863 matches
-
calea care Îl conduce de la o cunoaștere mai puțin profundă spre una mai adâncă. Metoda apare ca un instrument de muncă ce-l plasează Într-o situație de ucenicie, de persoană care Întreprinde o acțiune de căutare a adevărului, de redescoperire a unor adevăruri noi pentru el, cunoscute deja de către umanitate; se prezintă ca o modalitate de asimilareactivă a unui sistem de noi cunoștințe, priceperi și deprinderi (tehnici de acțiune), de dezvoltare, concomitent, a potențialităților sale de cunoaștere și de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
dezvoltare, concomitent, a potențialităților sale de cunoaștere și de acțiune. Într-o versiune mai modernă, metoda este interpretată drept o modalitate pe care profesorul o urmează pentru a-i face pe elevi să găsească singuri calea proprie de urmat În redescoperirea adevărurilor sale, În găsirea soluțiilor necesare la rezolvarea problemelor teoretice și practice cu care ei se confruntă În procesul Învățării. Într-un sens mai larg, se poate spune că metoda nu separă, ci unește Într-un tot organic actul Învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și Învățare În funcție de specificul diferitelor obiecte de studiu. De exemplu, adevărurile care fac obiectul științelor naturii (fizică, chimie, biologie etc.), rezultate dintr-un proces de cercetare experimentală, de descoperire, manifestă În mod firesc o predilecție pentru metodele de Învățare prin redescoperire, prin experimentare: adevărurile matematice - printr-un demers sau construcție rațională; adevărurile istorice - prin studiul documentelor autentice, prin tehnici de informare; conținuturile literare - prin contactul nemijlocit cu textul literar; artele - prin demonstrație și exercițiu practic etc. Dar, chiar În cadrul uneia și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
programate și sistematice de Însușire, În condiții cât mai active, a materiei de Învățământ. „A prezenta”, „a preda”, „a comunica”, „a transmite” etc. și, respectiv, „a asimila”, „a Însuși”, „a-și apropria” etc. sau „a conduce spre... cucerirea științei”, „spre redescoperirea adevărurilor” sunt termeni sau expresii care, cu toate nuanțele și varietatea de sensuri, revin cu frecvență În majoritatea definițiilor, desemnând unele dintre noteleesențiale ale acestui concept fundamental În pedagogie - cel de metodă. Admițând această interdependență conținut-metodă, ne vedem nevoiți, În
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
lor de instrumente, pot servi conținuturi diferite (așa cum ne arată, de altfel, și istoria învățământului). Unul și același conținut poate fi transmis și Însușit În moduri diferite, Într-o formă de-a gata, descriptivistă, pasibilă de pasivism sau, dimpotrivă, prin redescoperire, reflecție, acțiune practică, trăire etc., deci Într-o manieră de activizare a funcțiilor mintale constructive și creative ale elevilor etc. 3. Metoda În relația sa cu „subiecții” acțiunii pedagogicetc "3. Metoda În relația sa cu „subiecții” acțiunii pedagogice" Metoda are
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
respectiva multiplicare și-ar putea găsi explicația În: - transferul de metode din domeniul cercetării științifice În cel al activității didactice, așa cum s-au petrecut lucrurile În cazul: metodelor de Învățare pe simulatoare, utilizării anchetei de teren, Învățării prin cercetare sau redescoperire, studiului documentelor și relicvelor istorice, modelării, sinecticii ș.a.; - preluarea și adaptarea unor metode specifice organizării activității economice, culturale sau a altor sectoare. Relevantă În această privință este prezența În Învățământ a studiului de caz, jocului de rol, analizei de situație
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
learning by doing), Învățarea creativă ș.a.; sunt metode care antrenează elevii În efectuarea unor activități de studiu independent pe bază de text scris, de muncă cu cartea, cu manualul și de explorare a mediului Înconjurător, de Învățare prin cercetare și redescoperire, de realizare a unor experimente și lucruri practice, de reflecții personale și exerciții de creație etc. Pentru a desluși aceste Înțelesuri este necesar să facem o distincție Între două tipuri esențiale de Învățare care s-au prefigurat deja: Învățarea figurativă
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se menține la nivelul acțiunii concret-senzoriale, intuitive și nici la cel al acțiunii fizice, manuale, practice, ci acela care gândește, care depune un efort de reflecție personală, interioară și abstractă, care Întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „activismului interior”, psihic, mintal, să devină un purtător al acestuia. Aceasta Înseamnă a privi predarea materiei ca o modalitate a stimulării și dezvoltării capacităților
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
de cunoștințe precis determinate și de imediată eficacitate socială. În consecință, metodele erau adaptate În mod evident acestor sarcini de transmitere autoritară, ex cathedra și de Însușiredocilă, pasivă, a noțiunilor.Chiar atunci când se făcea loc deprinderii cu procesualitatea cunoașterii, a redescoperirii adevărurilor, profesorii suprimau sau scurtau atât de mult fazele esențiale ale cercetării Încercate de elevi (ca, de exemplu, găsirea ipotezelor, alegerea și urmărirea experimentelor etc.) Încât, În acele momente, ei Își impuneau propria lor știință „scutindu-și elevii de a
