente
CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cu_in_ce_ti_ni_to_rul.html [Corola-blog/BlogPost/356463_a_357792]
-
fiecare dintre noi o percepem altfel. Gerda Barbilian mi-a dat o lecție și de atunci, niciodată nu mai întreb o doamnă ce vârstă are. Emilia ȚUȚUIANU: Dintre studiile făcute, Veronica, dintre atâția dascăli, pe care i-ai pune în ramă? Și care dintre anii de studii ai dori să-i repeți ? Veronica BALAJ: Pe toți i-aș pune în ramă... Absolut pe toți. Unii ar avea o ramă aurită din pricina unor cuvinte. Nu exagerez. Niște cuvinte spuse la un anume
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1493116356.html [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
o doamnă ce vârstă are. Emilia ȚUȚUIANU: Dintre studiile făcute, Veronica, dintre atâția dascăli, pe care i-ai pune în ramă? Și care dintre anii de studii ai dori să-i repeți ? Veronica BALAJ: Pe toți i-aș pune în ramă... Absolut pe toți. Unii ar avea o ramă aurită din pricina unor cuvinte. Nu exagerez. Niște cuvinte spuse la un anume moment pot genera neuitare. Să dau doar un exemplu. Voi mai avea poate contextul în care să mă refer și
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1493116356.html [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
studiile făcute, Veronica, dintre atâția dascăli, pe care i-ai pune în ramă? Și care dintre anii de studii ai dori să-i repeți ? Veronica BALAJ: Pe toți i-aș pune în ramă... Absolut pe toți. Unii ar avea o ramă aurită din pricina unor cuvinte. Nu exagerez. Niște cuvinte spuse la un anume moment pot genera neuitare. Să dau doar un exemplu. Voi mai avea poate contextul în care să mă refer și la alte situații. L-aș pune în ramă
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1493116356.html [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
ramă aurită din pricina unor cuvinte. Nu exagerez. Niște cuvinte spuse la un anume moment pot genera neuitare. Să dau doar un exemplu. Voi mai avea poate contextul în care să mă refer și la alte situații. L-aș pune în ramă aurită (în memoria mea deja este astfel încercuit) pe nașul meu de botez domnul Naciu, care mi-a fost director de școală primară și reprezintă pentru mine întâia imagine a dascălului. De la el am învățat, fără să realizez atunci, faptul
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1493116356.html [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoara mută, mîna ei albă, purtătoare de evantai, sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducător de noroc al piticului cu dinții de aur. Am crezut că odată cu venirea ploilor, oamenii rămași printre noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
întristat.În acest oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești,eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii cu domnișoaramută, mîna ei albă, purtătoare de evantai,sprijinită pe rama ferestrei și zîmbetul aducătorde noroc al piticului cu dinții de aur.Am crezut că odată cu venirea ploilor,oamenii rămași printre noi se vor întoarcela arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decîtniște manechine de paie, ici și colo,îmbrăcate
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un sat Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște rame, Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea, Țăranii să nu simtă că vin de
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn,Un pictor mînă care cu boi spre niște rame,Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpînși-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot staFără să scot o vorbă, care-ar trezi povestea,Țăranii să nu simtă că vin de undeva,Din niște
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza curenților care îmi schimbau cursul bărcii. Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Număram în gând câte vâsle trăgeam, pentru a aprecia distanța parcursă, știind că la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi pentru completarea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere de la direcția de mers și îndreptarea spre necunoscut. Nu se vedea la mai mult de douăzeci de metri în jur. După consumarea celor șapte sute de rame, am hotărât să mă opresc și să arunc ancora. Speram să fiu pe direcția bună, cu o mică abatere în stânga sau dreapta, lucru ce nu mă deranja prea mult. Atmosfera era încărcată cu picături de apă rece și frigul a
