111,719 matches
-
celorlalți. Prostiile respectabile" și înfricoșătoarea banalitate ucid adevărata înțelegere a operelor literare, de aceea criticul autentic, cel care trebuie "să cadă pe gînduri" și să te pună pe gînduri are nevoie de ceva esențial: "puterea de caracterizare" ("Un critic se recunoaște după această vocație specială, depreciat «impresionistă» a caracterizării"). Boala, care stimulează creativitatea, plictiseala vieții literare în momentele cele mai importante din punctul de vedere al aparițiilor valorilor, revelațiile în existența creatorilor, obsesiile proprii și ale scriitorilor comentați, obositoarele clișee, cazna
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
povestiri, care apar după 1918 Popa Man (scrisă în 1910), Păscălierul, Jandarmul nu sînt nici ele scutite de o vecinătate primejdioasă, aceea a lui Slavici din Moara cu noroc, după ce, tot Slavici, din narațiunile mai scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. În sfîrșit, romanele incriminate de Călinescu, Legea trupului sau Legea minții, sînt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină firii lor. În plin modernism, contemporan cu Hortensia Papadat-Bengescu (Fecioarele despletite sînt din același an cu Legea
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un fel de interes față de existența pariziană a Irenei. Tot la Praga, Irena îl reîntîlnește pe Josef de care în tinerețe fusese îndrăgostită. Acesta nu o mai recunoaște, dar se preface a ști cine este, lăsîndu-se antrenat într-o scurtă și incandescentă aventură amoroasă, încheiată umilitor și amar pentru femeie. Josef este și el un emigrant stabilit în Danemarca, devenit om de afaceri, rămas văduv și reîntors pentru
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
scriu bine își și dau seama că sunt buni, merg la sigur și nu așteaptă de la nimeni altceva decât să fie debutați. Lăsați să treacă puțină vreme până să ne mai trimiteți alte versuri. (Cătălin Păun, București) * Dacă dumneavoastră înșivă recunoașteți că „e foarte greu să fii poet/ când inima te doare/ când vezi că rămâi singur/ cu slova de veghe rămâi față-n față/ Și inima curge, inima-ngheață", cu alte cuvinte, dacă e greu să fii poet când condițiile
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie încă adevărul/ strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață./ cu palma întinsă în care închide/ cîțiva stropi/ deschide ochii te recunoaște.// dar numai după părinți" (omul galben, omul albastru). Dîndu-și sfatul a ține "ochii deschiși", constată o fabuloasă nelimitare a tuturor celor ce sînt: "sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
O lume și niște personaje cunoscute multora dintre noi, dar despre care ne amintim din ce în ce mai rar, furați fiind de ritmurile frenetice ale vieții în contemporaneitate. Chiar dacă trecutul comunist nu este în măsură să ofere multora prilej de nostalgie, trebuie să recunoaștem că existența în peisajul epocii a unor caractere precum Petre Țuțea sau părintele Dumitru Stăniloae (sunt doar două exemple din multele care s-ar putea da chiar și dincolo de cadrul strîmt al acestei cărți) este în măsură să producă fiori
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
condița să mi le pot și aminti ulterior, căci visul există doar prin memoria care-l păstrează. Ador visele, chiar dacă sunt coșmarele de care am parte cel mai des. Sunt totdeauna presărate cu obstacole pe care le cunosc și le recunosc. Dar mi-e totuna. Această dragoste nebună pentru vise, pentru plăcerea de a visa, pe care n-am încercat niciodată să mi-o explic, reprezintă una dintre înclinațile mele profunde care m-au făcut să mă apropii de suprarealism. Câinele
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
întoarcerea la cazarmă. La cincizeci sau la șaizeci de ani mă întorc, îmbrăcat în vechea mea uniformă, la cazarma din Madrid, unde mi-am făcut serviciul militar. Sunt foarte neliniștit, merg lipit de perete, mi-e teamă să nu fiu recunoscut de cineva. În sinea mea mi-e rușine într-un fel că sunt soldat la vârsta asta, dar asta e, n-am ce face, trebuie să vorbesc neapărat cu colonelul, să-i explic cazul meu. Cum e posibil ca, după
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
