777 matches
-
incapabile să surprindă ce este unic și ireductibil într-o opera care se sustrage sensibilității canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor în fața fiecărei provocări. Poate că ar fi mai înțelept să păstrăm un clar-obscur în zona de inevitabilă redundanta a oricărui criteriu. În ciuda acestor precauții, orice ierarhie, oricât de reducționista ar fi, îl recomandă pe Mircea Vulcănescu lecturilor integrale. De la Nae Ionescu la «Criterion» o culegere de texte apărută la Humanitas în continuarea celor trei volume publicate la Editură
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
după cadourile de campanie, sau promisiunile false. În primul scurtmetraj demarat de UDMR, Zeno - șeful de campanie, organizează un training de campanie pentru bebeluși. La începutul training-ului, Zeno atrage atenția asupra scopului pe care îl are filmulețul: "Reprezentarea exclusiv redundantă a comunicației politice este subiectul acestui briefing-session." Bebelușilor li se spune că pentru a fi pupați de politicieni trebuie "să se infiltreze în mod spontan" într-o adunare unde vorbește un politician, să nu saliveze, să nu murdărească scutecele și
Campanie UDMR împotriva trucurilor electorale. VIDEO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/41102_a_42427]
-
ŕ terre: apa "calmează, astîmpără Voința, purifică, într-un cuvînt - răcorește". Acestea fiind zise (și, cumva, de la sine înțelese), e de remarcat că tirania visului este investită, în opera lirică analizată, "cu funcții thanatice". E "un instrument al morții", revine redundant Georgeta Adam, înainte de a lansa o primă comparație nedreaptă pentru Carolina Ilica: "cele șase Ťvisuriť din ciclul Ofelia recurg inteligent la logica substituției vizibilă și în poezia Ilenei Mălăncioiu. Și în ele se produce Ťînlocuireať, uneori cu o urmă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
a vieții: albinele în stupi, peștii "în bancuri rotitoare", "stropii de materie", glasurile "ca niște grăunțe", o "piele zornăitoare", care "își rotește cu grație miile sale de celule". În contrast cu mulți dintre colegii săi de generație, consumați sub raport creativ și redundanți, Nichita Danilov e un poet încă viu, complex și imprevizibil, pentru care viitorul sună bine.
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
privilegiul de a fi disperat” - moartea degustată. Bacovia și Cioran secretă moartea ca pe un dublu al vieții. Moartea e extravitală, construită anume pentru a fi contemplată insistent, monoton, monocord. Textele nu se perimează, lamentoul atroce e mereu actual, economia redundantă a enunțurilor le asigură valabilitatea. Amândoi cultivă o lipsă de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
cincilea personaj este, de fapt, provocarea, factorul de dezechilibru, tentația, gustul teoretic al plăcerii, al nonconformismului nu într-o formă de libertate interioară, ci într-una cu accente maladive, periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit din gesturi leit-motiv, repetitive, pentru fiecare personaj în parte. Lipsa dialogului acestei lumi, chinul comunicării dincolo de eu capătă pe scena diverse înfățișări. În cuplu sau nu fiecare personaj își are momentul sau de solou, susținut superb de fiecare actor
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
din misterul teatrului. Uneori se întîmplă, alteori, nu. Iraționalul își face mendrele. Și e frumos! Nu sîntem roboți învîrtiți cu cheia succesului. Am găsit că major a devenit în montare jocul, irelevant, cu ecranele, de pildă. Cu imaginile penibile și redundante proiectate într-un soi de comentariu pleonastic - dacă se spune "iarbă" într-o replică, vedem iarba pe toate ecranele ce definesc conceptul, submediocru, scenografic. Dacă e vorba despre un agent de vînzări, atunci rulăm imagini cu tot felul de cutii
Forța unui mare actor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7578_a_8903]
-
și încarcerarea în scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
parte", prizat în unicitatea sa: "Noroc că, în pofida tuturor frapanțelor, Mircea Ivănescu și Iustin Panța nu se înțeleg de fapt, "duelul" lor avînd ca temei un conflict de scriitură, în ciuda eforturilor de a le armoniza și chiar a le face redundante". Figura duelului se complică printr-una dansantă, cea dintîi mixîndu-se cu ritmul lasciv de tangou: " Această diferență de ritm contemplativ transformă "acțiunea" îngropată în poeme într-un tango în care avîntul și impetuozitatea unuia trebuie să țină pasul cu lenevia
