947 matches
-
să-și schimbe direcția de atac spre nord. Această coloană, care ataca pe direcția nord, trebuia să străpungă liniile Armatei a 6-a de tancuri de gardă sovietică și mai apoi să se deplaseze în continuare spre nord pentru a recuceri Budapesta. Orașul fusese cucerit de sovietici pe 13 februarie 1945. Cea de-a doua coloană a Armatei a 6-a SS trebuia să se îndrepte spre sud, să se deplaseze de-a lungul Canalului Sio și să facă joncțiunea cu
Operațiunea Frühlingserwachen () [Corola-website/Science/312062_a_313391]
-
atacul german - Operațiunea Marița. Italienii nu au reușit să facă progrese rapide, dar, pe 12 aprilie, în fața înaintării rapide a trupelor germane, Înaltul Comandament elene a cerut trupelor sale să se retragă din Albania. Armata a 9-a italiană a recucerit Korce pe 14 aprilie, Ersekë pe 17 aprilie, iar pe 19 aprilie armata italiană a reușit să cucerească malurile grecești ale lacului Prespa și pe 22 aprilie să atingă granița elenă. Între timp, armata elenă din Epir a fost tăiată
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
bavarez, iar la moartea sa, Henric a devenit duce de Bavaria, cu numele de Henric al IV-lea, în 995. În 1002, în timp ce se îndrepta spre Roma pentru a-l ajuta pe vărul său, împăratul Otto al III-lea, să recucerească orașul, acesta din urmă moare. Știind că succesiunea va fi disputată, Henric intră în posesia însemnelor regale iar în 7 iunie 1002 este încoronat rege al Germaniei la Mainz. În următorii ani își consolidează puterea în Germania după care revine
Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312132_a_313461]
-
stat la conducerea Sfântului Imperiu Roman până la decesul tatălui său în 1493. La 34 de ani, Maximilian devine în sfârșit stăpânul teritoriilor care constituie moștenirea sa austriacă. În 1490, după moartea lui Matei Corvinul fără moștenitori legitimi, Maximilian reușește să recucerească Viena. Cum Tratatul de la Senlis a rezolvat diferențele franceze cu Sfântul Imperiu Roman, regele Ludovic al XII-lea al Franței având frontiere garantate în partea de nord și-a îndreptat atenția spre Italia, unde a făcut cereri pentru Ducatul Milano
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
orașul Smyrna (astăzi Izmir, Turcia), într-o familie din clasa de mijloc. În acea perioadă, orașul trecea printr-o perioadă prosperă, aflat sub ocupație greacă, perioadă însă ce nu va dura prea mult. În vâltoarea evenimentelor ulterioare Primului Război Mondial, orașul este recucerit de Turcia, și acesta este punctul ce marchează declinul familiei Onassis, care-și pierde afacerile cu tutun și tot ce acumulase de pe urma lor, lucru ce-i determină să se refugieze în Grecia. În 1923, la șaptesprezece ani, fuge in Argentina
Aristotel Onassis () [Corola-website/Science/312257_a_313586]
-
reușit să înainteze aproximativ 8 km, ei nu i-au putut forța pe britanici să se retragă. Pe 22 aprilie, britanicii au contraatacat. Pierderile au fost foarte ridicate de ambele părți, dar britanicii au reușit la începutul lui mai să recucerească dealul Longstop. A doua zi, toate forțele aliate au atacat pe toată lungimea frontului. Atacul final a fost lansat de britanicii conduși de generalul-locotenent Brian Horrocks pe 6 mai. Două divizii de infanterie și două de blindate s-au concentrat
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Asediul Budapestei s-a încheiat odată cu predarea orașului pe 13 februarie 1945. Germanii au încercat o ultimă operațiune ofensivă în Ungaria - Ofensiva de la lacul Balaton. Această ofensivă s-a încheiat cu un eșec pe 19 martie, când trupele sovietice au recucerit toate teritoriile ocupate de germani în 13 zile de ofensivă. După această ultimă ofensivă, trupele germane din Ungaria au fost înfrânte în mod definitiv. Resturile Armatei a III-a maghiare au fost distruse în perioada 16 - 25 martie 1945 într-
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu mici ciocniri și schimburi de grenade și focuri de la mare distanță. În sectorul Helles, în care
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Henri Gouraud, care îl înlocuise anterior pe Albert d'Amade, a fost rănit și înlocuit cu comandantul diviziei sale, Maurice Bailloud. Între 1 și 5 iulie, otomanii au contraatacat linile britanice de mai multe ori, dar nu au reușit să recucerească terenul pierdut. Pierderile otomane ale acelei perioade au fost estimate la 14.000 de oameni. La Helles a avut loc o acțiune britanică la 12 iulie, înainte ca efortul principal al Aliaților să se concentreze mai la nord, la Anzac
