KorAP: Find »[drukola/base=referențial & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...50 >

1,230 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

29) a. *Afară este o haită. (enunțul este insuficient semantic) b. Afară este o haită de lupi. (30) a. *O sumedenie s-au pierdut. (enunțul este insuficient semantic) b. O sumedenie de informații s-au pierdut. Și unele substantive puternic referențiale (clasa A) pot fi extinse prin asociere cu un grup prepozițional care aduce precizări suplimentare referitoare la membrii grupului denotat. Substantive ca armată sau guvern pot fi extinse, iar substantive ca tineret, brădet, frunziș nu pot fi extinse: (31) a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
grupului: (36) a. O asociație de proprietari a acționat / *au acționat statul în instanță. (cf. Ionescu, 2009) b. Un guvern de liberali nu va lua / *vor lua măsura creșterii taxelor. În enunțurile de tipul celor de la (36), cu substantive puternic referențiale, acordul la plural, prin atracție, este posibil doar accidental, din neatenție. Pe internet se pot găsi exemple în care verbul-predicat se acordă la plural cu un substantiv colectiv din clasa A, dar în contexte cu discontinuitate, în care verbul-predicat și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Un sfert din sală au plecat deja. (exemplu din GALR, II: 378) - vs.: b'. *Sala au plecat deja. (substantivul sală este colectiv prin metonimie, însemnând "oamenii din sală") În engleza britanică, este posibil acordul la plural și cu substantivele puternic referențiale; verbul-predicat se acordă la plural în contextele cu lectură distributivă și la singular în contextele în care este pertinentă lectura de tip grup, colectivă. Prin urmare, ambele tipuri de acord sunt posibile, după cum vorbitorul are în vedere ansamblul sau membrii

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care denotă echipa într-o competiție (funcționând, deci, ca substantive colective): (42) a. Germany have won the competition. b. Madrid have lost three consecutive matches. (cf. http://en.wikipedia.org) Diferența dintre română și engleza britanică în ceea ce privește acordul colectivelor puternic referențiale poate fi explicat prin ipoteza numărului pe determinant, formulată de Dobrovie-Sorin (2009). Conform acestei ipoteze, în română și în celelalte limbi romanice, numărul este o trăsătură aflată pe determinant, în timp ce în engleză trăsătura de număr nu este pe determinant, ci

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fixării acestor norme de exprimare, norma impunând acordul formal. Numeroși factori influențează acordul substantivelor colective în româna contemporană. Dintre cele trei categorii de substantive colective, doar cele din clasa B admit două posibilități de acord. Cele din clasa A, puternic referențiale, impun întotdeauna acordul, iar cele din clasa C, non-referențiale, nu pot impune acordul, din cauză că nu au suficient conținut lexical, fiind doar termeni de exprimare a cantității. Substantivele din clasa B oscilează între valoarea mai puternic referențială și cea mai slab

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
O mulțime de studenți este înaltă. Un alt element care poate influența acordul este tipul semantic de substantiv de pe poziția a doua (cel care denotă ansamblul cuantificat). Unele substantive colective se pot combina cu alte substantive doar dacă sunt slab referențiale, dacă exprimă măsura, cuantificarea. Astfel, colectivul mulțime are sensul mai puternic referențial "adunare de mulți oameni" doar dacă este urmat de substantive cu trăsătura [+Uman]. În astfel de contexte, mulțime poate impune acordul la singular. Dacă este urmat de substantive

