7,913 matches
-
și Memorii contemporane - al treilea pilon al monumentalei sinteze epice a scriitorului nostru, alături de Cronică de la câmpie și de Cronică de familie. Petru Dumitriu se dovedește astfel un Cronicar de tip balzacian, cu o viziune enormă, obiectivă, deci tradițională - un realism de secol XIX, refractar la modernismele narațiunii. Prozatorul construiește Marea Cronică, mai mult sau mai puțin fictivă, nu doar a unei epoci, ci a unei întregi istorii, dorind să înfățișeze documente umane și să prezinte eșantioane de timp și experiență
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
1994 (Scene de film mut), au adus, pe linia inițiată în poezie, noi puncte de vedere, dezvoltări, experimente și explorări legate de tema memoriei. Prezența unui referent socio-istoric în fiecare dintre cele trei romane a făcut să se vorbească de realismul lor, ceea ce este acceptabil doar în parte și cu unele nuanțări. Există într-adevăr un anume realism în aceste scrieri, în sensul raportării la realitatea istorică sau cotidiană a Spaniei secolului XX. Aceasta rămîne însă doar un punct de referință
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
experimente și explorări legate de tema memoriei. Prezența unui referent socio-istoric în fiecare dintre cele trei romane a făcut să se vorbească de realismul lor, ceea ce este acceptabil doar în parte și cu unele nuanțări. Există într-adevăr un anume realism în aceste scrieri, în sensul raportării la realitatea istorică sau cotidiană a Spaniei secolului XX. Aceasta rămîne însă doar un punct de referință și funcționează ca fundal, în vreme ce în prim- plan se află psihologia și conștiința umană, reacția individuală și
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
conștiința umană, reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau visat, de act
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
lui Franco), autorul se concentrează asupra mecanismului psihologic care explică schimbările și perturbările din comportamentul uman (animalizare, alienare) în condiții de viață inumane (clandestinitate, precaritate, izolare, dezrădăcinare, agresiune, amenințare și pericol permanent), asimilabile coșmarului, anormalității și irealității. Fundalul istoric și realismul circumstanțelor îi permit autorului să semnaleze ceea ce consideră a fi problema fundamentală: aceea a violenței, care afectează grav identitatea individului, degradează ființa umană, o reduce la instinctul primar de supraviețuire cu orice mijloace, inclusiv trădarea, jaful și crima. În Ploaia
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
pentru prea-tînărul povestitor, dar mult nu va întîrzia. Sam-tatăl e o figură mitică, e primul și cel din urmă părinte, e lunatecul absolut la fel cum e poetul absolut, trăiește în păduri, dar nu se desparte de pelerină și halbțilindru. Realismul magic își are părinții și în Europa Centrală, spațiu unitar în diversitatea-i de nume și de voci; unul dintre ei e Danilo Ki�, iar Grădina, cenușa e cea mai bună dovadă a felului în care din realitatea ostilă se
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
activ în spațiul creației și de mobil ca tip de gîndire estetică, avangardist cu manifetări explicite în cîmpul unui cubism întîrziat, este și unul dintre primii care, teoretic și practic, renunță la propria-i opțiune și se întoarce către un realism denotativ și arhaic, chiar înainte ca România să cadă explicit sub tăvălugul comunismului sovietic. încă din 1945, cînd mai erau încă doi ani pînă la abolirea monarhiei și trei pînă la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
care, paradoxal, sunt aproape înfiați de regim și tratați cu un amestevc de respect, curtoazie și, nu o dată, severitate. în această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică o manifestare aproape abisală care ține de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
constituit profilul și cu un sprijin consistent din această sursă. Așa cum pictura și gîndirea lui Ressu au fost însușite de către imaginarul simbolic al comunismului incipient, și pictura lui Corneliu Baba a avut un rol comparabil în același sens. In imagologia realismului socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
