967 matches
-
pe cât de dezbătută, pe atât de... nerezolvată. În urmă cu un veac, spolierea arendășească atinsese cote incredibile, a căror culme o poate ilustra plângerea unui țăran din satul Cristești, veteran al războiului din 1877 (Ion Dogaru a participat la asaltul redutei Grivița). După război, i s-a spus că veteranii sunt scutiți de "prestațiunea" la care-i obligau arendașii și proprietarii, numai că, peste trei ani, li s-a cerut s-o plătească... și din urmă! Țăranul fiind lipsit de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu... dinastia Hohenzollern-Sigmaringen. Cariera deputatului și doctorului în drept Candiano-Popescu părea, în 1877, făcută țăndări moment în care solicită să fie trimis voluntar pe frontul cu turcii, ba, mai mult, cere să i se încredințeze comanda formațiunii care va ataca reduta Grivița. Acum, după atâtea decenii, când avem posibilitatea unei priviri mai limpezi și mai detașate, înclinăm a crede în sinceritatea elanului patriotic, fără a neglija procentul de premeditare disperată în miza pe cartea reabilitării față de tron. Sub zidurile Griviței muriseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vorba, deci, de un discurs, de o plimbare, de o "revoluțiune" ca la Ploiești, ci de o cumplită întâlnire cu moartea. După terminarea ostilităților, Candiano a scris cartea "Războiul neatârnării", în care, la pag. 24, citim: "Oastea româno-rusă pătrunzând în redută, Grigore Ion, soldat în batalionul 2 Vânători, ajutat de sergentul Stan Gheorghe și caporalul Nica Vasile, zmulg un steag de la vrăjmaș..." Steagul va fi prezentat prințului Carol și împăratului Alexandru, apoi, dus în triumf la București, închinat în fața statuii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Arsenal. De aici încolo, începând un adevărat circ electoral. Odată cu apropierea alegerilor, contestatarii conservatori afirmă, nu fără a se contrazice și a înșira scorneli cusute cu "rață" albă, că Grivița... ar fi fost goală în momentul intrării trupelor noastre (!!), reduta ar fi luat-o alții, Batalionul 2 de vânători nici n-a luat parte la luptă, Candiano Popescu nu se afla pe front în ziua atacului și tot așa mai departe. Cum se vede, nici nu mai contau cei 117
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și simplu l-a găsit într-un șanț Grigore II (a Lucăi). Trecuseră 18 ani (interval fatidic!) și pretendentul conservatorilor își cerea vehement "drepturile"! La atâta vreme după ce a intrat în Grivița, Candiano va trebui să înceapă lupta pentru... recucerirea redutei, iar Grigore Ioan, care habar n-avea de subterfugiile, chichițele avocățești și sforăriile politicalelor, să-ncerce să-și recapete steagul ce i l-au luat... gazetele. Maiorul Pruncu (conservator) va declara, în plină ședință a Camerei (1892): "Cât despre meritele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în partea inferioară câte o pătură groasă împăturită cu grijă; la perete în partea superioară, o perină nu prea confortabilă capului ce vrea să se odihnească. Pe patul dinspre ușă ,,zace’’ întins un camarad de suferință. L-am lăsat pe redută și tot aici l-am găsit, rezistând (încă), eroic asaltului celor 60 de injecții ce trebuie suportate pe o durată de 60 de zile consecutive. Mai primește zilnic aproximativ 9-13 pastile. * * * Marian, un ins de înălțime medie și îndoit de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ai urcat adâncurile tale / Contra înălțimilor cerești" (Demonism). În această "rivalitate" zidul devine o "armă" proteguitoare: "Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra privirilor mele... râd de voi, regi ai pământului" (Avatarii faraonului Tla). De fapt, ultima sa redută sub stele, perisabilă, lutoasă, redată prin metafora "cojilor" de alună, după care se întemeiază/stă, de veghe, o conștiință tragică: Ce căutați a prinde eternitatea în niște coji de piatră, care pentru mine sunt coji de alună". Zidul conține, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îngr. și pref. Ileana Berlogea, București, 1974 (în colaborare cu Dieter Fuhrmann și Liviu Ciulei); Hermann Broch, Moartea lui Virgiliu, pref. trad., București, 1975; Oskar Walter Cisek, Tătăroaica, pref. trad., București, 1975; Herbert Zand, Moștenitorii focului, București, 1976; Wilhelm Raabe, Reduta roșie, București, 1977; Georg Lukács, Romanul istoric, I-II, pref. Nicolae Tertulian, București, 1978; Heinrich Schliemann, Pe urmele lui Homer, I-II, introd. Radu Florescu, București, 1979; Portocale la fereastra ei (Povestiri germane din trei decenii), îngr. trad., București, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]
-