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acordul este tipul semantic de substantiv de pe poziția a doua (cel care denotă ansamblul cuantificat). Unele substantive colective se pot combina cu alte substantive doar dacă sunt slab referențiale, dacă exprimă măsura, cuantificarea. Astfel, colectivul mulțime are sensul mai puternic referențial "adunare de mulți oameni" doar dacă este urmat de substantive cu trăsătura [+Uman]. În astfel de contexte, mulțime poate impune acordul la singular. Dacă este urmat de substantive cu trăsătura [-Uman], mulțime are doar sens cuantificator, fiind slab referențial, și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
puternic referențial "adunare de mulți oameni" doar dacă este urmat de substantive cu trăsătura [+Uman]. În astfel de contexte, mulțime poate impune acordul la singular. Dacă este urmat de substantive cu trăsătura [-Uman], mulțime are doar sens cuantificator, fiind slab referențial, și nu poate impune acordul la singular: (52) a. O mulțime de protestatari a plecat / au plecat spre Guvern. b. O mulțime de cărți au căzut / *a căzut din bibliotecă. Acordul la plural se poate face și în contextele cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
implică multe persoane) 2.2. Numele proprii La fel ca substantivele comune, și numele proprii au trăsături de gen și număr, uneori marcate formal și transmise prin acord. Unele nume proprii prezintă neconcordanțe între trăsăturile formale, morfologice, și cele semantice, referențiale. De pildă, numele de familie Poalelungi are formă de plural, dar se poate referi la o singură persoană sau la mai multe; toponimul Tulcea are formă de feminin, dar nu desemnează o entitate cu gen natural; toponimele București, Iași și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen nemarcată: dumneata și formele familiare sau regionale mata, matale, tălică. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul-predicat se acordă la singular (acord formal și semantic, totodată): (90) a. Dumneata ești convocat / convocată la primărie. b. Matale ești glumeț / glumeață. (ii) pronumele de adresare dumneavoastră, de persoana a II-a, marcat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
totodată): (90) a. Dumneata ești convocat / convocată la primărie. b. Matale ești glumeț / glumeață. (ii) pronumele de adresare dumneavoastră, de persoana a II-a, marcat formal pentru plural 56, cu trăsătura de gen nemarcată. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul predicat se acordă formal, la plural: (91) Dumneavoastră sunteți convocat / convocată / convocați / convocate la primărie. (iii) locuțiuni pronominale de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin, la singular sau la plural (în funcție de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
două nominale pot avea trăsături diferite de gen și număr. Acordul verbului-predicat cu aceste sintagme binominale variază între acord cu N1 și acord cu N2. În general, acordul cu N2 este declanșat de faptul că acesta este substantivul mai plin referențial, iar acordul cu N1, de faptul că este interpretat drept centru al sintagmei, fiind într-o poziție superioară în ierarhia sintactică a grupului. Sintagmele binominale cantitative sunt cele partitive și pseudopartitive, eventual și cele generice, de tipul un gen de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trei dintre studenți b. fiecare / oricare / vreunul / unii / niciunul / câțiva dintre studenți Doar primul tip de sintagme, cele de la (i), sunt propriu-zis sintagme partitive, cu un singur referent. Cel de-al doilea tip de sintagme conține două grupuri nominale, ambele referențiale, legate printr-o prepoziție partitivă. În poziția N2 a sintagmelor partitive pot fi substantive sau pronume personale, demonstrative sau nehotărâte: (4) a. o parte din noi / dintre aceștia / din fiecare b. o mulțime dintre noi / dintre aceia În GALR (II

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ca un determinant cantitativ, iar poziția dominantă în grup revine substantivului / pronumelui (atribut) la plural" (II, 378). Așadar, acordul cu N2 se face pentru că (i) N2 este centrul grupului, prin reorganizarea sintactică a acestuia și (ii) N2 este mai puternic referențial. Uneori, acordul cu N2 este analizat și ca un acord prin atracție (vezi GALR, II, 377; Nedelcu, 2009). Însă atracția nu poate explica nici frecvența ridicată cu care se întâlnește acordul cu N2, nici situațiile în care verbul-predicat este antepus

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
sfert / o jumătate / o cincime / 40% dintre ei, majoritatea lor, restul copiilor etc. Sintagmele de tipul doi dintre copii, câțiva dintre ei, un sfert din prăjitură, o mulțime dintre studenți, un kilogram din brânza de la bunica etc. conțin două grupuri referențiale, nefiind propriu-zis sintagme partitive. Ele exprimă partiția la nivel lexical, dar nu sunt sintagme partitive în sens sintactic. Nominalul o parte oscilează între valoarea de cuantificator partitiv și cea de termen plin referențial, ceea ce se reflectă în acord. Atunci când este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
rețetei. e. O căpiță de fân este vândută / *vândut cu 100 de lei. 3.4.3.7. Substantivele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive Verbul-predicat se acordă cu N1, ceea ce arată că substantivele din această categorie sunt pline referențial: (136) a. Un acces de gelozie i se părea nedemn / *nedemnă. b. Un articol de îmbrăcăminte poate fi redus / *redusă cu până la 70%. c. O boare de vânt e imposibilă / *imposibil pe Lună, unde nu există gravitație. 3.4.3

