714 matches
-
atunci când nu ai șanse de reușită, nu aveam cum să lupt cu visele lui și nu voiam să creadă că tot încercând să-i vorbesc de eșecurile prin care trecusem, de fapt îl descriam și pe el ca fiind un ratat. Ce vrei de la ea? Aș vrea-o toată, mi-a răspuns și eu îi vedeam deja cu ochii minții, unul lângă altul. Mihai era ca și mine, un tip care uitase să crească. Nu mai văzuse femei goale decât în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e bine să te ferești de ea. Evit-o! Vezi-ți de carte și nu uita de ce ai plecat până în celălat capăt al țării!... Termină școala cu fruntea sus, altfel ai să simți pe propria piele cum e soarta unui ratat! Viața e ca urcatul pe munte... Uneori ajunge un singur pas greșit ca să te nenorocești și ar fi păcat să nu fii atent cum pășești pe cărarea pe care singur ți-ai ales-o. Eu nu m-am opus niciodată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
legături prietenești, de la care nu ai cum să mai pretinzi și altceva, și care îi amărăsc mereu, cu atâta putere, pe bărbații îndrăgostiți, terfelindu-le mândria în țărână și făcându-i să se simtă ca cei din urmă ratați dintre ratați. Însă, pentru mine, nu s-a oprit aici; n-am vrut eu să se oprească, căci persoana ei avea să-și piardă doar abia mult mai târziu semnificația în viața mea. (Ba mint! Nu și-a pierdut niciodată semnificația, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de binefacere decât să afle că buna sa stare e vulnerabilă. Și că sistemul său de valori e șubred.) Mitul celebrității. (Bănuiesc că un american l-ar privi uluit pe cel care i-ar spune că Michelangelo este un mare ratat, deoarece nu și-a putut duce la bun sfârșit nici unul din marile sale proiecte; întreaga lui operă fiind alcătuită din fragmente, împliniri parțiale ale unor ansambluri orgolioase. Cum să-l consideri ratat, când e atât de celebru? (Celebritatea reprezintă în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
manevre din Central Park South, Autocratul s-a trezit blocat pe o stradă laterală, adevărată patrie a teatrelor. În timp ce Lorne îmi vorbea despre succesele lui de pe Broadway, de pasiunea lui pentru scenă și câte și mai câte, am sesizat un ratat slab dar persistent, zgomotul făcut de o monedă lovită de geam. Lorne s-a aruncat pe podeaua mașinii, ca mașinii, ca Shadow. — E-n regulă, am spus eu. În taxiul alăturat stătea zâmbitoare Doris Arthur. Lorne s-a ridicat, venindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se supun funcțiilor lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi croiesc drumul. Eu sunt un artist - un artist al evadărilor. Atunci când am fost în Welcome-In lângă La Guardia, cu obscuritatea lui, cu femeile lui de închiriat, cu avioanele fugare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica drept „fantaziști” pe partizanii acestei arte antirealiste, evazioniste, marcate de voința insularizării ostentative. În plan psihosocial, tipologiile curente ale acestei identități destabilizate, scindate sînt: bovaricul, ratatul, arivistul snob, scăpătatul, boemul, ereticul, excentricul, dezabuzatul, alienatul, revoltatul... Există și afinități aparent paradoxale. Apropierea estetizanților Tudor Arghezi sau Ion Vinea de avocați ai artei sociale, precum relativ obscurii Vasile Demetrius sau I.C. Vissarion, indică alianța dintre două concepții „antiburgheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și oboseala congenitală a omului, inaplicația lui la muncă și exhibiționismul rhetorului căutînd succese de «galerie» (...) Nae Ionescu făcea totuși față oricărei situații, cu scăpările și piruetele proprii ratatului, unii i-au zis: superior, dar, mai sigur, cu o inteligență asimilatoare, ingenioasă și de aceea cuceritoare (...) întrecînd inteligențele noastre medii, ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lucian Blaga), fiind apreciat îndeosebi pe linia valorizării artei primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ofensat Curistul, păi chiar asta-i ideea acum, să se păstreze atmosfera aia, spiritul, încă tot n-ai înțeles că Roja e bolnav de nostalgie, că nu se mai poate vindeca? Nu mă interesează, astea sînt mofturi, Gulie, apucături de ratat, de om care nu mai are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu știai cum să mi-o spui mai pe ocolite, asta era? — Sincer să fiu, îi răspunse Timișoara făcîndu i loc să intre, m-am cam săturat de toți filfizonii și ratații care se perindă zilnic pe-aici închipuindu-și c-o să dea odată și odată lovitura. — Și eu care m-am speriat că așa dintr-odată i o fi venit cuiva de la Primărie ideea să desființeze localurile non-stop, să impună peste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai vechi, nimic nu avea importanță. — Aici e locul meu. Asta-mi doresc. Kay clătină din cap. — Ai renunțat la box acum cinci ani. Nu mai e viața ta. Agresivitatea femeii mă enerva. Am răbufnit: — Iar iubitul tău e un ratat, exact ca mine, și tu ai fost un soi de gagică din lumea interlopă până să te scoată el de acolo! Tu... Kay Lake mă opri cu hohotele ei de râs. — Ai citit despre mine prin ziare? — Nu. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