a ținut un foarte scurt, dar percutant discurs, după care a prezentat probele irefutabile pe care le adunase și a aruncat în joc martorii. În fața dovezilor evidente juriul, majoritatea era în favoarea inculpatului, a fost paralizat iar faimosul Hortensius și-a recunoscut înfrângerea. Sentința a fost pronunțată la 14 august. Verres a fost condamnat la exil și la plata către sicilieni a unei sume de patruzeci de milioane de sesterți. Verres ar fi putut ataca sentința printr-un apel în fața poporului, dar
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
Hoga{ și-a pierdut șirul firesc al generației lui literare", scrie Pompiliu Constantinescu despre autorul Amintirilor dintr-o călătorie (19 aprilie 1848-28 august 1917), cam de-o vîrstă cu Slavici, Eminescu și Caragiale ( ultimul i-a fost un apropiat), dar recunoscut ca scriitor abia de către Ibrăileanu (care, tipărindu-i în revistă opera, i-ar fi scurtat-o cu o treime din pagini) și Lovinescu (care-l socotea, în 1928, încă nepătruns în "conștiința publică"). Cei 155 de ani de la nașterea sa
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
un "exil aurit" de zece ani, la Geneva, Sevilla, Veneția și Tanger, după revocarea sa de către generalul De Gaulle. Foarte interesante pentru completarea portretului lui Paul Morand-diplomatul sunt documentele privitoare la procesul intentat de scriitor contra revocării sale. Cu argumente recunoscute de autorul cărții drept valabile în cea mai mare parte, el va reuși să fie reintegrat în departamentul său de la Quai d’Orsay, în iulie 1953, atenuând, dacă nu chiar eliminând complet, acuzația de "colaboraționism". Prezența lui diplomatică în România
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum, cu deplină responsabilitate patriotică și cu facultățile atestate de medicul meu de familie expert în evidențe contabile, pot să spun că mi-e rușine de propria mea nerușinare și îmi vine greu să recunosc, dar sufăr de un conservatorism văr primar cu prostia și de un simț al divertismentului, al cărui izvor se pierde undeva între Renaștere și Evul mediu întâmplător de Romulus Guga. Ce mai e și asta? Nimic, dragul meu, că m-
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
prefectul Gabriel Oprea nu mi se pare mai respectuos față de bucureșteni. Nu demult, el și-a permis să-i laude pe maimarii de sector că au astupat gropile de pe străzile care le intră în atribuții. Presat de ziariști, prefectul a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă liniștit într-o chestiune evidentă și numai strîns cu ușa de presă recunoaște cum
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă liniștit într-o chestiune evidentă și numai strîns cu ușa de presă recunoaște cum stau lucrurile, la ce te mai poți aștepta? Există însă surprize și mai mari. Un ins supranumit Piedone, care se ocupă de piețele din sectorul 6, a dovedit negru pe alb, cînd și-a întocmit declarația de avere că
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
și chiar mai la nord, când nici lumea lectorilor universitari, nici aceea a saltimbancilor sau a ciuntitorilor din abatoare nu v-ar fi străină, pe un palier de filosofie a vieții, atunci, în lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș v-ați recunoaște, neobosiți investigatori într-un multicolor iarmaroc existențial și de aromitoare oglindire în sine. Iar dacă veți lua cunoștință de la un prozator știutor care este prima și cea din urmă obligație a celui ce narează - a te aservi spectacolului, lecturii, de la
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
iarmaroc existențial și de aromitoare oglindire în sine. Iar dacă veți lua cunoștință de la un prozator știutor care este prima și cea din urmă obligație a celui ce narează - a te aservi spectacolului, lecturii, de la primul la ultimul paragraf, veți recunoaște că, perceptiv, dotat cu umor, scriitorului i-au reușit tatuajele pe pagina de carte. Într-o nuvelă în care se interferează două linii de acțiune, de tensiuni diferite, cum este Documentație despre dinozauri și unde anii sunt exact aceia pe
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
