1,916 matches
-
Biserica avea posibilitatea să intervină și să reprime, opunându-se brutal unei anumite voințe formal democratice și liberale a puterii statale. Mecanismul era simplu: o parte a acestei puteri - de exemplu, magistratura și poliția - își asuma o funcție conservatoare și reacționară, punându-și automat instrumentele de putere în slujba Bisericii. Așadar, avem de-a face cu un dublu raport de asociere la înșelăciune între Biserică și Stat: în ceea ce-o privește, Biserica acceptă statul burghez - în locul celui monarhic sau feudal
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viață proprie, în esență liberă, chiar și la periferiile cele mai sărace și de-a dreptul mizerabile. Nici o formă de centralizare fascistă nu a reușit să facă ceea ce a făcut centralizarea operată de civilizația de consum. Fascismul propunea un model reacționar și monumental, ce rămânea însă la stadiul de literă moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile vechilor lor modele: represiunea se limita să obțină adeziunea lor în cuvinte. Astăzi, dimpotrivă, adeziunea la modelele impuse de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ignazio Buttitta: Eu sunt poet1tc "Ignazio Buttitta \: Eu sunt poet1" Tot repet deja de multă vreme că mă încearcă o mare nostalgie față de sărăcie, a mea și a altora, și că ne înșelasem crezând că sărăcia este un rău. Afirmații reacționare, pe care eu însă știam că le fac de pe pozițiile unei extreme stângi încă nedefinite și, cu siguranță, care nu este ușor de definit. Cât despre durerea de a mă vedea înconjurat de oameni pe care nu-i mai recunoșteam
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
rădăcini relațiile dintre cultura centralizată a puterii și culturile populare, nu a făcut decât să „izoleze” și mai mult universul popular napolitan. (...) Tempo, 22 februarie 1974 Biserica, penisurile și vaginele 1tc "Biserica, penisurile și vaginele1" Biserica nu poate fi decât reacționară: Biserica nu poate fi decât de partea puterii; Biserica nu poate decât să accepte regulile autoritare și formale ale conviețuirii; Biserica nu poate decât să aprobe societățile ierarhice în care ordinea să fie garantată de clasa dominantă; Biserica nu poate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Codul Penal italian - în acest caz, cu o înțelepciune surprinzătoare și poate în ciuda prietenului meu De Marsico 1 - nu face deosebire de sex. Nu aș vrea ca atunci când progresiștii italieni vorbesc despre reforma Codului Penal să se pronunțe, în mod reacționar, și în ceea ce privește esența acestui lucru. Ar fi în stare de una ca asta - cel puțin judecând după articolul la care am făcut aluzie (care cu siguranță nu este episodic, dimpotrivă). Iată ce aș vrea să spun despre acest subiect. Lumea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
demonstrațiilor anticomuniste, a apărut imediat zvonul că la Malta s-a stabilit un acord sovieto-american pentru a Împinge Albania În direcția indicată de evenimentele din celelalte state est-europene, iar Alia a chemat la „luptă de clasă”, vechea soluție, „Împotriva forțelor reacționare din interior”. Reacția era exact aceeași pe care am văzut-o la București În ajunul căderii lui Ceaușescu: declarații de fidelitate ale notabililor - Între care directorul Institutului de Istorie din Tirana, Stefanaq Pollo - și o represiune brutală. Cititorii revistei 22
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
La Praga, un șef de sector de la secția de propagandă a CC al PCC afirmă, la 27 octombrie, că grupările de opoziție din Cehoslovacia „Își desfășoară activitatea cu sprijinul mijloacelor de informare din Occident și cu ajutorul material al diverselor grupări reacționare capitaliste”. În replică, „pentru combaterea oricăror manifestări ostile socialismului”, s-au organizat „adunări de partid În diverse regiuni și raioane, s-a insistat asupra Îmbunătățirii muncii politico-ideologice, dar și asupra profilului moral-politic al comuniștilor aflați În munci de răspundere” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În care Își exprimă Îngrijorarea față de evenimentele din Polonia, pune sub semnul Întrebării capacitatea Poloniei de a fi un aliat demn de Încredere În Tratatul de la Varșovia și afirmă că participarea reprezentanților „Solidarității” În guvernul de la Varșovia „servește celor mai reacționare cercuri imperialiste”, aceasta nefiind doar o problemă internă a Poloniei, ci una a tuturor statelor socialiste. Conducătorul român va fi taxat dur pentru Îndepărtarea de la principiul neamestecului În afacerile interne, pe care, pînă atunci, Îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prezent cu două studii de factură monografică (Unamuno și ideea de progres și Alexandru Philippide), iar Gherasim Luca trimite articolul Aragon, scriitorul generației istorice, în care insistă asupra mutației dinspre suprarealism („mișcare intelectuală lipsită de orice valoare, având pronunțate atitudini reacționare, ascunse într-o frazeologie fals revoluționară”, se afirmă într-o notă a redacției) spre o literatură ce se revendică de la ideologia socialistă. În aceeași direcție a studiilor biografice se înscrie și articolul intitulat Panait Istrati, datorat lui Mircea Mancaș. Cronicile
