1,394 matches
-
Își explică deciziile, deleagă responsabilități, își demonstrează competența, dar își retrage încrederea dacă scopurile nu sunt atinse. Intervine fără întârziere când apare un conflict. Pentru el, a conduce înseamnă a clarifica, a decide, a-i face pe alții să acționeze. Realistul este un om cu experiență. Crede mult în experiența acumulată în practică. Pragmatic, el ține cont de persoane și de situații pentru a le fixa scopurile, a le determina nivelul rezultatelor așteptate. Se poate conta pe el și știe întotdeauna
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
Își explică deciziile, deleagă responsabilități, își demonstrează competența, dar își retrage încrederea dacă scopurile nu sunt atinse. Intervine fără întârziere când apare un conflict. Pentru el, a conduce înseamnă a clarifica, a decide, a-i face pe alții să acționeze. Realistul este un om cu experiență. Crede mult în experiența acumulată în practică. Pragmatic, el ține cont de persoane și de situații pentru a le fixa scopurile, a le determina nivelul rezultatelor așteptate. Se poate conta pe el și știe întotdeauna
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală literară, de un curent; astfel, se poate vorbi despre personajul clasic (tipologic, „plat“, static) sau despre eroul romantic (atipic, complex, dinamic), despre personajul realist (tipologic, „rotund
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literar sunt: - Portretul fizic, construit pe o dominantă exterioară, însumând elemente de fiziono mie, ținută, vestimentație etc. - Portretul moral detaliază calități sufletești sau defecte, trăsăturile de caracter, sistemul de valori, principii etice după care se conduce personajul. Este specific romanului realist/tradițional, „doric“, cum îl numește N. Manolescu: „Preponderența moralului asupra psihologicului: subiectul se pierde în obiect. Caracteriologie, tipicitate“. - Portretul psihic surprinde caracteristici ale personalității eroului, aptitudini înnăs cute sau dobândite (natură introvertită/extravertită; temperament impulsiv, coleric/melancolic, ezitant; fire rațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro anumită ordine (simplă/complexă, tipică/atipică) după un model structurant clasic, romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în 1920, procesul de modernizare a romanului românesc. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare roman existente în opera literară studiată Romanul Ion („romanoglindă“, „roman doric“ - N. Manolescu) impune definitiv în proza românească interbelică o viziune artistică realist obiectivă. Apelând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu abordează teme a căror complexitate este definitorie pentru specia romanului. Tema foamei ances trale de pământ a țăranului român se împletește cu tema vieții și a morții, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
necritică“. Aceasta întrucât ceea ce autorul Tractatus ului numește obiecte ar fi constituenți ultimi ai lumii, iar relația dintre obiecte și nume ar explica modul cum se corelează limbajul cu lumea. În acest sens, Wittgenstein ar fi fost, spre deosebire de Kant, un „realist necritic“. El ar fi crezut că limbajul nostru este configurat de natura intrinsecă a unor obiecte simple, care se află sub ceea ce ne este accesibil prin experiență.24 „Ideea este că în toate operațiile noastre cu limbajul ne mișcăm în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm ceva despre stările mintale ale altor persoane, atunci expresiile limbajului nu mai au nici o aderență. În acest caz, lipsesc regulile a căror observare asigură consensul vorbitorilor în folosirea expresiilor limbajului. Filozofii idealiști sau realiști vor putea produce argumente pentru propria lor interpretare a ceea ce înseamnă a ști ceva despre stările mintale ale altor persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
persoane și se vor putea certa fără încetare. Obiectul discuției și controversei îl constituie chestiuni în care nici evoluția cunoașterii noastre despre fapte, nici reguli general acceptate ale folosirii expresiilor nu ne pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
25 George Moore a reținut, în însemnările sale la lecțiile lui Wittgenstein, observația acestuia că disconfortul intelectual pe care ni-l poate produce confruntarea cu probleme ale filozofiei tradiționale, cum ar fi cele care constituie miza confruntării dintre solipsist și realist, va putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
individului, se promovează norme și aspirații, se micșorează distanța dintre capacitate și realizări. În același timp, competiția stimulează perseverența pentru atingerea scopurilor, pregătește individul pentru a face față condițiilor unei societați organizate pe principiile competenței, Îl ajută să-și aprecieze realist propriile capacități, comparându-le cu ale altora. Organizarea competitivă a activității În grup are și efecte negative. Astfel, În grupurile competitive, numărul comportamentelor agresive, al conflictelor, al atitudinilor de opoziție și suspiciune este mai mare. Competiția generează frustrare, amplifică anxietatea
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
el, economicului. Revenind la Pareto, acesta emite un postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Revenind la Pareto, acesta emite un postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului sau esența valorii, afirmînd că ecuațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
special în Orientul Mijlociu. Școala realistă - scrie Kissinger - nu respinge importanța idealurilor și a valorilor. Dar ea insistă asupra cântăririi atente, neinfluențate de sentimente a ponderii forțelor materiale și asupra înțelegerii istoriei, culturii și economiei societăților care alcătuiesc sistemul internațional. Nici un realist serios nu pretinde că puterea este singura lui preocupare. Dar nici un idealist nu poate susține că puterea este irelevantă în răspândirea idealurilor. Adevărata problemă este să stabilești proporția justă între aceste două elemente esențiale ale politicii. Kissinger salută progresul extraordinar
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