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a Învăța mai bine când informațiile și operațiile sunt extrem de structurate (algoritmizate sau programate). Aceștia vor avea mai mult de profitat de pe urma metodelor structurate. În timp ce elevii mai buni la Învățătură, cu un potențial mai ridicat, preferă o instruire orientată spre redescoperire, nestructurată, mai mult sau mai puțin nedirijată. Slăbiciunea metodelor structurate constă În faptul că ele neglijează aspectele care țin de geneza noțiunilor, acordând prea puțină importanță factorilor dedezvoltare a acțiunii de Învățare. În schimb, metodele nestructurate sau de autostructurare au
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ar impune un control formal și aversiv asupra efortului de Învățare, ceea ce ar duce la cenzurarea prematură a ideilor, la blocarea spontaneității și originalității gândirii elevilor. În timp ce metodele de influențare indirectă (precum cele axate pe Învățarea euristică, prin cercetare sau redescoperire) ar avea efecte contrare primelor, ar fi favorabile acceptării și utilizării ideilor elevilor, ar dezvolta o motivație mai puternică pentru Învățare și ar conduce spre performanțe școlare superioare. În fine, după modul de influențare directă/indirectă, explicită/implicită specific instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
parte, am avea de-a face cu metode ce țin de activitatea profesorului (metode magistrale, metode de Învățământ ex cathedra etc.), iar la cealaltă extremitate s-ar situa metodele axate pe activitatea elevilor (tehnica textului liber a lui Freinet, pedagogia redescoperirii a lui Brunold etc.). Interesantă și actuală pare să devină și Încercarea de diviziune a metodelor după tipurile de relații profesor-elevi. În acest sens, M. Debesse vorbește despre metode autoritare, directive sau despre metode liberale, permisive, fiecare dintre ele implicând
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Palmade, 1975, p. 59). „A cere ființei umane să redescopere totalitatea culturii sale, pare a fi un lucru imposibil”, afirmă, pe bună dreptate, J. Bruner (Shuman, Keisler, 1973, p. 93). „Unelenoțiuni sau unele fapte se Împacă foarte greu cu metoda «redescoperirii»; procedeul cel mai simplu... este tot acela de a le comunica direct copilului...” - adaugă E. Planchard (1976). Predarea a fost și va rămâne, susține J. Bruner, „considerabil facilitată de limbaj, care sfârșește prin a fi nu numai un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
bine condusă, angajează un sistem determinat de interacțiuni verbale profesor-elevi. În raport cu obiectivele instructiv-educative urmărite, ea Își asumă o multitudine de funcții, ceea ce Îi conferă valoarea unui prețios instrument didactic În mâna profesorului. Ca esențiale se disting: a) funcția euristică, de redescoperire a unor adevăruri și formativă În același timp (conversația de tip euristic); b) funcția de clarificare, de sintetizare și aprofundare a cunoștințelor, cu care elevii au avut un anumit contact cognitiv În prealabil (conversația de aprofundare); c) funcția de consolidare
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
toate zilele, deseori o cugetare profundă este leagănul ideilor, soluțiilor ori deciziilor de la care pornesc ulterior acțiuni sau creații dintre cele mai Îndrăznețe și purtătoare de progres, și În Învățământ, reflecția științifică poate, de exemplu, să conducă mintea elevilor Înspre redescoperirea aplicațiilor tehnice ale științei, sau invers, reflecția În domeniul tehnicii să facă trimitere la cunoștințe teoretice; reflecția artistică să incite la creații literare originale etc. Există și În Învățământ atâtea și atâtea noțiuni sau probleme complexe care nu-și pot
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
puțin Îndelungate și pasionale, subiectul are ocazia să Întreprindă tatonări, să Încerce anticipații, să formuleze supoziții, ipoteze și căi de rezolvare; În mintea lui se cristalizează mai multe variante de soluții posibile, se ajunge la noi elaborări sau concluzii, la redescoperiri de noi reguli, legi, principii etc., seîntrevăd posibilități de control și de verificare a acestora În practică, se contureazănoi sinteze care-l aduc, uneori, În pragul unor adevărate creații personale, originale. O reflecție poate premerge unei decizii Înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și legilor lumii reale, aspecte asupra cărora am mai insistat În capitolele II și III. Procesualitatea și metodologia acestui tip de „Învățare prin descoperire” sunt, În parte, constituite și practicate, În parte - Încă În curs de elaborare. În esență, descoperirea (redescoperirea) În actul Învățării, care are ca temei un contact nemijlocit (sau mijlocit) cu lumea obiectelor și fenomenelor reale, constă În sesizarea a ceea ce se ascunde dincolo de manifestările și aspectele exterioare ale lucrurilor, adică În dezvăluirea raporturilor intime și a legităților