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
organizare pe care se baza mare parte din raționamentul lui Lenin. Pentru a ne face o imagine asupra speranțelor utopice ale liderului rus cu privire la partidul de avangardă, am putea vorbi despre „exercițiile de masă”, care erau extrem de populare atât printre reacționari (care se mobilizau), cât și printre mișcările de stânga de la sfârșitul secolului al XX-lea. Organizate pe stadioane enorme sau În locurile de paradă, acestea reuneau mii de tineri instruiți să se miște la unison. Cu cât figurile - adesea executate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o experiență de câteva decenii În managementul transnațional. Vezi François Duchene, Jean Monnet: The First Statesman of Interdependence, Norton, New York, 1995. Nu voi continua această idee aici, Însă cred că nazismul poate fi Înțeles cel mai bine ca o formă reacționară de modernism. Asemenea stângii progresiste, elitele naziste aveau viziuni grandioase legate de proiecte de inginerie socială puse În aplicare de stat, incluzând exterminarea, expulzarea, sterilizarea forțată și reproducerea selectivă În scopul „Îmbunătățirii” genetice a rasei umane. Nazismul ca formă virulentă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Cambridge University Press, Cambridge, 1984 și Norbert Frei, National Socialist Rule in Germany: The Führer State, 1933-1945, traducere de Simon B. Steyne, Oxford University Press, Oxford, 1993. Îi sunt recunoscător lui James Ferguson pentru că mi-a amintit faptul că proiectele reacționare extrem-moderniste sunt pe cât de ample, pe atât de progresiste. Nu am deloc intenția să pledez pentru conservatorism. Conservatorii de diferite orientări pot să fie la fel de puțin preocupați de libertățile civile și pot să recurgă la mijloace brutale pentru a rămâne
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Conservatorii de diferite orientări pot să fie la fel de puțin preocupați de libertățile civile și pot să recurgă la mijloace brutale pentru a rămâne la putere, Însă ambițiile și orgoliul lor sunt mult mai reduse; planurile lor (spre deosebire de cele ale moderniștilor reacționari) nu necesită răsturnarea ordinii sociale pentru a se crea noi colectivități și loialități, o nouă familie și un nou popor. Václav Havel, discurs ținut la Victoria University, Wellington, Noua Zeelandă, la data de 31 martie 1995, reprodus În New York Review of
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Cohen, Le Corbusier and the Mystique of the USSR: Theories and Projects for Moscow, 1928-1936, Princeton University Press, Princeton, 1992. Personaj creat de David Low În 1930 irascibil, arogant, șovin, Întrunind toate stereotipurile imaginate despre englezi pentru a satiriza opiniile reacționare ale autorităților britanice. Pentru o excelentă analiză a modernității și a orașului american, vezi Katherine Kia Tehranian, Modernity, Space, and Power: The American City in Discourse and Practice, N.J., Hampton Press, Cresskill, 1995. Le Corbusier (Charles-Edouard Jeanneret), The Radiant City
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
remarcat, Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu (1924-1925), concepută ca replică la studiul lui I., relua în fapt viziunea dialectică a criticului ieșean: primul volum al Istoriei... avea în vedere fondul novator (Forțele revoluționare), al doilea - contrariul acestuia (Forțele reacționare), pentru ca în cel de-al treilea să fie schițate, fără o fundamentare științifică, Legile civilizației române moderne. I. revine de câteva ori în articole asupra ideilor sale, consolidându-le și reasamblându-le în alte contexte. Spiritul critic se transformă astfel într-
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
septembrie 1944. Dovada este oferită de faptul că ei au lansat, prin Frontul plugarilor, ideea creării unui asemenea organism, acesta nefiind - așa cum s-a afirmat ulterior în istoriografia comunistă • „«momeala» la care au recurs partidele burgheziei și moșierimii și majoritatea reacționară din guvernul Rădescu pentru a înșela masele țărănești“67. Mai mult decât atât, după prima zi de dezbateri, „Scânteia“ aprecia drept pozitivă • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală a Sindicatelor Agricole din România, dosar 195/1945, f. 230; „Tribuna poporului“, 30