deosebite din viața mea: — O să-l prind. Căminul Veteranilor de Război, o altă clădire din cărămidă roșie acoperită cu funingine, era peste drum, ceva mai jos de Majestic. Am mers până acolo, închipuindu-mi-l pe orbul Tommy drept un ratat, unul cu care trebuie să stau de vorbă ca s-o mai îmbunez pe Betty, să mă mai împac cu ea. Am trecut pe lângă o cutie de scrisori pe care scria T. GILFOYLE, apoi am urcat la etaj. Am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri. Dinu era silitor. Eu dovedeam o mare înclinație spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stricasem câteva bucăți de marmură fără să scot nimic ca lumea din ele. Ascultam bâzâitul viespilor și filtram lumina aurie de toamnă printre gene. Mi-ar fi părut rău să mă despart de viață, păcătos de dulce și pentru un ratat. Încercam să mă liniștesc. Abia după ce m-am ridicat și m-am dus în casă, am observat că-mi apăruseră pete roșii pe mâini. Parcă eram mânjit de sânge. Speriat, am alergat la oglindă. Și pe față aveam asemenea pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbâcsită, măruntă, de ratat. „Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionându-l cu coada ochiului. Că sunt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur”... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. „E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
putere așa ușor. Vultur-în-Zbor era gata să vorbească, dar ea îi făcu semn să tacă. — E timpul să ne uităm pe carte, zise ea și băgă mâna sub pernă. Stând într-o cameră împuțită, cu speranțele de salvare năruite de ratatul care bombănea pe-afară, redus la statutul de pion în jocul altcuiva ca urmare a adevărului rostit de silueta acoperită de văl, Vultur-în-Zbor află povestea muntelui Calf; o află atunci când credea că nu se mai putea face nimic. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu. ― Când nu mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfințenia. ― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârșit, cine ești? XXXII ― Să lăsăm, deocamdată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mă mai gândesc la procurori, până și aceste amintiri ațipesc, toropite de soare. Ca șopârlele. Încât îmi vine să nu mă mai întorc niciodată în societate. ― Îți atrag atenția că asta e o soluție pentru sfinți și ratați. ― În categoria rataților aș putea aspira să pătrund acum. Am unele argumente. ― Nu te grăbi, Galilei. Ratarea e mai greu de îndurat ca sfințenia. ― Dar n-ar fi timpul să-mi spui, în sfârșit, cine ești? XXXII ― Să lăsăm, deocamdată, asta. Mai bine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
detractori ai dandysmului, provine din caracterul ambivalent al Însuși fenomenului: În fapt, el reunea, Într-un amestec insolit, apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene) este portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe locul 1 În Top 10 al romanului românesc din secolul XX2, Călinescu ar retracta ceva din următoarea frază: „Privită prin ce-ar fi putut să fie, scrierea este ratată, cum ratat este și autorul. Dar Mateiu Caragiale era un ratat superior, mai valabil decât izbutiții ș...ț”1. Important e că omul și opera sa au impus În epocă, ba până și după aceea, un stil. Firește, nu toți mateinii au fost sau Încă sunt (dintre puținii rămași În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
astea vi le-au spus ei iar dumneavoastră rânjiți, vă prefaceți că nu știți nimic, încercați să vă purtați cu mine cât mai blând, credeți că astfel mă puteți menaja... Vi s-a spus că sunt bolnav, că sunt un ratat, că am pretenția de a fi cunoscut, odinioară, e drept, numai pentru câteva ore, senzația mersului prin ploaie? Nu? Toate acestea le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fata de aici! IOANA. Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. HAMALUL (Scuipând scârbit.): Ce porcărie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici a pornit totul. Eu, când eram mic, începusem să simt extazul, vă jur, începusem să visez forma norilor, în timpul somnului. Era magnific, se făcea, de pildă, că începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare, cu indolență, cu tembelism de acești oameni puși în slujba cărții. Un orgoliu mărunt, de neîmpliniți ai sorții, de ratați impotenți îi face să-și urască, probabil, meseria și pe tine, care le ceri să și-o facă. Le ceri în virtutea contractului lor de muncă de care le amintești mereu prin nesuferitul buletin de cerere. Te privesc și te tratează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]