673 matches
-
puterile națiunii.<ref id=”1”>Ibidem, p. 187.</ref> Invocarea lui Tocqueville în 1884 nu este întâmplătoare. Junimea este unul dintre mediile care facilitează circulația intelectuală a unei lucrări precum L’ancien régime et la Révolution. Lecția lui Tocqueville este recognoscibilă și în vigoarea cu care P.P. Carp apără, în 1884, nucleele de organicitate pe care statul centralizat și atomizant tinde să le elimine. Intenția lui Carp, în linie conservatoare, este de a reda individul unui cerc comunitar de care el
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Și de fiecare dată să ai succes în a fi persuasiv, să ai sens, să interesezi.” Lumile ce se ascund în spatele diferitelor strategii de reprezentare sunt „variante” ale celei reale, vocile și figurile protagoniștilor par transpuneri ale unor prezențe ușor recognoscibile. Modelul viu facilitează înțelegerea, iar desprinderea de acesta nu presupune alunecarea în fantastic, ci spre o altfel de întemeiere, prin ficțiune, a dimensiunii istorice. În prozele sale își găsesc locul studenți și profesori, militari de toate naționalitățile, foști lideri comuniști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale, formă a proiecției interioare, univers al căutării și al regăsirii de sine. O cercetare în profunzime a poeticii acesteia devine motivată și necesară, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale. "Reconsiderarea posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
faptul că povestea lor este povestea unei generații și, pe de altă parte, faptul că timpul, în curgerea lui, a șters semnele distinctive ale unuia sau altuia. În zona personalității, însă, generalul se diluează, personajele devenind, cum spuneam, distincte și recognoscibile în această vastă narațiune dialogată cu umbre și lumini... Ca și la Cehov, al cărui "Salon nr. 6" este implicit evocat de "Salonul nr.6 bis", în piesa lui Constantin Popa există o doză considerabilă de duioșie în raport cu personajul. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Împotriva semnificațiilor dare, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: Împotriva cititorului amorțit, Împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și În consecință superficiale - deși textele sînt și ele, Într-un prim moment niște imagini; Împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de cître toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de littérature générale Închide Între copertele-i mari o revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
impresia destul de comună, e adevărat, în cazul marii majorități a debutanților de incontinență, de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. Imaginarul poetic din cartea de debut a lui Șerban Axinte ( Starea balanței, Editura Eurocart, Iași, 1996) este cât se poate de fidel moștenirii (neo)moderniste. Regăsim, aici, suficiente semne lirice imediat recognoscibile, metafore-simbol descinse direct din ermetismul barbian sau din cel stănescian: "zodia acestui cuvânt", "veșnicul foc al zidirii", "un ochi fecundat de sine însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
debutul aproape simultan cu volumele Versuri (Editura Albatros, București, 1970) și Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970), a fost cât se poate de evident faptul că Emil Brumaru este posesorul unui teritoriu liric perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a calității estetice în primele două decenii de la debut, lirica lui Nichita Danilov a căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul încă își mai poate surprinde chiar și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etici decât la sensibilitatea fățiș sau estompat fracturistă a ultimelor valuri lirice. În versurile sale sunt evidente ecourile unor lecturi intens participative din poezia romantică, cea simbolistă și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu într-un hățiș textual de o luxurianță neobișnuită, al cărui analogon simbolic este chiar labirintul, unul dintre motivele cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
erotice care dominau volumele anterioare, cu o diferență majoră, totuși: în toate cele trei cicluri de scrisori (Scrisoare dintr-un ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu" (Ion Pop) al discursului poetic marca Cezar Ivănescu este, categoric, ușor recognoscibil, ci și substanța lui de fond, îndatorată profund dialecticii Eros-Thanatos: "!frumoasă și perfectă ca Moartea-n care toate/ se-adună cu-nveliș, îți jinduim toți clipa/ când goală-n fața noastră vei apărea lucind:/ o, urletul cu care te despicarăm
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bunul scut al durerii", "durere grațioasă") care așază adesea poezia lui Dan Laurențiu sub semnul oximoronului, văzut ca figură totalizantă. Aceleași complicații structurale sunt ilustrate în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetic actual. Vibrația profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care o recomandă drept o poetă de prim raft. Placheta sa de debut (Procesiunea de păpuși, Editura Helicon, Timișoara, 1996) anunța un univers poetic marcat de o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot). Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța eternității" pe care o cântă Voiculescu este sădită, spre exemplu, în cuplul de îndrăgostiți din Să ispitim povestea întâilor auguri, în care se celebrează un tip de eros spiritualizat cu sursă livrescă perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dinu Vasiliu pare a fi sensibil la cuceririle de dată recentă ale poeziei. Volumul Măști, reportaje, peisaje, utopii (Editura Outopos, Iași, 2000) se arată atras în egală măsură de ispitele așa-numitei grupări nouăzeciste și de unele marote optzeciste: sunt recognoscibile, în el, când racordarea fetișizantă la un cotidian imund, când refugiul în utopia culturii; când visceralitatea ființei, când apologia ficțiunii; când disprețul față de tentația tehnicismului arid, când joaca textuală și metatextuală. Undeva, se poate găsi și o explicație pentru această
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și magie și, cel mai important, la atitudinea față de supranatural 47. În prezent, Beowulf este departe de a fi considerat literatură "populară". Deoarece lumea pe care o descrie este atât de departe de a noastră și nu oferă nici un model recognoscibil pentru cititorul de rând, este descris ca mitologie și studiat mai ales de cercetători și de studenții la litere. Cu toate acestea, Beowulf oferă un număr de prototipuri care au supraviețuit în obiceiuri, valori și credințe populare și s-au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
participanții Își pot aduce aminte de materiale pe care le uitaseră În perioada de colectare a datelor. Acest tip de revizuire trebuie respectat chiar dacă studiul de caz sau unele componente ale sale vor rămâne anonime. În această conjunctură, o versiune recognoscibilă a raportului preliminar trebuie arătată surselor sau participanților. După ce aceștia au revăzut raportul și au fost rezolvate eventualele neconcordanțe ale faptelor, cercetătorul poate ascunde identitățile, astfel Încât să fie cunoscute doar celor care au participat la caz. Când Whyte (1943/1955
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]