1,191 matches
-
al se acordă la neutru plural cu două substantive masculine coordonate, arată că acordul lui al poate fi și de tip default, nemarcat. Prin urmare, putem conchide că al se poate acorda cu sintagma coordonată la plural, pe baza trăsăturilor referențiale. Mai departe, el transmite aceste trăsături posesivului. Dacă antepunem posesivul, obținem structuri agramaticale: (248) a. *ale mele camion și autoturism de teren b. *ale mele mătușă și verișoară din Bacău c. *ai mei unchi și tată vitreg d. *ai mei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Șovar, Comitativul, în vol. Studii de gramatică, EUB, 2009). (ii) O altă ipoteză care ar putea explica imposibilitatea acordului la plural este legată de faptul că posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de faptul că posesivul are trăsătura inerentă, referențială, de persoană. Prin urmare, (cel puțin) una dintre trăsăturile referențiale ale posesivului nu este disponibilă pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru acord. Posesivul se acordă doar pe baza trăsăturilor formale, iar sintagma coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonată, doar pe baza trăsăturilor referențiale. De vreme ce acordul referențial al posesivului dă naștere unor exemple agramaticale (*pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord cu un anumit controlor. În urma acestor constrângeri de acord, sunt două posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pixul și caietul mele), se poate formula ipoteza că setul de trăsături referențiale se comportă solidar față de acord: dacă cel puțin una dintre trăsăturile referențiale nu este disponibilă pentru acord (trăsătura de persoană, în cazul posesivului), atunci nici celelalte trăsături referențiale (de gen și număr) nu vor putea intra în relații de acord cu un anumit controlor. În urma acestor constrângeri de acord, sunt două posibilități de utilizare a posesivului adiacent sintagmei coordonate: (i) acordul posesivului cu cel mai apropiat conjunct (acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ierarhia acordului în persoană care există și la acordul verbului-predicat: (256) a. eu și tu înșine / însene b. tu și Ion înșivă c. eu și Maria înșine / însene etc. Exemplele de mai sus arată că însuși se acordă conform trăsăturilor referențiale. La fel ca la posesiv, trăsătura de persoană a lui însuși este inerentă, referențială. În GALR (I: 220), se arată că "rolul acordului [formelor de întărire] nu este însă de marcare a coeziunii în cadrul grupului sintactic, ci de marcare a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dintre forme cu structură internă diferită. Pronumele cu antecedent nominal trebuie să aibă forma impusă de coreferențialite, masculin singular. În evoluția internă a limbii, pronumelor anominale li s-a atribuit o altă formă tocmai pentru a arăta că nu sunt referențiale, că nu au un antecedent nominal. În concluzie, realizările acordului în gen cu sintagmele coordonate pot fi explicate dacă presupunem că forma de feminin plural este o formă nemarcată, nespecificată pentru gen. Acordul în gen cu sintagmele coordonate oferă argumente
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suprapunere cu construcția parțial fixată cu mai mult sau mai puțin Substantivul de genul feminin persoană, care poate avea referenți masculini sau feminini, impune acordul formal în limba standard (la feminin). Unii vorbitori acceptă și acordul la masculin, pe baze referențiale. Exemplele următoare sunt de pe internet: (6) Suntem câteva persoane înscriși la facultate care lucrăm în străinătate iar cursurile le obținem foarte greu și târziu. (www.upa.ro) Pentru varianta B, vizitarea insulelor Galapagos se face numai cu participarea a minim
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronumele semiindependent al este coreferent cu sintagma coordonată). În coordonare, al poate avea o formă diferită de număr de antecedentul său, în funcție de valoarea sa referențială (vezi cap. 2. Acordul în grupul nominal). În registrul oral, prin interpretarea greșită a valorii referențiale a lui al, se produce dezacordul acestuia: (20) trupurile președintelui Lech Kaczyński și a Mariei Kaczyńska (Antena 1, 17.IV.2010) - corect: trupurile președintelui Lech Kaczyński și al Mariei Kaczyńska corpurile neînsuflețite ale lui Lech Kaczyński și ale soției sale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalizați din mulți mai mulți câți au fost la început (B1 TV, 24.XI.2007) 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal Acordul în gen și număr al pronumelor personale coreferente cu un nominal se face frecvent pe baza trăsăturilor referențiale (pentru antecedentul colectiv, vezi și supra, 2.1.): (69) au fost luate de patru persoane. Trei dintre ei ... (N 24, 21.V.) mergem acum la Partidul Democrat Liberal. Aceștia sunt convinși că... (Antena 3, 8.VI.) Personalului auxiliar din București
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care substantivele cu neconcordanțe între formă și sens se acordă potrivit trăsăturilor semantice. Astfel, un substantiv colectiv nu poate accepta acordul la plural (*acești guvern, *guvernul aceștia, *guvernul demiși de parlament). Un substantiv cu neoncordanță între genul formal și cel referențial nu acceptă decât acordul formal (*acest slugă, *ministrul aceasta). Excepțiile de la această regulă pot fi considerate fenomene de procesare (Acest slugă de Copos ce să zică... - http://recursul.gsp.ro; eu sunt un slugă sărăntoc, venit din altă lume - www
