928 matches
-
S-a pornit de la ideea că Chau-chau, Wolfspitz și Samoiede (un câine de sanie din Siberia, alb tot) sânt primele rase care s-au despărțit dintr-un câine originar, așa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoșul tuturor câinilor. Rezultatul, "eurasianul", nu a reușit să convingă pe toată lumea, dar până una alta, mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre exemplarele "cîinelui originar" prin splendidul cartier de vile din Handschusheim. Străzile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imagini filmate, să ascult muzica ușoară a acelor ani, să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfârșit pe Noica, pe Alecu Paleologu, pe Radu Bogdan, pe Monica și Virgil, pe Wald, pe Neagu Djuvara. Uneori am senzația că am reușit să recompun un parfum, alteori fractura stilistică mi se pare atât de mare, încît anii aceia par că se retrag în propria lor închidere, în misterul în care i-a proiectat ruptura. Cum aș putea, la rândul meu, să-i explic unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noble Français" și "bon Français".5 Ne aflăm totuși destul de departe de ideea modernă de națiune și de identificarea acesteia cu statul și cu un teritoriu stabil. Pe de o parte, teritoriul acesta este divizibil și poate fi compus și recompus de către rege, iar pe de altă parte, monarhia este unică și indivizibilă, idee care așeză, pentru o perioadă lungă de timp, temelia istorică a statului francez modern. Oricum, ar trebui să fim atenți și să nu interpretăm formarea unui stat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
alb sec • ulei de măsline extravirgin • sare • piper Timp de preparare: 80 min. Conținut caloric: 222 kcal/porție Fără ouă Mod de preparare: Fiecare cartof se curăță de coajă și se taie în felii groase de 5 mm, apoi se recompune înfigând feliile pe un bețișor pentru frigărui și alternându-le cu bucăți de brânză și frunze de busuioc. Se așază fiecare cartof „umplut” pe o folie de hârtie pentru copt, umezită cu vin alb, se adaugă roșiile tăiate în jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
-o În atâtea subprobleme, care să fie atât de mici, Încât să o poți rezolva pe fiecare dintre ele dintr odată”. În felul acesta se supun analizei științifice multe fenomene ale naturii care după rezolvarea tuturor subproblemelor, sistemul poate fi recompus, astfel Încât din suma problemelor parțiale rezolvate să se obțină un răspuns general. În cazul sistemelor complexe Întregul este Întotdeauna mai mult decât suma părților sale Întrucât, prin descompunere, ceva se pierde iremediabil. Cu o expresie tehnică se spune că astfel
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Ibidem. (27) Ibidem, p. 160. (28) Ibidem, p. 161. Imaginile eului: Arta (auto)portretuluitc "Imaginile eului \: Arta (auto)portretului" Desenul din covor Transcriere sistematică a Întâmplărilor și gândurilor unui autor, jurnalul intim este o grafie a minții. Portret involuntar, el recompune din fragmente chipul ignorat al celui care scrie. Acuta subiectivitate a autorului de jurnale se vede contrariată de obiectivitatea involuntară, când nu de-a dreptul contraproductivă, a scrisului. Dorința de mărturisire și de eternizare (prin scris) a mărturisirii, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
asemeni celebrului desen din covor al lui Henry James, recunoscând În el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba de un autoportret fulgurant, care nu are decât arareori consistența și coerența autoportretului din artele plastice. Recompus după o geometrie variabilă, el propune o lectură proprie, un decupaj mai degrabă al stărilor decât al imaginilor. Portretul construit de către jurnal va fi, așadar, Întotdeauna unul mai apropiat de psihologic decât de arta literară. Absența autoportretului sistematic și voluntar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar lumea se comprimă Într-o imagine. Eul, la rândul său, se recompune - după ce fusese pulverizat la contactul, cu exteriorul - printr-o dublă mișcare, articulându-se În doi timpi: În prima fază, Întrebarea adresată lumii Își pierde caracterul de interogație. E o afirmație disimulată, prin care eul cumulează, trecând În faza a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