părăsi organizația + + - Europeanul Îi pasă de altii Prietenos Tolerant Generos Om de echipă Neagresiv Cald, afectuos Democrat Politicos Are încredere în sine Părere bună despre sine Inteligent Competent Activ Conducător Îndrăzneț Independent Modest Relaxat Vorbareț Moral Cinstit Muncitor Organizat Disciplinat Realist Riguros Liberal (Modernă Nu-i pasă de altii Neprietenos Intolerant Egoist Individualist Agresiv Rece, distant Autoritar Nepoliticos Nu are încredere în sine Părere proastă despre sine Neinteligent Incompetent Inactiv Executant Timid Dependent Încrezut Încordat Rezervat Imoral Necinstit Leneș Dezorganizat Nedisciplinat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lecție; leneș; lepră; liniștit; lucid; mate; meditație; Megan; mereu; mîndru; mulțumire; muncește; muscă; nesănătos; neștiință; note mari; nu; oameni; ochelari; om de cuvînt; omenos; onest; onoare; ore; orgolios; parchet; pasionat; pentru; persoană; persoane; precaut; prefăcut; premiant; priceput; profesor; prost; răbdător; realist; realitate; realizabil; regulat; responsabilități; robot; sensibil; sîrguință; soveste; spaniol; străduitor; studios; studiu; succes; ști; tare; la timp; la timp cu toate; tînăr; trainic; așa ar trebui să fie fiecare; de tot; veridic; visător; voinic; voios; vrea (1); 760/235/86
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Își explică deciziile, deleagă responsabilități, își demonstrează competența, dar își retrage încrederea dacă scopurile nu sunt atinse. Intervine fără întârziere când apare un conflict. Pentru el, a conduce înseamnă a clarifica, a decide, a-i face pe alții să acționeze. Realistul - este un om cu experiență. Crede mult în experiența acumulată în practică. Pragmatic, el ține cont de persoane și de situații pentru a le fixa scopurile, a le determina nivelul rezultatelor așteptate. Se poate conta pe el și știe întotdeauna
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
configurate încă din literatura Antichității și perfecționate de clasici (eroul, avarul, ipocritul, lăudărosul, soțul încornorat, naivul, visătorul, cugetătorul, fata ingenuă ori fata bătrână, cocheta etc.). - Tipologiile sociale (țăranul, soldatul, aristocratul, burghezul parvenit, intelectualul, artistul etc.) sunt „obiectul de observație“ al realiștilor, iar în versiuni parodice, al postmoderniștilor. - Tipologiile estetice vizează canonul impus de o școală literară, de un curent; astfel, se poate vorbi despre personajul clasic (tipologic, „plat“, static) sau despre eroul romantic (atipic, complex, dinamic), despre personajul realist (tipologic, „rotund
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
literar sunt: - Portretul fizic, construit pe o dominantă exterioară, însumând elemente de fiziono mie, ținută, vestimentație etc. - Portretul moral detaliază calități sufletești sau defecte, trăsăturile de caracter, sistemul de valori, principii etice după care se conduce personajul. Este specific romanului realist/tradițional, „doric“, cum îl numește N. Manolescu: „Preponderența moralului asupra psihologicului: subiectul se pierde în obiect. Caracteriologie, tipicitate“. - Portretul psihic surprinde caracteristici ale personalității eroului, aptitudini înnăs cute sau dobândite (natură introvertită/extravertită; temperament impulsiv, coleric/melancolic, ezitant; fire rațională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro anumită ordine (simplă/complexă, tipică/atipică) după un model structurant clasic, romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în 1920, procesul de modernizare a romanului românesc. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare roman existente în opera literară studiată Romanul Ion („romanoglindă“, „roman doric“ - N. Manolescu) impune definitiv în proza românească interbelică o viziune artistică realist obiectivă. Apelând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu abordează teme a căror complexitate este definitorie pentru specia romanului. Tema foamei ances trale de pământ a țăranului român se împletește cu tema vieții și a morții, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
caracterul pur scientist și că "oroarea de metafizică" eșuează finalmente tot într-o construcție metafizică, adică în ceea ce fusese repudiat în mod programatic. 57 Blaga se referă la "pasivitatea" naturaliștilor, înțelegându-i prin aceștia atât pe pozitiviști, cât și pe realiști, pentru că el are mereu în vedere știința și arta deopotrivă: Dacă ar fi putut, naturaliștii s-ar fi transformat cu mare plăcere în aparate fotografice." Spicuim în continuare câteva pasaje concludente din Fețele unui veac (pp. 161-162): În pozitivism "orice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
semnificații, devenite simple elemente de figurare, printre atâtea altele. Istoria nu poate fi tratată cu sensuri și semnificații, decât pentru a alcătui o țesătură, o imagine. Aici vom da credit deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prin invazia imaginii și a temelor expozițiunii (făcînd un loc în lumea textului fotografiilor, "obiectelor analogice"replici vizuale în sine, "còpii"-, muzeelor, colecțiilor, expozițiilor, motive care presupun, toate, etalarea, deplierea imaginilor care înmagazinează fragmente de "real"), poeticianul francez asociază romanului realist și naturalist un model structural corespunzînd dispozitivului fotografic. Orice "încăpere" ajunge să funcționeze ca o cameră sensibilă, de luat vederi, "în toate sensurile cuvîntului", împrumutînd structura (spațiul închis, obiectivul, placa sensibilă metaforă, adesea, pentru procesul privirii și al "înregistrării", obturatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dimensiune a socialului, în însuși modul de reprezentare legală a țării, tocmai sub un regim care se pretindea, prin legea lui structurală, reprezentativ. Prin profunzimea criticii sale la adresa societății din care face parte, Caragiale poate fi considerat un autentic critic realist, ocupând un loc de cinste alături de marii scriitori ai tuturor timpurilor. 5.9. IBRĂILEANU, GARABET: „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale“. În: „Ibrăileanu, G. Pagini alese“, II, București, ESPLA, 1957, p. 186-201 și în: „Ibrăileanu, G. Studii literare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]