8,278 matches
-
social-politice românești actuale. Din această multitudine de idei și opinii răzbate o înțelegere complexă și nuanțată asupra realității umane, o bogată experiență de viață și o judecată închegată în jurul unor convingeri ferme. Aș spune că Vasile Fetescu promovează o viziune realistă asupra vieții, ținându-se la distanță de moralismul scorțos și rece. Domnia sa nu scrie de pe pozițiile unei autorități epistemice sau morale, ci bazându-se pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
decât ori bun ori rău la suflet. Manifestările conjuncturale sau cele mimate nu-i schimbă caracteristica definitorie. Performanțe Marile performanțe sportive răsplătite cu aur au încorporate în ele talent, muncă istovitoare, renunțări și sacrificii. Reușită Dacă în realizarea unui scop realist dorința arzătoare este susținută de voință puternică, reușita este asigurată. Cunoaștere Câinele se cunoaște după lătrătură Iar omul după chip și căutătură. Echilibru Cei ce reușesc să-și aprecieze în mod realist neîmplinirile, pierderile, eșecurile sau dramele cu care se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și sacrificii. Reușită Dacă în realizarea unui scop realist dorința arzătoare este susținută de voință puternică, reușita este asigurată. Cunoaștere Câinele se cunoaște după lătrătură Iar omul după chip și căutătură. Echilibru Cei ce reușesc să-și aprecieze în mod realist neîmplinirile, pierderile, eșecurile sau dramele cu care se confruntă, își păstrează echilibrul nervos și tonusul psihic. Luptători Adevărații luptători nu depun armele după prima înfrângere. Viclenie Viclenia ca trăsătură negativă de caracter trădează lipsa de onestitate. Ferește-te de oamenii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
certurile, injuriile și violențele se țin lanț cei care au de suferit cel mai mult sunt copiii. Răul Răul din om trebuie stârpit la primele manifestări, înainte de a se înstăpâni. Speranțe Speranțele dau tonus, sens și culoare vieții dacă sunt realiste. Visători Nimeni nu s-a îmbogățit făcând doar proiecte și nutrind speranțe. Speranțe Speranțele fanteziste nu au sorți de împlinire. Vinovați Nu căuta vinovați pentru nereușitele provocate de propriile slăbiciuni. Întrebări E bine că uităm? E rău? Răspunsul afirmativ este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
intensității ori măcar al coloritului epic. Nu apar episoade revelatoare, închegate deodată într-o materie romanescă pe care să o lumineze și s-o justifice. În locul unei acumulări de fapte și al unei explicații generale date acesteia, în logica ficțiunii realiste, se proiectează, într-o deconcertantă simultaneitate narativă și simbolică, un film aproape suprarealist. Parcurgându-l însă cu mare atenție (o atenție focalizată pe axul poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative), vom ajunge, dacă nu la o concluzie
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
unui proiect de fericire universală altfel decât prin masacrarea unei părți din populație? Victima ce tot apare și dispare, povestea Marelui Brigand (un mit "confuz și aproximativ", dar care pare a se confirma), devastarea orașului de provincie de către Ordinul Fraților Realiști și împușcarea mai tuturor personajelor ce ne deveniseră familiare: toate aceste "evoluții" nu fac decât să destrame și mai mult senzația abia dobândită de certitudine. Cu toată masivitatea și soliditatea lui, romanul atât de original al lui Petru Cimpoeșu e
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
o lume de citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și speculează combinațiile picturii suprarealiste. El recurge la tehnica instantaneelor și renunță la continuitatea acțiunii în favoarea desprinderii faptelor din flux și a reliefării unor momente izolate semnificative".