atinge, prin consecvență, cota maximă a fidelității față de propria-i existență și de propriile-i condiții de funcționare. Premisa jurnalului intim reclamă supunerea la un cod: fragmentul se dizolvă În Întreg, evenimentele, izolate prin actul segmentării În unități independente, se recompun În perspectiva Întregului. A Întregului reprezentat de viața scriitorului 68. Altfel spus, privite prin ocheanul memoriei, evenimentele vieții se văd așa cum nu au fost niciodată: explicabile, firești, logice, pline de sens. La rândul său, Întregul se contrage În fragment, proiectându
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
strălucitor pe dinafară, pe atât de sec pe dinăuntru"8. O privire lucidă a înțeles că, în esență, problema nu este doar una artistică, de vreme ce "ar fi treaba unui batalion de istorici să renunțe la limbajul de lemn și să recompună o imagine ceva mai apropiată de cea reală a cruntului luptător care a condus Moldova timp de 47 de ani"9. Pledoaria pentru trecut a venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați ininteligibil în obiectul natural. Omul structural ia realul, îl descompune, apoi îl recompune" (R. Barthes, 1964: 214). Instalarea, în anii '50, a fenomenului structuralist coincide cu reconfigurarea spațiului intelectual francez marcat de ascensiunea științelor umane, dar și de criza intelectualului angajat (M. Jean-renaud, 1998: 268). Dacă pentru unii cercetători structuralismul ar fi subsumabil
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o viziune esențialistă, conform căreia în orice fenomen există ceva esențial, un nucleu dur, definitoriu pentru respectivul fenomen și pentru câmpul relațiilor sale cu alte fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea noologică, la care face referire Horațiu atrage atenția supra unui constructivism radical care ține de faptul că în orice tip de experiență particulară se recompune experierea pe care o face omul într-o relație de fundal cu Dumnezeu, o legătură noosică pură. Tot ceea ce se construiește și se reconstruiește este comprehensibil în raport cu acest sistem de referință dat de actualizarea sau dezactualizarea legăturii cu Dumnezeu. În
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
idealului estetic popular, făurit aici. Se pare că a reușit în mare măsură. In mâna olarilor lutul cânta In mâna lui Ion Antonică materia începe să gândească, să-și reamintească de ce și cum a început să cânte. Artistul descompune și recompune gesturile de inspirație primă, deslușește și explică geneza ideilor și sentimentelor populare incluse în vasele de lut. Adâncit în analiza conștiinței artistice populare, Ion Antonică ajunge la punctul în care făcându-se exponent al creației ceramice de tradiție natională găsește
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
întâi ca "fapte" atestate istoric), trebuie precizat că amintirile acestea împrumută acum, în romanul lovinescian, expresia impersonal- anonimă a mitului și legendei. Și asta deoarece, spre deosebire de memorialist, care voise să-și afirme personalitatea și să scrie istorie, romancierul intenționează să recompună aceeași "istorie" din cealaltă perspectivă, a "eului" înstrăinat, anonim ("dublul"), al copilului regăsit în vis. Înainte de a intra efectiv în pielea lui "Bizu" și de a-i povesti viața, era firesc așadar ca scriitorul să-l facă să dispară pe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ipoteze, Editura ART, București, 2008. 74 Iorga a determinat, prin influența sa, respingerea candidaturii la Academie a lui E. Lovinescu. 75 "D. Lovinescu ne vorbește cu prilejul romanului Mite", în Reporter, an III, nr. 53, 10 ian. 1935. 76 Criticul "recompune figura sufletească a scriitorului", afirmă Lovinescu într-o cronică de tinerețe (publicată în Convorbiri literare, anul XLIV, nr. 6, august 1910). Vezi E. Lovinescu, "A zecea muză: critica", în Opere, vol. IV, ediție îngrijită de Maria Simionescu și Alexandru George
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vezi Regulamentul pentru esaminarea titlurilor și a capacităței medicilor, farmaciștilor, veterinarilor și móșelor din străinătate, câri cer dreptul a esercita în România din 1866 sau decretele regale nr. 3124 / 15 noiembrie 1890, respectiv nr. 1452 / 21 aprilie 1892). Apoi, am recompus din surse atipice pentru un atare subiect (din presa jurnalul "Cronică", numere din ianuarie și august 1904 respectiv din corespondență din vară aceluiași an a lui Eugen Mavrodi, reprezentantul guvernului de la București în Belgia, cu Eliza Grecianu, una dintre doamnele