efectului de realitate. Comicul seamănă cu acela al lui Ioan Groșan, dar fără rezonanța istorică și jocurile textuale din O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Pentru că obiectul predilect al romancierului Petru Cimpoeșu rămîne mereu realitatea, deși nu realism în sensul tradițional al cuvîntului ne oferă acest roman cu tușe îngroșate și parodie metafizică. Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor (fostă Euler) din municipiul Bacău poartă în pîntecele lui o lume atinsă de un milenarism mic, care nu
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
a avut o bună intuiție. Sportul și mai ales fotbalul par să fie ultimul catalizator al interesului public de la noi. Tot acest roman e un spectacol cu marionete în care barocul gesturilor îngroșate și comicul exagerat se altoiesc pe un realism de fond, pe toate micile realități de bîlci ale acestui deceniu colorat. Nu trebuie neglijat însă că autorul surprinde și o dimensiune delicată, lilială a unora dintre aceste realități. Dincolo de atitudinea preponderent caragialescă, care face forța și farmecul acestui roman
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
așteptau, cu înfrigurare, să le vorbesc, pentru ca să deslușească din cuvintele mele care este... "situația". Le-am adus un mesaj al credinței, al nădejdii, făcându-i în același timp conștienți de realitatea "situației" lor; căutam dozajul potrivit, suportabil, de speranță și realism. O misiune din cele mai dificile și delicate. Le-am citat un verset din psalmi care spune că trebuie să ne gândim la ceea ce suntem noi, trecători și lipsiți de putere. Văzându-i impresionați, am trecut repede la un alt
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
copii abandonați (unii cu handicapuri ca urmare a încercărilor nereușite de întrerupere a sarcinii prin metode empirice), preferința pentru avort ca unică (și finală) metodă contraceptivă, lipsa de cultură în privința planificării familiale. Concluziile la care ajunge cercetătoarea americană, de un realism dur, sînt (încă) un semnal pentru o analiză autohtonă serioasă a lumii de dinainte de 1989 și a urmelor ei în societatea românească actuală. Gail Kligman, Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, trad. Marilena Dumitrescu, col. Procesul comunismului, Humanitas
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
promisiunii, toate ilustrate de declarații, programe, interviuri, dezbateri, "propagandă" tipărită, vorbită sau televizualizată, luînd forme dintre cele mai diverse și înecîndu-se în conținuturi dintre cele mai neașteptate, discursul politic premerge, întregește sau - în cel mai fericit caz!... - suplinește acțiunea politică. "Realismul magic" al discursului politic Există mai întîi, desigur, o realitate de recuperat. O mulțime de întîmplări, ce nu au putut fi "povestite" pe vremea dictaturii, își cer acum dreptul la existență scriptică sau, mai ales, orală. Politicienii se folosesc de
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
și de a înzestra cuvintele cu o putere magică, putere care, dincolo de încărcătura semantică, să atragă și să "afecteze" inima ascultătorului/ privitorului/ cititorului. Dacă am face o revalorificare a unor teorii ce țin de estetică, ar trebui să spunem că "realismul magic" aparține unui asemenea tip de discurs, ce ascunde continuu realitatea, înecînd-o într-o aură confuză, cețoasă, ambiguă, încifrînd-o și făcînd-o tot mai indescifrabilă, mai incoerentă și mai inaccesibilă. Adică, de obicei, se pornește de la cîteva elemente reale sau pretins
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Moldovei și Munteniei“ și „Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara Românească“. Vincent van Gogh Cu 150 de ani în urmă s-a născut pictorul, desenatorul și gravorul olandez Vincent van Gogh. După o scurtă perioadă caracterizată printr-un realism sumbru și grav („Mâncătorii de cartofi“), arta lui, sub influența impresioniștilor francezi și a graficii japoneze, atinge o intensitate expresivă maximă, susținută de culoare, căreia îi conferă, prin acordurile cromatice și dinamismul tușei, funcții simbolice cu profunde rădăcini emoționale (autoportretele
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