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit peste ei, oprindu-i" (Dizertație despre rîs). O mistica întoarsă pe dos, consacrată materialităților, se conjuga cu o redundanta a antipoeziei. Corporalitatea expansiva, burlesca (factorul mecanic) apare placata pe factorul viu care e iratiunea existenței, conștientizarea vizionara a iratiunii. Un atemporal "amurg burghez" alunecă înspre reprezentările grase ale picturii flamande, spre opulenta unui stil deja rodat, care facilitează compromiterea
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu nonșalanță nu fac bine nici montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere în căsătorie, își joacă și aici funcția, transformîndu-se, la un moment dat, nu doar în semnul central
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
minimale, dar eficiente din punctul de vedere al "defamiliarizării": o modificare semantică (cazul lui belea, discutat săptămîna trecută), fonetică (moaca devenit moca) sau de construcție (ca în reflexivul te bagi în seamă, asupra căruia voi reveni), uneori atașarea unui sufix redundant (prietenar) sînt de ajuns pentru a atribui marca inconfundabilă a actualității. Schimbări mai vizibile sînt desigur cuvintele noi, creațiile și împrumuturile de tot soiul (de la nașpa la cool ). Ca și în cazul modei vestimentare, se întîmplă chiar să revină cuvinte
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
strică însă acest roman, fără îndoială, ambițios, sofisticat și, până la urmă, bine condus. Cum ar spune Grice, Veronica A. Cara încalcă două maxime, cea a relevanței și a cantității. În primul rând, dialogurile sunt foarte lungi. Nu neverosimile, dar lungi, redundante și plicticoase, deci inutile. Câteva dintre monologurile lui Cezar sunt prea "făcute" și cam demonstrative, când nu ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută în aceste povești care se vor simple "ca Euripide, ca-n poveștile oamenilor supuși destinului" astfel de parazitări teoretice? E vorba probabil despre o tendință explicativă nereprimată, puțin obositoare, puțin redundantă. Suportabilă totuși, pentru că Vasile Andru scrie cu eleganță, iar candoarea narațiunii formează cu aceste popasuri meditative un amestec rar. Memorabile sînt însă povestirile cu adevărat laconice, povestirile pur și simplu. Un bărbat matur și o femeie tînără se întîlnesc întîmplător
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
desemnate: "Astfel de vorbe nu-i prea plăceau electricianului de la firmă, Tarcisio (muncitorul înalt de statură [...] care, cu zece zile mai înainte, fusese văzut de Ambrogio și Stefano". Scenele prezentate inițial contrapunctic devin, de la un moment dat, pur și simplu redundante, încetinind vizibil ritmul narațiunii. Avem acces la gîndurile semnificative ale personajelor (care nu evoluează decît în "prezența" noastră), la rugăciunile lor și la alte detalii și precizări de încadrare. Lumea cărții se construiește meticulos și, sub această privire înceată, distingem
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
fotografiate. Primăria Timișoara e parteneră a proiectului. Regulamentul de concurs e disponibil pe site-ul www. fundatiarubin. ro. Iureș la GoArt l „Ultima bandă a lui Krapp“ Cine și, mai ales, cât este Marcel Iureș pentru scena românească ar fi redundant, nepotrivit chiar, de spus, însă tocmai amplitudinea valorii sale face din ilustrul actor o marcă potrivită pentru programul Agenției GoArt, ale cărei evenimente au ca unic criteriu substanța teatrală. Așa se face că GoArt propune publicului timișorean, în Sala mare
Agenda2006-07-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284740_a_286069]
-
informat în legătură cu amănuntele de ordin tehnic ale acestei ediții. Întâmplarea face să fiu prefațatorul ei. Acesta este motivul obiectiv pentru care am ales să scriu acum, cu puțin înainte de apariție, un fel de avancronică, și nu, eventual, după, o cronică redundantă și, chiar de aceea, moralmente discutabilă. Am însă și o serie de alte justificări, profund subiective, dar nicidecum mai puțin hotărâtoare. Întâi de toate, eu unul nu l-am cunoscut niciodată, față-n față, pe Sorin Stoica. Mai mult decât
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
Dorian Gray și cu ceilalți. Foarte provocat de Dorian Gray și de Oscar Wilde, de lumea lor, regizorul Dragoș Galgoțiu nu poate reduce tendința stufoasă a abordării exhaustive. Spectacolul pierde, cred, din această pricină, în special în partea a doua, redundantă, obositoare. P.S. Rar am văzut în ultimul timp un program de sală atît de rafinat, o prelungire elegantă a ideii de tablou, oglindă, oglindire.