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe înălțimi. Din cei 760 de oameni din Batalionul neozeelandez Wellington care ajunseseră pe vârf, 711 au murit sau au fost răniți. Cum forțele turcești recuceriseră terenul, cea mai bună șansă de victorie a Aliaților s-a pierdut. Debarcarea de la Suvla a fost întărită prin sosirea Diviziei 10 Irlandeze la 7 august, a Diviziei 53 Galeze, care a început să debarce la 8 august, a Deviziei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fost sacrificați, tot pentru a evita folosirea lor de către otomani. Un singur marinar a fost ucis de resturile unei magazii de muniții care a explodat prematur, și s-au pierdut câteva ambarcațiuni ușoare. Puțin după zorii zilei, forțele otomane au recucerit Helles. În ultimele zile ale campaniei, apărarea aeriană otomană fusese întărită de o escadrilă germano-otomană de avioane de luptă care a început operațiunile deasupra peninsulei și a produs britanicilor primele pierderi aeriene la câteva zile după evacuarea de la Helles, când
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Frontul Briansk să preia comanda Armatei 16. La sfârșitul lunii septembrie 1942 în timpul punerii în aplicare a Operației Uranus, el a fost numit la conducerea Frontului Don, cu scopul de a distruge trupele încercuite în Stalingrad și apoi de a recuceri orașul (operațiunea Koltso). El a acceptat predarea mareșalului Paulus, șeful Armatei a șasea în 31 ianuarie 1943. Rokosovski a fost decorat cu Ordinul Suvorov în 28 ianuarie 1943. În 28 aprilie 1943, a fost promovat la rangul de general de
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
845 î.Hr. (Galil). a domnit douăzeci și cinci de ani și a venit pe tron la treizeci și cinci de ani. După trei ani de pace cu Siria, Iosafat s-a dus la Ahab, regele Israelului - cu a cărei soră se căsătorise, pentru a recuceri împreună Ramotul Galaadului. Însă regele Ahab a murit în timpul bătăliei, iar iudeii s-au retras împreună cu Iosafat (III Regi 22:19-38). Apoi, Iosafat a făcut o alianță comercială cu Ohozia, urmașul lui Ahab, pentru a aduce aur pe mare de la
Iosafat () [Corola-website/Science/311154_a_312483]
-
Omsk, Leon Troțki, conducătorul Armatei Roșii, i-a dat comanda Frontului de Est. Frunze a plecat să elibereze Turkestanul de insurgenții basmachi și de trupele albilor. A capturat Khiva în februarie și Buhara în septembrie. În noiembrie 1920, Frunze a recucerit Crimeea și a reușit să împingă generalul albilor, Piotr Vranghel și trupele acestuia afară din Russia. A condus de asemenea în calitate de comandant a frontului de sud, distrugerea mișcării anarhistului Nestor Mahno din Ucraina și a naționalistului ucranian Simon Petliura. În
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
abandonează sprijinul acordat țăranilor datorită nevoi de stratioți greu înarmați. În plan social încearcă să oprească dezvoltarea mari proprietăți ecleziastice. Astfel legea din 964 permite doar donații în bani către lăcașurile sfinte existente. Pe plan militar înainte de a fi împărat recucerește insula Creta(961), pătrunde în Siria de Nord și stăpânește pentru scurt timp orașul Alep. După ce ajunge împărat relansează campaniile sale militare, redobândind Cilicia(965) și înaintează în Siria, unde în 969 cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
zile. Ofensiva Aliată intrase în impas. Germanii au declanșat un atac pentru recucerirea Punctului 29 de lângă Tell el Eisa. Rommel și-a dat seama în sfârșit că principalul asalt Aliat avea să fie dat în nord și era hotărât să recucerească înălțimea. Pentru aceasta, comandantul german a mutat toate tancurile de mai la sud spre zona de nord a frontului. În zona de nord au fost mutate Divizia a 21-a Panzer și Divizia italiană de blindate „Ariete” de-a lungul
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
că majoritatea fuseseră provocate de aliații scoțieni decât de francezi.” "Jägerii" din Braunschweig dispuși în șanț își puseseră marile pălării pe tufișurile din fața lor. Acestea atrăgeau focul necontenit de muschetă al voltigeurilor francezi. Regimentul 95 Pușcași nu a reușit să recucerească satul apărat de infanteriștii lui Bachelu. Prințul de Orania a trimis mai multe companii ale Batalionului 27 "Jäger" pentru a-i asista pe britanici, însă limba s-a dovedit o barieră în calea cooperării utile. Sir Andrew a încercat să