Halle Berry -, care a câștigat și „Ursul de argint“ pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul internațional al filmului de la Berlin 2002. Este o poveste deosebită despre intersectarea mai multor destine, o peliculă care abordează cu mult curaj și realism tema moștenirii grele a greșelilor familiei, a rasismului, precum și tema puterii de răscumpărare prin dragoste. De trei generații, oamenii dintr-o închisoare sunt înrădăcinați de muncă la temelia peisajului sudic contemporan. Toți sunt ofițeri la Departamentul de Corecție din- tr-o
Agenda2003-16-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280926_a_282255]
-
Un serial plin de partinică revoltă din „Scânteia”, semnat de Traian Șelmaru, unul din politrucii de tristă amintire ai vremii, punea degetul pe rana a patru versuri din poemul intitulat Tumefiere, interpretându-le ca pe o inadmisibilă batjocură la adresa exigențelor realismului socialist. Iată blestematele versuri: „Pentru ca umilința jocului/să-mi fie lăsată,/m-am deplasat la fața locului;/fața locului era umflată”. Autoarea însăși va remarca, în prefața menționată la antologia din care toate poeziile dintre 1948 și 1956 lipsesc, că
O poetă (aproape) uitată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2809_a_4134]
-
carte tipărită cu litere mobile. Joi, 6 februarie Carlo Goldoni Acum 210 ani a murit dramaturgul italian Carlo Goldoni. Supranumit de către Voltaire „Moličre al Italiei“, a reformat „commedia dell’arte“, eliminând miraculosul, improvizația și măștile și îndreptând-o pe făgașul realismului modern, transformând-o într-o comedie de moravuri. A scris comedii de caracter și de moravuri inspirate din viața reală, remarcabile prin vivacitate tipologică și verva dialogurilor („Văduva isteață“, „Mincinosul“, „Hangița“, „Bădăranii“ ș.a.). Vineri, 7 februarie Thomas Morus Cu 525
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
cu foarte bune realizări narative. Poate și din cauza... opoziției romantismului, cu doctrină afișată bătăios, întâi în Anglia, chiar mai înainte, în sec. al XVIII-lea, apoi în Germania și Italia, Franța, lovitura romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
și dincoace de intențiile autorului, din dorința lui expresă de a realiza un roman psihologic, scrierea rămâne pur realistă, în clasicitatea notorie ca structură, având toate determinările de referință în această privință. Am putea să-i spunem întregului demers narativ realism psihologic după modelul Mircea Eliade, care, tangențial se vede și în această scriere. Talentul de narator este indubitabil al lui Ion Catrina. De cunoscător al schemelor de realizare, al umplerii lor cu materiale de profil. Romanul Păpușa de sticlă se
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
lor dorită. Personajele principale întâi copii, adolescenți, apoi maturi și, în final, puși în fața vieții fără ieșire voluntară ori la comanda unui eu rival, nechibzuit Roxana și Silviu Grigorașcu traversează toate canoanele ofertate de autor. Ele se impun printr-un realism stenic, închegat stilistic, fiind gata oricând să înlocuiască pe "ai casei" fie pe cei din localitatea Poienari, rămași permanent în vizorul autorului, fie pe cei de la oraș, prezenți în angrenajul epic, prestabilit de romancier. Legătura strânsă dintre bunic și nepot
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
în privința vieții pe care a reflectat-o aristotelic. În fond, ea este o lume prin care a trecut nu fără folos chiar autorul. De aceea, n are țesătură rară, prin care moderniștii ar putea croșeta cu materialul propriu și despre realismul fantastic, dislocările personagiale, confuzia de planuri existențiale, plasate unde nu te aștepți, în vis, despre exacerbarea, desigur, la maximul imaginarului, al căutării neliniștite a eu-ului, a cazurilor deliberat bolnave de politică (aici, în roman, doar întâmplător se gă sesc
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
azi, prin cercetă rile lui Ștefan Cazimir, Florin Manolescu, Liviu Papadima, Ion Vartic, Ioana Pârvulescu și Dan C. Mihăilescu, interpretarea s-a îndepărtat considerabil atât de perspectiva clasică impusă de Șerban Cioculescu, cât și de cea tendențioasă (cuprinsă în formula „realismului critic”), din anii ’50. Caragiale nu mai este, acum, doar junimistul care, în piesele și prozele sale scurte, construiește o lume românească în care formele plutesc la înălțime, fără legătură cu fondul, și cu atât mai puțin „criticul burghezo-moșierimii”. Nu
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a publicat în 2011 remarcabilul
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]