000 de români și peste 40 000 de ruși. Asaltul asupra Plevnei nu a fost însă încununat de succes (de altfel el fusese devansat pentru a coincide cu ziua de nume a țarului, sfântul Alexandru); au fost cucerite numai trei redute, dintre care numai una singură, Grivița I, a putut fi menținută de ostașii români, care și-au dovedit cu această ocazie înaltele virtuți militare, vitejia și buna pregătire, cu nimic mai prejos decât a aliaților lor. 112. Opinia nefavorabilă asupra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îi botezase soldații din celelalte arme, fiindcă purtau la căciuli pene de curcan) din județul Vaslui a fost glorios 113, de asemenea și bateria de artilerie de sub comanda căpitanului Alexandrescu.114 Țarul Rusiei a acordat trupelor române care au luat reduta Grivița vreo 40 cruci Sf. Gheorghe, iar domnitorul decorează drapelul Regimentului 13 de curcani cu „Steaua României“. În această bătălie s-a distins și Regimentul 5 de infanterie.115 Ion Docan a ieșit din guvern și în locul său a intrat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În cadrul pregătirii ofensivei asupra Plevnei, la 27 august/8 septembrie 1877, Regimentul 13 dorobanți (din Divizia a IV-a de infanterie, cu reședință la Iași) a atacat și a cucerit, după o luptă sângeroasă, redanul (semireduta - „întărire de pământ“) din fața redutei Grivița I, redan care se afla la jumătatea distanței dintre pozițiile române și cele turcești. A fost primul atac, încununat de succes, al ostașilor români aflați în fața Plevnei; pentru vitejia lor ei au fost distinși cu ordine și medalii române
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Regimentul III artilerie, coman dată de căpitanul Gh. Lupașcu, despre care a mai fost vorba în aceste pagini; ostașii acestei glorioase baterii au primit a doua zi, din partea țarului, patru „cruci Sf. Gheorghe“. 115. La lupta pentru cucerirea redanului din fața redutei Grivița I, din 27 august/8 septembrie, a luat parte și batalionul 2, din Regimentul 5 linie, comandat de maiorul Leonida Iarca. În general, informațiile pe care le furnizează aici Constantin Bacalbașa referitoare la participarea armatei române la războiul împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
generalului principe Imeretinski și al generalului Skobelev. Asaltul general a pornit -- după o susținută pregătire de artilerie - în ziua de 30 august/11 septembrie 1877, la orele 15.15. Diviziilor române le-a revenit sarcina de a acționa în zona redutei Grivița, aflată în nord-vestul Plevnei. În timpul luptei înverșunate care a urmat s-a descoperit că în fața lor ostașii români nu aveau o singură redută, ci două, care se sprijineau Regimentul 14 curcani a intrat cel dintâi în reduta Grivița.121
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877, la orele 15.15. Diviziilor române le-a revenit sarcina de a acționa în zona redutei Grivița, aflată în nord-vestul Plevnei. În timpul luptei înverșunate care a urmat s-a descoperit că în fața lor ostașii români nu aveau o singură redută, ci două, care se sprijineau Regimentul 14 curcani a intrat cel dintâi în reduta Grivița.121 Afară de căpitanul Mărăcineanu, Regimentul al 8-lea de infanterie a pier dut pe căpitanul Pană Alexandrescu, pe sublocotenenții Horea, Ulescu, Iarca și Marcovici.122
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în zona redutei Grivița, aflată în nord-vestul Plevnei. În timpul luptei înverșunate care a urmat s-a descoperit că în fața lor ostașii români nu aveau o singură redută, ci două, care se sprijineau Regimentul 14 curcani a intrat cel dintâi în reduta Grivița.121 Afară de căpitanul Mărăcineanu, Regimentul al 8-lea de infanterie a pier dut pe căpitanul Pană Alexandrescu, pe sublocotenenții Horea, Ulescu, Iarca și Marcovici.122 Din Regimentul 5, căpitanul Roman Mihail și sublocotenent Botescu.123 Numărul răniților e mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sublocotenent Botescu.123 Numărul răniților e mare. Bucureștiul este în fierbere și cu îngrijorare așteaptă știrile de pe câmpul de bătaie, pe care edițiile speciale ale ziarelor le aruncă în public. anul 1877 375 prin foc încrucișat. Pentru a ajunge la reduta Grivița II, ostașii Diviziei a IV a au trebuit să străbată și o vale neînregistrată pe hartă (numită apoi Valea Plângerii), urmată de o pantă abruptă. În acest asalt, terminat prin retragerea unităților românești care au ajuns totuși până la șanțurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