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
-i ajute pe elevi să urmărească sistematic activitățile În care sunt angajați, intervenind Însă cu prudența necesară. El trebuie să sugereze, cu măsură, ceea ce ei nu pot descoperi singuri, având grijă să nu se substituie efortului personal al acestora de redescoperire a noilor cunoștințe. Cu atenție, el va supraveghea efectuarea exercițiilor experimentale În vederea preîntâmpinării accidentelor. 3. Învățarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istoricetc "3. ÎnvĂȚarea prin cercetarea documentelor și vestigiilor istorice" Una dintre cele mai active metode de cunoaștere a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mulți convertiți trec prin aceste experiențe. Există semnale, în cazul multor convertiți, ale acestei apropieri de creștinism, numai că aceste semnale sunt foarte bine ascunse, sunt puternic camuflate în subconștiință, iar convertirea ca atare, botezul și ceea ce urmează înseamnă o redescoperire a acestor semnale, care erau până atunci ascunse. Așadar, o convertire nu înseamnă doar o schimbare identitară, o fractură, înseamnă și o rescriere a întregii existențe anterioare, o reconfigurare a anilor anteconvertire. Deci, iată, aici e paradoxul. Steinhardt, tânărul care
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că este vorba de evenimente la care elevii n-au avut cum să ia parte; activitatea de cunoaștere nu poate să decurgă decât indirect, făcând apel la mijloace care să o faciliteze; procesul de Învățare decurge ca un demers de redescoperire și de reconstituire a conținutului si semnificației evenimentului istoric prin mijloacele științifice ale prezentului. De aici rezultă ca in procesul de familiarizare cu istoria trebuie format la elevi un ansamblu de abilități: perceperea și evaluarea corecta a timpului si spațiului
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
a acesteia. Formularea clară, precisă și explicită a scopului și obiectivelor urmărite, prezentarea lor Într-o formă accesibilă duc la rezultate dintre cele mai bune. Există situații când scopul nu trebuie deconspirat. Lecțiile concepute după strategii euristice, de căutare și redescoperire sau lecțiile prin care dorim să obținem un efect educativ, să formăm anumite convingeri, să cultivăm unele sentințe morale fac parte din acea categorie În care scopul nu trebuie deconspirat. 3. REACTUALIZAREA STRUCTURILOR ANTERIOR ÎNVĂȚATE De felul cum se realizează
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
legislației internaționale reflectate în pledoaria sa de înlocuire a diplomației secrete cu „convenții și organizații internaționale transparente” (Punctul I) și importanța restaurării încrederii națiunilor în principiile domniei unor legi la a căror formulare au contribuit în mod deschis (Punctul VIII) Redescoperirea rolului organizațiilor internaționale Punctul XIV - „o asociere generală a națiunilor trebuie organizată sub forma unor convenții (covenants) specifice, cu scopul de a oferi garanții reciproce de interdependență politică și integritate teritorială tuturor statelor, indiferent de puterea/importanța lor” Interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
condus la progresele materiale ale lumii occidentale. Europa drept far călăuzitor: pașoptismul impune de o manieră radicală alternativă occidentală. Revoluționarii adopta ideea europeană a civilizației că pe o adevarată religie iar modernizarea că pe un crez iacobin. Kogălniceanu, romantic, voia redescoperirea europenismului adormit în interiorul societății prin revigorarea elementelor eroice ale trecutului, prin retrezirea imaginii eroilor istoriei noastre. Însă, pentru alți pașoptiști, Europa nu este altceva decât un țărm al salvării: orientalismul și trecutul este abandonat de o elită ce căuta rapid
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
contemporani, București, 1966 (în colaborare cu Georgeta Dulgheru). Repere bibliografice: D. Florea-Rariște, „Dincolo de ruine”, „Făclia”, 1959, 4069; Iordan Datcu, „Coșbuc văzut de contemporani”, GL, 1966, 37; Poezia ieșeană contemporană, îngr. I. Popescu-Sireteanu, pref. Virgil Cuțitaru, Iași, 1968, 264-270; Zaharia Sângeorzan, Redescoperirea clasicilor, RMB, 1979, 10748; Grigore Smeu, Resursele unei sinteze estetice, „Revista de filosofie”, 1981, 2; Liviu Leonte, Arta și izvoarele ei, CRC, 1989, 27; Grigore Ilisei, Portrete în timp, Iași, 1990, 105-113; Gheorghe Grigurcu, Profesorul poet, F, 1991, 9; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
și Raimundus Lullus, menționa-te în ediția românească. Nu ne rămîne decît să felicităm Editura Herald, Colecția Quinta Essentia, pentru inițiati-va de a ne fi adus în față două texte fundamen-tale din opera hermetică, care cunoaște astăzi un proces de redescoperire și recuperare, relevîndu-se drept una dintre cele mai profunde filosofii mistice din istoria umanității, cu înrîuriri profunde asupra operelor Renașterii europene și asupra întregii epoci moderne. 5.5. TĂRÎMUL CELOR TREI AMIN Așa cum arată și filosoful francez Alain Besançon în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]