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute de rame trase m-au plasat într-o zonă și mai proastă de pescuit. Mersesem de fapt spre Venus și m-am așezat pe duna de nisip din dreptul hotelului Capitol din Jupiter. Duna aceasta este ca un deal ce desparte întinderea
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
față de tărm. Chiar și când ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei, “la pik”cum spun marinarii, am lăsat să se liniștească barca pentru a mă orienta și a găsi corect poziția acesteia față de unde văzusem
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
afla cât am parcurs nu era. După circa șapte sute cincizeci de rame ar fi trebuit să fiu aproape de mal. Când apa este limpede, se vede fundul mării și atunci știi că mai ai două sute de metri până la țărm. Trăgeam la rame cu frică... Mi se strecurase în suflet teama că nu mă îndreptam spre mal, ci spre larg. Nu se vedea nimic în zona de contact a ceței cu apa, dar parcă totuși se distingeau niște umbre, care aveau forma unor
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
fi ajuns la mal, că aveam să aflu eu unde eram! După relieful umbrelor, credeam că mă aflu în zona hotelului Mangalia, deci o abatere de direcție destul de măricică. Am întors barca în sens invers și am mai tras la rame circa zece minute, mergând pe lângă digurile de apărare. Umbra unui hotel înalt de zece etaje își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ceata.html [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
l-a trimis în celulă pe Jenică Bărbier, țăran din Vultureni-Bacău, care i-a devenit un fel de înger păzitor. Iar domnul Nicolae Purcărea i-a spus, în schimb, povestea generației sale, continuatoarea eroicei generații de la 1922. O poveste în ramă, o poveste în poveste despre Mișcare și Căpitan, despre idealul care l-a animat, despre Don Quijoții acestui veac, cum îi numește domnul Nicolae Purcărea pe camarazii săi. O poveste începută de la icoană și cântec, cu înălțări și căderi, încheiată
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_nicolae_purcarea_stelian_gombos_1362657099.html [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
în final, îmbogățită cu o experiență umană fundamentală care o readuce la valorile dintotdeauna: arta, pe de-o parte și maternitatea pe de alta. Puțin mister, o intrigă polițistă bine temperată, un șir de întâmplări dezvoltate pe principiul “povestiri în ramă” și o serie de climaxuri care urcă, inteligent și fin, către deznodământ fac rețeta unui roman care se citește cu sufletul la gură. Și ne propune atât un personaj feminin reușit (construit pe dubla fractură artist/femeie de succes, respectiv
MAGDALENA BRĂTESCU – VANESSA BERI de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/razvan_voncu_1412046824.html [Corola-blog/BlogPost/346961_a_348290]
-
mi le-au lăsat de la părinții lor, icoane primite în dar de la mamele celor două bunici, icoane pe care timpul și-a lăsat amprente benefice. Rama uneia dintre ele a fost mâncată de carii... Și icoana a fost scoasă din ramă și așa a stat câțiva zeci de ani, până când i-am refăcut rama... Aceste două icoane la care mă închin astăzi, poartă amprentele tuturor celor dragi din familia mea... ! Datează din secolul optsprezece, poate chiar șaptesprezece. Au trecut de atunci
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
celor două bunici, icoane pe care timpul și-a lăsat amprente benefice. Rama uneia dintre ele a fost mâncată de carii... Și icoana a fost scoasă din ramă și așa a stat câțiva zeci de ani, până când i-am refăcut rama... Aceste două icoane la care mă închin astăzi, poartă amprentele tuturor celor dragi din familia mea... ! Datează din secolul optsprezece, poate chiar șaptesprezece. Au trecut de atunci trei secole, Doamne ! Atâtea emoții și sentimente, atâtea evenimente pe care le-au
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
pagini ale romanului: „Maica Domnului mi-l arată pe Iisus ca fiind « Adevărul, calea și viața ». Poartă copilul pe brațul său stâng și cu mâna dreaptă îl arată pe Mântuitor. În cea de a doua icoană care și-a păstrat rama veche, Maica Domnului își ține pruncul pe brațul drept. Fecioara - mângâietoarea - îl strânge pe prunc cu brațul său stâng; copilul Sfânt își lipește cu duioșie obrazul de cel al mamei sale, parcă i-ar cere mângâierea, pentru că toți copiii din
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_amintiri_cu_parfum_de_altadata_intr_un_poem_in_proza_semnat_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]