II, ostașii Diviziei a IV a au trebuit să străbată și o vale neînregistrată pe hartă (numită apoi Valea Plângerii), urmată de o pantă abruptă. În acest asalt, terminat prin retragerea unităților românești care au ajuns totuși până la șanțurile de lângă reduta Grivița II, au pierit eroic maiorul George Șonțu și căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu și au fost răniți maiorii George Lipan și Petre Maca. Batalioanele românești care au susținut aici greul atacului au pierdut peste 90% dintre ofițeri și jumătate din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu și au fost răniți maiorii George Lipan și Petre Maca. Batalioanele românești care au susținut aici greul atacului au pierdut peste 90% dintre ofițeri și jumătate din totalul ostașilor antrenați în luptă. 121. Pentru cucerirea redutei Grivița I au fost necesare patru asalturi sângeroase, susținute de ostașii Diviziei a IV-a de infanterie română, sprijiniți, la utimele două asalturi și de două batalioane din Divizia a V-a de infanterie rusă. Asaltul decisiv - terminat cu cea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
infanterie rusă. Asaltul decisiv - terminat cu cea mai importantă victorie a bătăliei de la Plevna, de la 30 august 1877 - a început la ora 18 și la el au luat parte militari din Regimentele 5 linie și 14 dorobanți, care au atacat reduta dinspre est și din Batalionul 2 vânători din Ploiești, condus de maiorul din miliții Al. Candiano-Popescu (cunoscut de noi, ca om politic liberal, din paginile precedente ale acestei lucrări) precum și din subunități ale Regimentului 16 dorobanți din Botoșani, care au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
est și din Batalionul 2 vânători din Ploiești, condus de maiorul din miliții Al. Candiano-Popescu (cunoscut de noi, ca om politic liberal, din paginile precedente ale acestei lucrări) precum și din subunități ale Regimentului 16 dorobanți din Botoșani, care au atacat reduta dinspre sud-est, în cooperare cu trupele ruse. Seara, „pe cel mai înalt punct al redutei fluturau rnândre drapelele de luptă ale Batalionului 2 vânători și Regimentului 14 do robanți“ (Istoria infanteriei române, vol. I, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cunoscut de noi, ca om politic liberal, din paginile precedente ale acestei lucrări) precum și din subunități ale Regimentului 16 dorobanți din Botoșani, care au atacat reduta dinspre sud-est, în cooperare cu trupele ruse. Seara, „pe cel mai înalt punct al redutei fluturau rnândre drapelele de luptă ale Batalionului 2 vânători și Regimentului 14 do robanți“ (Istoria infanteriei române, vol. I, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 357). Regimentul 14 dorobanți, despre care amintește aici Bacalbașa („Regimentul 14 curcani“) avea reședința
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de caporalul Nica Vasile și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei pentru cucerirea redutei Grivița I - un drapel otoman, ucigându-i pe cei trei ostași turci care-l apărau. „Ostași, se menționa în Înaltul ordin de zi către Armata română, «dat în domnescul nostru cartier general al armatei de Occident, în Poradim, la 5
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
septembrie 1877». În ziua de 30 august virtutea voastră a încununat cu victoria steagurile române. Regimentul al 14-lea de dorobanți și batalionul al doilea de vânători, împreună cu trei batalioane din glorioasa armată imperială rusă au luat din mâinile inamicului reduta ce el apăra cu atâta înverșunare și un drapel și trei tunuri au fost cucerite de trupele noastre. Aceste trofee, eu ordon a le trămite în capitala țării și a se păstra acolo ca o vecinică dovadă a vitejiei armatei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
s-a hotărât instituirea unei blocade complete a întregii poziții fortificate a Plevnei, renunțându-se la încercările de a cuceri prin luptă orașul. Au urmat, în săptămânile următoare, asalturi locale, printre care acela de la 6/18 septembrie 1877, pentru cucerirea redutei Grivița II, susținut de unități românești din Diviziile a III-a și a IV-a de infanterie și din Divizia de rezervă. După două asalturi și după ce au ajuns, prin luptă corp la corp, până în interiorul redutei, ostașii români au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877, pentru cucerirea redutei Grivița II, susținut de unități românești din Diviziile a III-a și a IV-a de infanterie și din Divizia de rezervă. După două asalturi și după ce au ajuns, prin luptă corp la corp, până în interiorul redutei, ostașii români au fost nevoiți să se retragă, suferind pierderi deosebit de grele, printre ofițerii căzuți la datorie aflându-se: maiorul Nicolae Ion, căpitanul Năstase Ion Grigore din Regimentul 15 dorobanți, căpitanul Bogdan Nicolae Lascăr, locotenentul Călinescu Dimitrie, maiorul Grigore Handoca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]