rînduri, de William James lui Ralph Waldo Emerson nu se explică doar prin influența binefecătoare a Eseurilor asupra sa din perioada depresiunii nervoase ce i-a premers cariera de psiholog și filozof. Ca și John Dewey mai tîrziu, el a recunoscut în ele punctul de plecare al unei gîndiri preocupată mai puțin de adevăruri imuabile și mult mai dispusă să țină cont de cugetarea emersoniană potrivit căreia "viața este un șir de surprize", pe care o găsim în "Experiența", dar și
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
ne estompăm - chiar și fără să vrem - esența eului. Vorbirea nu e nicidecum oglinda sinelui. Iar dacă e, chiar sinele se vede perturbat (« Cînd vorbesc, mă îmbrac în cuvintele altora, care îmi ies surprinzătoare din gură, de nu mă mai recunosc. Sînt eu? Dar dacă nu, cine vorbește?», p. 34). Relațiile în care eul vorbitor se află cu Cuvintele sînt de iubire resemnat-lucidă («Iubesc cuvintele pe care le am», p. 56) sau chinuitor-geloasă («Iubesc cuvintele pe care nu le pot dobîndi
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
distribuie la diferitele femei în diferite raporturi: mama absolută și târfa absolută. Între cele două tipuri se află realitatea: nu există, cu siguranță, nici o femeie lipsită de orice instincte de târfă (multe vor nega asta și vor întreba cum vor recunoaște curvia într-o femeie, care nu pare să aibă nimic dintr-o cocotă; deocamdată indic în acest sens gradul de disponibilitate și docilitate de a se atinge ușuratic de un străin oarecare și de a-l lăsa să o atingă
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
străin oarecare și de a-l lăsa să o atingă; dacă stabilim această măsură, vom găsi că nu există mamă absolută). După cum nu se poate spune că există femeie care să fie lipsită de orice emoții materne; totuși trebuie să recunosc că am găsit mult mai frecvent apropieri extraordinare de târfa absolută decât asemenea grade de maternitate care să eclipseze total preacurvia." (p.364). Aparenta nonșalanță și în fapt extrema gravitate cu care Weininger reia elemente de folclor machist (s-a
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori, oamenii din jur nu vor acest Paradis. În ambele planuri regăsim inconfundabilul monolog interior ce alternează cu stilul indirect liber, dar există pregnant o diferență de tonalitate; în istoria
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
aș vrea, dacă nu cumva vă deranjează, să vorbesc puțin despre dialogurile din transmisiile de la Bagdad. În primul rînd foarte mulți teoreticieni ai jurnalismului au scris și vorbit foarte mult pe tema reportajelor din zonele de conflict. Aproape toți au recunoscut că ziariștii care transmit din acele zone au cîteva handicapuri majore: cenzura militară, imposibilitatea de a acoperi întregul perimetru al frontului și nu în ultimul rînd imposibilitatea verificării informațiilor "aruncate" de combatanți. În transmisiile de acolo am considerat că este
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
care s-au străduit să țină România la distanță de Statele Unite, unii din interes, alții din prostie și nu puțini ca stipendiați de alte puteri, s-au aliniat, ca soldații de pe aeroport, la vizite oficiale, pentru a da onorul americanilor. Recunosc în aclamațiile de astăzi, revoluționarismul de porunceală din decembrie ^89 al celor căroa le fugise pămîntul de sub picioare cînd și-a luat zborul Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central. Nu-mi fac iluzii că dacă România intră în NATO scapă de
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână se aventurează, degetele pipăie după întrerupător, patru ochi se deschid deodată exact în mijlocul exploziei de lumină și recunosc pentru câteva clipe voracitatea flăcării ei și cedează necontenit în fața farmecului și a zâmbetului tăcut, care spune gata, iar lumina se stinge din nou și mâna este recuperată pentru a fi încălzită. Simpatică pereche de prostuți, așa, împreună, Marta și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
Deși se poate întîmpla (și, în realitate, cel mai adesea se întîmplă) ca însuși criticul să nu poată identifica aceste locuri comune; mai mult, se poate ca propriul său gust să opereze cu ele astfel încît să nu le poată recunoaște ca atare, ori chiar să ajungă să le promoveze, atunci cînd nu le folosește ca argument tocmai împotriva unei cărți care, în mod excepțional, nu le-a căzut pradă. Pînă și în acest caz, scriitorului tînăr i se face un
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]