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deosebea fundamental de cel expus în platforma Frontului Național Democrat, unele din prevederile lui fiind chiar mai raționale, comuniștii neputându-le găsi obiecții întemeiate, și-au direcționat atacul nu atât împotriva proiectului, cât împotriva partidului și a liderilor lui, a „reacționarilor național țărăniști“ - cum îi califica ziarul „Scânteia“, care îi plasa în aceeași categorie cu moșierii 106 - refractari reformei agrare, deoarece interesele lor de clasă • Henry L. Roberts, op. cit., p. 167. • „Ardealul“, 12.II.1945. • Vezi A.N.I.C., fond Uniunea Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cabinetului, Petru Groza, a depus la Consiliul de Miniștri proiectul comuniștilor de reformă agrară care, din cauza precipitării evenimentelor, nu a putut fi însă dezbătut. Și de această dată acuzația pentru eșecul acțiunii era îndreptată împotriva Partidului Național-Țărănesc, socotit cel mai reacționar, cel mai mare dușman al reformei agrare. „Ei n-au făcut și n-au consimțit reforma agrară. Reforma figura în programul lor numai pentru a câștiga cât mai multe voturi. Ei - conchidea liderul Frontului plugarilor - au folosit demagogia“109. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a conducătorilor partidului din care făcuseră parte până atunci 123. În anumite privințe, el era mai defăimător decât multe din articolele presei comuniste care atacau Partidul Național-Țărănesc. După opinia conducerii noii dizidențe, liderii național-țărăniști s-ar fi întovărășit cu conducătorii reacționari ai Partidului Național Liberal și ar fi înscăunat „în fruntea partidului cea mai penibilă și mai regretabilă dictatură a unei caste de moșieri, latifundiari și • Gh. I. Ioniță, Gh. Țuțui, Frontul plugarilor (1933-1953), București, 1970, p. 144. • Ioan Scurtu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să se fi putut desfășura fără acceptul lor. În plus, se părea că guvernul Peidl fusese înlăturat cu asentimentul armatei române, deoarece nu acceptase armistițiul cerut de către aceasta. Imediat au început să apară acuzații la adresa României: aceasta „stabilise un guvern reacționar care era contrar politicii Aliate“27. Reprezentanții Aliați aflați în capitala Ungariei certificau implicarea românească în schimbarea guvernului maghiar 28. La Paris, resentimentele împotriva României atinseseră o • 1918 la români. Documentele Unirii, Unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1918, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
României la tabăra Aliată 29. Deși românii au dezmințit imediat orice implicare a lor în lovitura de stat de la Budapesta 30, Aliații aveau nevoie de un „țap ispășitor“ pentru a prelua responsabilitatea aducerii la putere în Ungaria a unui guvern „reacționar“. Singura soluție prin care presa din Franța și Marea Britanie putea fi temperată era aceea prin care Consiliul Suprem își declara inocența față de evenimentele din Ungaria. În realitate, schimbarea de guvern de la Budapesta s-a produs printr-o acțiune nemijlocită a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anumită dezbinare. Pe de o parte, erau reprezentanții oficiali, politici și militari, ai României, generalii Mărdărescu, Holban, Panaitescu, Moșoiu și în special 35 E. Balogh, op. cit., p. 309. Ulterior, această acuzație privitoare la implicarea armatei române în instalarea unui regim reacționar la Budapesta a fost colportată și de către unii maghiari de stânga, obligați de către regimul Horthy să părăsească Ungaria (A.M.A.E., Fond 71/19201944, Ungaria, Relații cu România, 1919-1929, vol. 84, f. 6, 8). 36 A.M.A.E., Fond 71
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Nu s-a scris din motive emoționale, după N. Eidelman 3, și din motive politice, am mai spune noi astăzi. Iată doar câteva dintre epitetele atribuite de către cercetătorii ce s-au preocupat de viața și opera istorică a lui • Liprandi: „reacționar“, „trădător“, „spion“ etc. Mai rar întâlnim aprecieri moderate: „agent militar al guvernului țarist“, „memorialist“, „istoric militar“, „prieten al lui A. Pușkin“. Istoriografia sovietică moldovenească nu a reținut interesul lui I. Liprandi pentru istoria Basarabiei, cu toate că după volumul scrierilor - atât publicate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a culturii românești. Predecesorii săi - Eminescu, Maiorescu sau Caragiale - au vizat contemporaneitatea cu predilecție, adică exact anii în care România intra cu entuziasm în etapa construcției instituționale a modernității. Viziunea lor critică va evolua în sens antiliberal, nu însă și reacționar, așa cum credea Eugen Lovinescu 18. De altfel, teoria lor asupra modernității va fi vigilent selectată și supralicitată de către ideologii comunismului românesc, în tentativa de a-și legitima propria versiune cu privire la criza sistemului capitalist și „necesitatea istorică“ a celui comunist. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul nodal al civilizației românești, faptul că aceasta conținea „forțe reacționare” care se opuneau modernizării. Viziunea lovinesciană transferă opoziția maioresciană generată de organicismul romantic Într-o dialectică a modernului și premodernului, o confruntare În care modernul poate ieși Învingător. Ceea ce s-ar fi petrecut probabil mai târziu, În absența impactului stalinizării
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]