1,446 matches
-
în unele reconstrucții filosofice contemporane, este cel al imperativului categoric. Umanitatea este universalul la care participă oricare om; ea poate fi recunoscută de fiecare în el însuși și la semeni. Nerecunoașterea sa la semeni înseamnă nerecunoașterea sa ca universal-dat-în-eul-propriu, înseamnă ratarea sa și, desigur, chiar pierderea "cunoștinței" despre om. Schimbarea tipului de explicație antropologică în filosofia kantiană trebuie luată în seamă, întrucât ea are valoarea unei mutații în planul tipurilor de reconstrucție a umanului; universalul uman se află în omul însuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent pe povîrnișul aceleiași alienări și părăsind pe rînd soluțiile cărora viața le semnează decesul, personajul atinge faza înaintată a descompunerii: după o încercare de regrupare febrilă a rămășițelor propriei identități în jurul unui ultim spasm de oportunism (avantajele împăcării
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu care s-a hrănit, încercări febrile de regăsire a sensului pierdut al vieții, se destramă pe rînd. Celălalt cuplu al piesei, un cuplu "martor" pentru experimentul moral al ratării și morții aberante a celor doi, exprimă un soi de simț practic minor, cel al mediocrității incapabile să sesizeze o cît de modestă scară a valorilor ce dau sens moral vieții. Prin neașteptate tranziții din real în imaginar, de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de mafie al vechilor structuri, tehnologii învechite în toate zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit în regimul comunist, îmbogățirea în afara oricăror norme etice sau legislative și, în sfîrșit, absența oricărei perspective de schimbare, adică ratarea a însăși revoluției; aceasta ar fi problematica piesei "Cavou bar". Întrebăriel care se zbat în acest discurs, pe care l-am vrut politic, militant, sînt grave, cu atât mai grave cu cît nu duc la răspunsuri cît de cît clare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Pentru adepții activismului frenetic, ai eficienței fără rest, stilizarea trăitului pe care o practică dandy-i e semnul sigur al unei structuri de eșec. În carență de energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1977 a lucrat ca redactor și regizor la Televiziunea Română. Debutează în „Amfiteatru”, în 1966. Prima carte, Robert Calul, îi apare în 1968, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. Înzestrat pentru cinematografie, D. a trăit drama cenzurii comuniste, de unde și ratarea lui ca scenarist. Cu un ochi necruțător, atent la detalii, la pitorescul când absurd, când lugubru al realității românești, beneficiar al unei prize la real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
Ministerul Afacerilor Externe. În 1990 se dezvăluie a fi deținut un grad important în francmasonerie (Loja Marelui Orient). Caz ciudat și trist de destin menit împlinirii, retezat nedrept de repede și violent, D. poate fi analizat ca eșantion perfect de ratare a vocației datorită presiunilor politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste, sociale, cu ample dialoguri pe teme filosofice, ultimul cu o tramă polițistă. O anume fericire insistă asupra problemei cuplului și
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
odată cu primele două volume din Supraviețuiri (I-II, 1973-1977) și continuând cu alte „supraviețuiri”, Meseria de nuvelist (1980), Ficționarii (1983), Logica (1985) și Cap limpede (1989), cartea axială a acestei creații, modelată „ziaristic”, e un nesfârșit colaj de utopii și ratări, de sentimentalism, bovarism, cinism, oportunism și hedonism ideologic: adolescent marxist, răzvrătit antipatern din rațiuni de ostilitate față de mica burghezie, devorator de Malraux, Popa Nan, Sărindar și Camus. C. are mult din caragialianul Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
se încarcă de tensiuni subversive, ca în cazul oricărui poet adevărat de la finele ceaușismului. Aproape totul se poate citi în cheie politică sau, cel puțin, se poate defini prin conflictualitate față de prezent. Totul devine parcă figură a claustrării și a ratării, fiecare vers degajă deopotrivă exasperare și eliberare, motivul Clovnului, figurile Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor. Viziune ce implică și degajă sugestii de ordinul unei conștiințe tragice, a ratării existențiale, a impregnării existenței înseși de moarte, proiectată într-o structură înainte de toate simbolică, susținută și de atmosfera, tonul, somptuozitatea, armonia, dar și contrastele („culoarea” limbajului lui Pirgu față de cel hieratizant sau liric al „crailor”) unor cadențe verbale de mare
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
la totala depersonalizare, poemele în stil „pastiș sau pestriț” ale gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
20). Nu trebuie să ne surprindă obsesia oamenilor de a recupera (fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod al înălțării Turnului Babel. Nu este întâmplător faptul că cele două mari eșecuri (pierderea limbajului originar și ratarea edificării Turnului Babel) se produc sincron. Cauza și efectul devin interșanjabile. Pentru mulți autori arabi, amestecul limbilor s-a produs din motive traumatice, la vederea prăbușirii Turnului (4, p. 14). Nu este vorba aici doar de faptul că, reduse la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Aceeași menire de comunicare între pământ și cer, între om și divinitate o avea și lingua Adamica, pe care oamenii încă o știau. „Și tot pământul avea un singur grai și aceleași cuvinte” (Facerea, XI, 1). Pierderea acestui limbaj și ratarea edificării Turnului Babel nu sunt doar sincrone, ci și sinonime. Prin „ames- tecul graiurilor”, s-a fragmentat „logosul divin” în șaptezeci de graiuri umane, care, conform tradiției, stau sub zodia a șaptezeci de îngeri „naționali” (3, pp. 156 și urm