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
să studieze la fel de meticulos decristalizarea iubirii sau erodarea relației amoroase. Capitolele XV-XVII reprezintă exact acest punct de cumpănă, vârful comuniunii și apariția primelor îndoieli, cu prefigurarea declinului. Radu Petrescu face din iubire un sentiment pur artistic, sustras din tentaculele socialității realiste. Modul de a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
la nivelul umanului: un laitmotiv al volumului este versul rimbaldian "O, inimă, ce-nseamnă mări de sânge..." (care, în original, continuă "Et de braise, et mille meurtres, et les longs cris / De rage, sanglots de tout enfer..."). Un prozator mai realist face concurență minunatului poet în proză. Până și vocabularul trece această linie de demarcație și include, alături de cuvintele cărtăresciene de odinioară, pe care trebuie să le cauți în dicționar, vorbe scrise uneori pe ziduri dosnice, pe care nu trebuie să
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Rimbaud, pe suprarealiști, pe Urmuz, pe Kafka, Pirandello, Sartre, Camus, pe "romancierii americani", iar dintre contemporanii apropiați pe Eugen Ionescu. Toți reprezintă decadența, criza, iraționalismul, îndepărtarea de public (adică de popor), ruptura de tradiție, iar "marea tradiție a fost totdeauna realistă, deci profund democratică și umană" (în articolul Stilul secolului nostru). Mimetismul devine și el un motiv de acuză: Erupția teoriei modernismului este o erupție a slugărniciei, a lipsei de esență și de vitalitate proprie. Și de aceea trebuie respinsă" (în
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
sunt neglijabile. În articolul Modernism? din volumul Noi și neobarbarii există un paragraf care sintetizează cel mai bine atitudinea lui Petru Dumitriu față de modernism: "De ce mai era nevoie de Ťmodernismť? Căci în realitate, literatura nouă, a epocii noi, va fi realistă și socialistă, oricâtă cenușă au turnat peste această concepție conformiștii, dogmaticii, proletcultiștii și oricât ar fi profitat de asta cripto-moderniștii și cosmopoliții, ca să discrediteze realismul socialist. ŤModernismulť e bătrân de aproape o sută de ani. Dacă artiștii occidentali nu sunt
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
artistice folosite sau inventate de ei, în măsura în care ele servesc exprimarea mesajului nostru socialist. Mai mult: vom inventa la nevoie forme noi, nemaiîntâlnite până acum. Dar credem că literatura și arta celei de-a doua jumătăți a secolului XX vor fi realiste, deci democratice, sau vor pieri" (p. 101, în vol. I, Opere Petru Dumitriu, 2004). E o pagină antologică, de virtuozitate a piruetelor ideologice ale scriitorului, practicate în anii 1956-1959. Ar merita analizată pe îndelete, ca un eșantion simptomatic al unui
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
se hotărăsc să le spună el și ea, din confesiunile pe care și le fac, din fluxul, uneori întrerupt, alteori abundent, al mărturisirilor. Altfel spus, personajele devin prisme prin care se întrevăd existențele lor - și nu invers, ca în romanul realist tradițional. Unde obiectivitatea epică reprezintă o condiție obligatorie, iar hățișul de fapte apare ca necesar pentru desenul traiectoriei eroului. Romanul lui Octavian Paler răstoarnă perspectiva, construind și analizând cu atenție două personaje, ca să poată privi, prin ele, lumea. Eventualele obiecții
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
ca să poată privi, prin ele, lumea. Eventualele obiecții legate de nerealismul romanului ar cădea, astfel, alături de miza prozatorului și de formula cărții sale. O putem citi cu un ochi "rău", detectând, prin simple și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
canișul Bichon, devenit deja personaj sadea și superdotat, de vreme ce se folosește de propria grilă olfactivă spre a deplânge decăderea moravurilor umane, dar și a pegrei canine din mahalale. Victoria Comnea, aflată deja la a cincea sa carte, narează cuceritor, credibil, realist, incisiv și fără iluzii, fie că vine vorba de starea de fapt a românilor sub protectoratul rus, fie, în respectul adevărului uman și psihologic, de portretele unui Kutuzov, Napoleon, Manuc, sau de figuri emblematice din dinastia Văcăreștilor (Ienăchiță, Nicolae, Alecu
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
risipite spre zări nebănuite. Se vedeau unul pe altul ca printr-un vis imemorial și îndelung râvnit și tot așa îi vedeau și ceilalți." (p. 56). Se observă imediat dinamica scenei, ca și a fragmentului însuși. Textul demarează în registru realist pentru a ajunge la o poezie a violenței și apoi la poezie, pur și simplu. Apelativul câini sovietici cu care antrenorul Geza Furo își dezmiardă băieții din ring se va transforma, treptat, într-un renume: într-o definiție a succesului
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