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de usturoi au costat / a costat 3 lei. b. Două căpățâni de usturoi sunt stricate / *este stricat. În concluzie, acordul sintagmelor pseudopartitive depinde de gradul de referențialitate al lui N1 și de tipul semantic de predicat. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
usturoi sunt stricate / *este stricat. În concluzie, acordul sintagmelor pseudopartitive depinde de gradul de referențialitate al lui N1 și de tipul semantic de predicat. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica semantic substantivului cuantificator, dacă acesta are un grad de referențialitate suficient de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
celor două nominale sunt diferite și al celor care implică un pronume personal (în poziția N2). Sintagmele calificative sunt incluse de unii lingviști în clasa pseudopartitivelor, datorită asemănării de structură "de suprafață": nominal + de + nominal, unde al doilea nominal este referențial (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 75, unde sunt citați pentru această analiză Bennis et al. 1998, Corver, 1998, Den Dikken, 2006a). Dincolo de această asemănare superficială, există diferențe sintactice între sintagmele calificative și cele pseudopartitive cantitative, diferențe care impun includerea lor în subclase

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
4., pentru structurile cu pseudoscindare din română. 2.2. Structurile identificaționale În structurile identificaționale, unul dintre nominale specifică identitatea entității desemnate prin celălalt nominal. Structurile identificaționale au în comun cu cele specificaționale faptul că unul dintre nominale este mai puternic referențial (cel care specifică identitatea). În aceste structuri întâlnim aceleași posibilități de acord ca în structurile specificaționale: persoanele I și a II-a au prioritate în fața persoanei a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. (19) a. Acela sunt / *este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Pentru a da un răspuns, Moro propune o versiune puternică a parametrului pro-drop, și anume: în limbile în care pro poate fi permis de morfologia verbală, el trebuie să fie permis; mai mult, pro poate fi asociat doar cu nominale referențiale. Astfel pro conține trăsăturile phi ale nominalului referențial io ("eu") și este structural legat de poziția unde sunt generate nominalele în propoziția redusă. Rămâne întrebarea: care este poziția unde ajunge GD sg. la cause della rivolta? Această ipoteză explică acordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
versiune puternică a parametrului pro-drop, și anume: în limbile în care pro poate fi permis de morfologia verbală, el trebuie să fie permis; mai mult, pro poate fi asociat doar cu nominale referențiale. Astfel pro conține trăsăturile phi ale nominalului referențial io ("eu") și este structural legat de poziția unde sunt generate nominalele în propoziția redusă. Rămâne întrebarea: care este poziția unde ajunge GD sg. la cause della rivolta? Această ipoteză explică acordul din structurile specificaționale și este potrivită pentru limbi

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a. La foamea și setea care-mi e (/*sunt), m-aș opri la primul fast-food. În general, subiectul predicatului existențial nu poate fi articulat definit. În (38a), definitudinea este de tip slab, cerută de prezența propoziției relative (nu de caracteristici referențiale). Cu alte tipuri de predicat, substantivele sunt articulate definit, dar verbul-predicat se va acorda la plural: (38) b. Foamea și setea m-au determinat să intru în primul fast-food care mi-a ieșit în cale. (39) a. *Îmi sunt o

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
eu, care am primit un bilet cadou. - dacă apar elemente de reliefare a unui conjunct, ierarhia persoanei poate fi, din nou, încălcată: (76) Și eu, dar mai ales tu ai primit recenzii foarte bune din partea criticilor. Substantivul subsemnatul se asociază referențial cu persoana I, datorită contextelor în care e folosit (cereri, adrese oficiale). În (77), acordul la persoana I, numărul plural (acord referențial) este obligatoriu: (77) a. Subsemnatul și soția am fost primiți în audiență. b. *Subsemnatul și soția au fost

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pe masă. - f. + f. = f. Sunt însă și contexte în care conjuncții sunt de același gen, însă adjectivul predicativ nu se acordă la acel gen. Aceste contexte implică (i) substantive [+Animat] care prezintă o contradicție în genul formal și cel referențial (ex. ordonanța) sau (ii) substantive [-Animat] de genul masculin: (82) a. Ordonanța și infirmiera au fost răniți / *rănite. b. Copacul și stâlpul au fost puși / puse la pământ de un camion scăpat de sub control. În cazul în care conjuncții sunt

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]