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de înalt, încât apele revărsate să nu poată urca până la el, răscumpărând astfel pieirea strămoșilor săi” (Antichități iudaice, I, 4, 2). Ca atare, pentru Josephus Flavius nu cutezanța oamenilor (fie ea și trufașă) de a ajunge la Dumnezeu conta, ci ratarea proiectului cutezător. „Din cauza amestecului limbilor vor bite, care înainte vreme fusese una și aceeași - scria Flavius -, locul unde a fost înălțat turnul se cheamă acum Babilon : căci evreii numesc amestecul «babel»” (Antichități iudaice, I, 4, 3) (25, pp. 22-23). Numele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fântâna a leacului bolii, cât și colorarea malului de pământ pentru grăbirea încheierii etapei artistice fuseseră acțiuni foarte eficiente. Atunci de unde provenea neliniștea care îi otrăvea acum somnul? Isidor nu îndrăznea să răspundă acestei întrebări. Auzise că singura pedeapsă pentru ratarea însămînțării era moartea. Oricum, pentru o scurtă perioadă, putea să stea liniștit. Urma Etapa Acoperișului și, aici, o mică intervenție orbitală era strict necesară. Poate că, dacă îl va implica mai mult pe Crey, îi va mai ostoi cheful de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Templu. Cu o strângere de inimă, Johansson o văzu pe Oksana cum iese din navetă și dezlănțuie asupra paznicilor o furtună de descărcări laser. Femeia se antrenase luni întregi pentru lupta aceea și nu-și îngăduise nici cea mai mică ratare. Johansson manevră febril comenzile telescopului său și văzu bine cum focul metodic al Oksanei scotea din luptă adversar după adversar. Profitând de acest ajutor nesperat, cei care declanșaseră atacul se strânseră în jurul navetei și formară un grup compact, cu Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ofensiva sa antiliberală, începută cu refuzul de a numi un ministru propus de premier: la sfârșitul lunii februarie, conducerea PNL denunțase proiectul fuziunii cu PD, aruncând vina exclusiv asupra comportamentului politic al democraților și al lui Traian Băsescu 176. După ratarea anticipatelor, în vara lui 2005, eșecul fuziunii se profila ca al doilea mare insucces al strategiei promovate de Traian Băsescu după câștigarea alegerilor prezidențiale. Prin urmare, așa cum ne-o arată evoluțiile politice ulterioare, președintele Băsescu a decis să joace o
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
aici pentru a explicita această contradicție, însă poate ar trebui spus că trecerea la alegerea Parlamentului printr-un mod de scrutin majoritar, cu toate dezavantajele lui, ar reprezenta măcar o măsură congruentă practicii politice românești. În fine, să amintim și ratarea șansei de refacere a Alianței D.A., oferită, la începutul verii 2008, de Societatea Timișoara. Indecizia, dublată de conflictele care macină dreapta românească, riscă să aducă din nou la putere stânga politică, nereformată, construită cu precădere în jurul PSD, un partid condus
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
Specia dorinței tiranului depășește în întregime referința la real și se restrânge în unul nediferențiat al neființei. Tipul de dorință care îl determină pe tiran vine din „suprareal”, adică din somnul adânc și definitiv al rațiunii. Arhetipul său stă în ratarea completă a realului și nediferențierea lui de închipuiri și vise: „el este acela care, treaz fiind, este așa cum am văzut că este omul în vis”. Faptul că dorințele tiranului gravitează în jurul paricidului și incestului semnifică însăși pulsiunea nediferențierii, surprinsă atât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în alte dialoguri măsură sau limită) rămâne să dea seama de corectitudinea procedurii pe baza rezultatului obținut. Faptul că, în progresia argumentului, ne găsim uneori în situații în care nu avem demonstrație, dar avem rezultat (pentru că demonstrația e invalidată de ratarea obiectului) ne pune mai degrabă în fața unui exercițiu hermeneutic. Acest lucru se întâmplă atât în pasajul în care Tânărul Socrate încearcă să sară mai multe etape ale dihotomiei, împărțind ființele însuflețite în oameni și animale, sau exemplul Străinului cu împărțirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să lase un pic de loc și emoționalului, dacă „metanerativele” sunt despre toți sau doar despre un establishment cu proeminență, putere și resurse, care construiește universalul după chipul și asemănarea sa. Mulți cercetători Își pun Întrebări foarte asemănătoare legate de ratări sistematice ale modernizărilor În România. Și constată faptul că, de câte ori câteva forțe progresiste atașate democrației liberale au Încercat să orânduiască lumea noastră potrivit normelor și instituțiilor specifice unor astfel de democrații, adesea contra curentului principal, s-au găsit destui intelectuali
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]