mai aridă demonstrație textualistă. Dar amândoi sunt la fel de speculativi și de teoretici. Li se potrivește foarte bine sintagma lui Mircea Nedelciu: ei fac "inginerie textuală". În Pupa russa (Ed. Humanitas, 2004), Gheorghe Crăciun e mai natural și mai convingător, mai realist, mai savuros și mai atractiv decât în oricare dintre cărțile sale. Punctul de plecare este tot unul teoretic, cu deosebirea că, în ecuația elementară a legăturii dintre viață și literatură, scriitorul a pus acum accentul pe primul termen. Pariul simplu
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
și ambițios demers practic ce face încă o dată dovada erudiției autorului, vizate fiind în special texte ale unor scriitori romantici sau care se folosesc în mod explicit de simboluri, dar metoda își dovedește eficiența mai ales în decodarea textelor considerate realiste, în care scriitorul recurge în mod inconștient la imagini arhetipale. Sunt supuși unei astfel de analize scriitori români (V. Voiculescu, M. Eminescu, I. Slavici, M. Eliade), dar și nume cunoscute din cultura europeană precum Shelly, Byron, Leopardi, Lamartine, Hugo, Hesse
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia, ludicul, artificiul decid într-un roman prin excelență autoreflexiv. Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Mircea Horia Simionescu, protagoniștii Școlii de la Târgoviște
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
se face (2002), tot un roman autoreflexiv, până la descărnarea mecanismului și a demonstrației epice. "Cum se face un roman" este un subiect la fel de interesant ca și "cum se recuperează o moștenire". Mircea Horia Simionescu lucrează pe ambele planuri, textualist și realist, punându-le la o derutantă concurență. Reflexivitatea creatorului face ca el să se întoarcă, firesc, asupra propriului act. Luciditatea, spiritul critic, atenția excesivă la modul în care opera se face stânjenesc în cele din urmă procesul creației, abătându-l de la
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
legile clasice ale romanului obiectiv. Romanul unui roman devine romanul unui romancier, un personaj ca oricare altul. Foamea de epic a romanului face ca o situație perturbatoare (întreruperile de autoreflecție și staționările în jurnal) să fie convertită într-o situație realistă, tradițională: relatare despre întâmplările unui romancier - devenit un personaj obișnuit, chiar dacă imprevizibil ca apariție, un personaj care se integrează în narațiune, deci în realitate. Nesfârșitele primejdii arată că se poate face un roman fundamental epic și dacă introduci un romancier
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
o treaptă a gesticulației programatice, fără a afecta figura profundă a poetului. Contactul cu René Ghil a generat "bufonerii instrumentale", dar și... o nostalgie clasicistă, căci Macedonski îl apreciază pe Verlaine ca un "clasic", bardul francez nefiind, spunea el, "nici realist, nici simbolist, nici decadent, nici instrumentalist". Neputînd fi acceptat în optica exegetului decît pasager sau parțial romantic, simbolist, parnasian, Macedonski ar fi un barochist printr-o summa estetică a creației sale, prin aerul baroc al acesteia în totalitate: "Romantic ca
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
ultimele filme ale sale denotă manierizarea -, însă cu ceva cu totul personal care stă într-un dozaj al burlescului și ludicului carnavalesc. Nu o parabolă ca în Underground a unei Serbii scindate de conflictele fratricide ne oferă Nemescu, ci filmul realist al unei Românii rupte în două, care încearcă în zadar să-și revină, să reînoade firul dintre trecut și prezent, să regăsească drumul pierdut și pe care visul american o luminează trist și fantast. Dacă vreți, regizorul realizează performanța de
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
spirituală", povestirile tematice subsumându-se astfel: vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", Lostrița nemaifiind pentru el doar o fixație, ci absolutul iubirii, ființa intangibilă. Surprinzătoare va fi abordarea realistă, am zice zolisto-panaitistratiană, cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul Zahei Orbul, deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologic. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul Brăilei. Adus de un individ malefic zis Panteră
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
lui, Ioan Lăcustă ajunge să oficieze, cu devoțiunea și umilința unui dreptcredincios al Textului. Că acesta nu mai este cel sacru, ci unul autoreprezentativ, are mai puțină importanță... Ce se întâmplă totuși în roman, din punct de vedere evenimențial? Episoadele realiste, în care autorul excelează (o scenă cu un profesor beat, în fața statuilor de la Universitate, o alta de amor turbat, cu o studentă excitantă prin vigoarea demascărilor ideologice practicate, o a treia, de asemenea memorabilă, cu un fost preot convertit la
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]