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ulterioare. De abia a reușit să salveze o baterie, pe care a mutat-o lângă sat. Pe măsura ce rezistența a crescut, în special în pădure, Batalionul Grubenhagen a fost trimis în sprijinul Batalionului Luneburg. Infanteria franceză a încercat să recucerească Pireaumont. A atacat cu o forță mai mare, însă aliații aveau deja două batalioane hanovriene și două companii în sat, cu alte două batalioane din Hanovra în spate. Atacul francez a fost respins. Brigada britanică a lui Halkett, urmată de
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pe soldații din Gardă în timp ce fugeau și au provocat pierderi foarte grele. Aproximativ 500 de „tunici roșii” au fost omorâte sau rănite iar oamenii rămași s-au retras în pădurea Bossu. Infanteria franceză i-a urmărit iar voltigeurii acesteia au recucerit o parte din terenul pierdut. Între timp, Regimentul 7 Cuirasieri a atacat unul dintre batalioanele ducelui de Saxa-Weimar. Infanteriștii s-au refugiat în pădure. În jurul orei 19:00 au sosit noi întăriri pentru Wellington, reprezentate de Batalioanele Ușoare 1 și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
totodată adăugându-i-se bastioanele externe. În curtea interioară se văd până azi unele profile de piatră artistic sculptate, de la apartamentele princiare situate la etaj. Turcii au ocupat cetatea în anul 1552, după asedii repetate, iar în 1595 a fost recucerită de către Borbély György - căpitanul lui Ștefan Bathori - ajungând în custodia domnitorilor din Ardeal. Moise Secuiul - conducătorul luptei de rezistență împotriva ocupației austriece, întruchipat de către generalul Gheorghe Basta - după ce a fost înfrânt lângă Teiuș în anul 1602, s-a refugiat în
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
de pace orientat clar împotriva sârbilor. După o altă întâlnire cu Andronic al III-lea în 1329, în cursul căruia s-a luat decizia unei operațiuni comune, împăratul bulgar s-a pregătit pentru o invazie a Serbiei. Mihail voia să recucerească regiuni ocupate de sârbi în nord-vestul și sud-vestul Bulgariei. Planul prevedea o eliminare a statului sârb și partajarea teritoriilor între bulgari și bizantini. Conform cronicilor sârbe Mihail al III-lea ar fi cerut regelui sârb supunere imediată amenințând că "își
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
la războiul cu Serbia și să profite de slăbiciunea momentană a bulgarilor. Dar în 1332 bulgarii i-au zdrobit pe bizantini în bătalia de la Rusokastro și au reocupat posesiuni importante în Tracia. Regele Ștefan a intrat în Macedonia și a recucerit orașele luate de bizantini la începutul campaniei. La sfârșitul războiului acesta s-a întors la locul ctitoriei sale, mănăstirea Visoki Dečani, magnific monument din regiunea Metohia, pe care l-a înzestrat cu mai multe sate înainte de sfârșitul anului. La începutul
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
și uciderea lui Alexandru cel Rău. Cadrele filmate la Praga (Republica Cehă) se referă la perioada în care Mihai Viteazul aștepta să fie primit în audiență de împăratul Rudolf al II-lea pentru a solicita trupe, cu scopul de a recuceri Transilvania. Domnitorul este primit de împărat, după mai multe luni de așteptare, iar răspunsul acestuia a fost pozitiv. Deoarece regizorul Sergiu Nicolaescu a dorit o acuratețe istorică cât mai mare pentru filmul său, scenele de luptă au fost filmate în
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
înființată Armata a 8-a, prin contopirea mai unor unități din mai multe țări, în special din Australia și India Britanică, dar incluzând și soldați ai Africii de Sud, Noii Zeelande și FFL. Nou formata armată a lansat o ofensivă și a recucerit aproape întregul teritoriu cucerit de către Rommel, nereușind să cucerească doar pozițiile întărite de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. Rommel, după ce a primit provizii din Tripoli, a reluat atacul. După ce i-a înfrânt pe aliați
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
care răniții aliați, (printre care și comandantul lor, locotenent-colonelul John Dutton Frost), să fie evacuați și predați spre îngrijire părții germane. Comanda britanicilor a fost preluată de Frederick Gough. Germanii au eliminat pe rând restul punctelor de rezistență pe parcursul zilei, recucerind controlul asupra rampei nordice de acces pe pod. Astfel, rezervele germane au putut traversa podul, îndreptându-se mai apoi spre Nijmegen. Resturile forțele britanice de la Arnhem au continuat să lupte cu îndărătnicie, uneori în încleștări sângeroase om la om, dar
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]