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
ale sistemului" este relaționată cu varietatea actelor represiunii, cenzurii și constrângerilor politice din România comunistă. Cel de-al doilea capitol dezvoltă istoria sociologică și politică a celor trei valuri ale exilului, completate cu generațiile care apar în memoriile diaristei. Se recompune, astfel, un profil, o condiție generic-temporală în tematica exilului: menținerea legăturii cu trecutul și păstrarea vie a memoriei familiale, identitatea națională, alcătuirea grupurilor, neajunsurilor materiale, decăderea psihică, bilingvismul, dificultatea integrării, implicațiile stilistice, afinitățile și controversele dintre exilați. Referindu-se la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
relația cu scrisul în fața cititorului. "Mi-am refuzat luxul ficțiunii poate și pentru că istoria impunea alte figuri ale morții"354, spune autoarea în La apa Vavilonului, volum de memorii scrise cu un ritm propriu, aflat într-o permanentă intensificare. Memoriile recompun un destin frământat, nu al unui om, ci al unei societăți: autobiografia se anulează dacă subiectul nu este autorul, ci protagoniștii unor întâmplări la care a asistat naratorul-martor. Valoarea de document ce poate fi cercetat este recunoscută de autoarea care
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
că pentru Gheorghidiu viața înseamnă un mod de cunoaștere exclusiv intelectual, cerebral, întrucât analiza și reflecția lucidă îl ajută săși clarifice stările sufletești, revelațiile iubirii și suferințele ei, realitățile războiului și ale societății în care trăiește. Tentativele sale de a recompune lumea, ca spațiu al iubirii ce dă sens și coerență haosului de instincte umane, evidențiază tocmai încrederea nestrămutată în forța ordonatoare a rațiunii. Sintetizând, liniile de forță ale personajului camilpetrescian sunt nevoia de adevăr absolut, refuzul compromisului și al jumătăților
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Personajul literar postmodernist Una dintre cele mai spectaculoase mutații pe care le provoacă proza postmodernistă se petrece la nivelul construcției personajului. Îndelungata unitate și coerență logică a eroului de roman „explodează“ și din fragmentele risipite în spațiul întregului text se recompune „din mers“ o ființă stranie, conștientă de libertatea de a se construi singură sau cu ajutorul cititorului. „Omul concret“, „omul cenușiu“, individul fără trecut, fără me morie, care își rescrie iarăși și iarăși propria biografie și își reinventează continuu identitatea se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Radu și Zare sunt crescuți în casa bătrânului învățător Popescu, până când fiul acestuia, Florea, este arestat, victimă a unei delațiuni. Zare este trimis la Leagănul de orfani, apoi la Casa de copii școlari din Sinaia. Parcursul existențial al personajului se recompune din detalii „îngropate“ în text, din dialoguri cu Radu, din scrisorile sale și din mărturiile celorlalți. Ca adolescent, trăiește trei experiențe modelatoare. În clasa a cincea, în urma unei dispute cu profesorul Valedulcean (cu care va coresponda până la moartea acestuia), își
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
inteligent e de "a vorbi ca alții" însă rămânând el însuși; diversele moduri de expresie ale cuiva se topesc în câte o piesă nouă în care se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
2000). Posibilul limitează probabilul, realitatea mișcă aliniamentele sale reale și spre forme virtuale, timpul își scurtează durata, făcând spațiul accesibil prin definiție, cuplând forțele fizice pentru a le putea controla efectele, unind microstructurile pentru a vedea adâncimile macrouniversului. Omenirea își recompune un alt ideal ce-i dă sens opțiunilor și-i armonizează interesele. Pașii spre o nouă ordine a lumii pun în evidență schimbarea principiului ordonator. Ceea ce a dinamizat lumea preglobală, adică principiul adversității (Dinu, 2004), se clasează ca lipsit de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]