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
marchiz, Marchizul de Sade, scris în timpul detenției sale la Bastilia în 1785, pierdut și regăsit după moartea acestuia. Regizorul, așa cum mărturisea într-un text din 1974, intenționa să rămînă fidel romanului sadian, respectînd cronologia evenimentelor și personajele, dar sintetizînd substanța redundantă a efectelor sadiene în jurul structurii de ansamblu a celor trei mari cercuri infernale, Ťcercul maniilorť, Ťcercul rahatuluiť și Ťcercul sîngeluiť, împreună formînd o arhitectură inițiatică, de o perfecțiune barocă a unui theatrum mundi dement. Diferența esențială o constituie schimbarea cadrului
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
Andreea Deciu Avertizez de la bun ănceput, cu riscul de a deveni excesiv de redundanta cu titlul articolului meu, ca an cele ce vor urma mă voi ocupa de traduceri, nu de ideile propriu-zise dintr-un text. an cursul anului trecut a apărut, la Editură Omniscop, un volum Kierkegaard intitulat Maladia mortală, tradus de George
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin livresc, după cum nu are în vedere nici deposedarea de materie și dobîndirea stării de levitație pe care Brâncusi le-a experimentat cu atîta strălucire. Lupta ei cu lumea denotativa, cu redundantele materiei și cu inconvenientul gravitației se duce, de fapt, pe două fronturi: din punctul de vedere al cadrului fizic și moral, aceasta se desfășoară în spațiul eclezial - a se vedea abundență iconografiei sacre, de la îngeri și pînă la formele asimilabile
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
cantitate și frecvență variabile. Omul secolului XX vede igiena ca pe politețea trupului, începutul și sfârșitul oricărui demers corporal. Dacă am renunța la asta, nu ar mai rămâne nimic. Căci parfumurile, accesoriile, hainele vin după. Modele s-au perindat, câteodată redundante (pantofi cu toc cui sau plat, fuste mini sau maxi, machiaj natural sau "glamour"), alteori reinterpretate sau revalorizate. Oglinda rămâne, dar și obsesia că, undeva, există o Albă-ca-Zăpada, mai tânără, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Obsesie inavuabilă, recognoscibilă doar în gesturile
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
lingvistică generală, dialectologie, semantică, gramatică, teologie, morală, psihologie, psihanaliză, sexologie, comic și satiră, politică, germanistică, turismť etc. etc." Din aglomerarea aiuritoare a domeniilor cunoașterii, am reținut copularea conceptelor "comic și satiră" într-o sintagmă care ar putea fi cel puțin redundantă dacă cele două noțiuni nu s-ar afla într-o relație specială a cărei nuanțare e, de fiecare dată, obligatorie. Faptul mi-a reținut atenția pentru că nu era pentru prima dată când îl întâlneam. Câteva luni mai devreme citisem într-
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ale gândirii (mă rog, atâta câtă este). Asocierile logico-semantice sunt mereu surprinzătoare, așteptarea cititorului este adesea prinsă pe picior greșit, fapt menit să păstreze intactă cota de interes a unei cărți care, la un moment dat, ar fi putut deveni redundantă. O primă sursă de umor în discursul vedetelor este beția de cuvinte. Odată dat semnalul "ON AIR", unii politicieni deschid pur și simplu robinetul vorbelor. Plăcerea lor de a se auzi rostind neologisme cât mai rare este de nestăvilit, iar
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]