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un substantiv colectiv pe prima poziție poate accepta acordul la plural (Au venit o armată de oameni, Au trecut o grămadă de ani). Acordul numelor proprii depinde de tipul semantic căruia îi aparțin: antroponimele se acordă semantic, pe baza trăsăturilor referențiale. Toponimele dispun de două posibilități de acord: formal (pe baza trăsăturilor formale) sau conceptual (pe baza trăsăturilor substantivului comun ce denumește conceptul în care se încadrează toponimul (oraș, țară, insulă, munte etc.). Două posibilități de acord, formal sau conceptual, există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a, fie considerăm că verbul are trăsături interpretabile, fie presupunem că avem a face cu elipsa sau nelexicalizarea unui pronume personal. Cu pronumele de politețe de persoana a II-a, acordul în gen al adjectivului predicativ se face pe baze referențiale, iar acordul verbului-predicat, pe baze formale. Astfel, verbul copulativ și adjectivul pot avea trăsături de număr diferite (Dumneavoastră sunteți ocupat). Locuțiunile pronominale de politețe de persoana a III-a, formate dintr-un substantiv și un posesiv (de persoana a II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
semantic al lui N1 (și, implicit, gradul de referențialitate al acestuia). Cel mai important factor este gradul de gramaticalizare al substantivului N1, care are, în general, rolul unei unități de măsură pentru entitatea exprimată de N2. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai important factor este gradul de gramaticalizare al substantivului N1, care are, în general, rolul unei unități de măsură pentru entitatea exprimată de N2. Substantivele cel mai puțin referențiale sunt cele cardinale și cele cantitative generice. Substantivele cel mai puternic referențiale sunt cele care creează o unitate numărabilă pentru N2 masive, substantivele care denumesc forma și substantivele partitive. Pentru acord este important și sensul predicatului, care se poate aplica semantic substantivului cuantificator, dacă acesta are un grad de referențialitate suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întotdeauna semantic, întrucât doi conjuncți la singular se acordă întotdeauna la plural, în topica subiect - predicat. Acordul în gen este semantic cu nominalele [+Animat]. Prin urmare, putem presupune că SCoord este dominată de un centru Index, care conține trăsăturile interpretabile, referențiale, asociate nominalelor. Nominalele [-Animat] nu au trăsături de gen interpretabile, astfel încât acest centru Index nu poate fi folosit pentru acord. Prin urmare, în contextele în care SCoord este formată din nominale [-Animat] se folosește o formă nemarcată (engl. default). Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
percepută în sens larg, fără o limitare strictă la etapa a patra a procesului general listat anterior. În fond, s-ar putea observa că ea este disipată în toate etapele procesului. Chiar generarea subiectului presupune o raportare comparativă la un referențial, ceea ce presupune informații, iar formularea implică o raportare la o schemă teoretică ce este cunoscută. În mod evident documentarea privind stadiul cunoașterii subiectului reprezintă partea laborioasă a colectării informațiilor, în timp ce colectarea informațiilor specifice reprezintă partea dificilă, pentru că este afectată de
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
aria de analiză adecvată este cea a regiunii continentale (eventual intercontinentale). Tot în această perioadă s-a discutat și despre fundamentele naționale ale diferențierii competiționale (Porter, 1990), ceea ce înseamnă că nivelul național de analiză trebuie păstrat ca fiind încă un referențial valabil. Prin suprapunerea nivelurilor și a subsistemelor (mediilor) de analiză va rezulta o matrice dreptunghiulară (vezi tabelul 3.2) ce facilitează sistematizarea analizei. Instrumentalizarea analizei sub această formă, chiar dacă numărul de coloane și linii este diferit, e propusă de majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
listele, ponderile și punctajele să fie rezultatul unui proces de sinteză a părerilor experților din grup. Justificarea fiecărui element din listă, ca și a cuantificării acestora, reprezintă un proces de combinare a elementelor obiective rezultate din comparația cu diferite elemente referențiale asociate concurenților cu elementele subiective generate de opiniile experților participanți la analiză. În cazul firmei Turistix, scorurile finale, calculate în tabelele 7.4 și 7.5, o fixează în cadranul strategiilor SO, ceea ce sugerează adoptarea unui comportament agresiv. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
pastișe; sau poate propune o diferență, și atunci vorbim de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său, narațiunea este dialogică pentru că, în interiorul ei, un autor dialoghează cu un altul, un text dialoghează cu un predecesor al său etc. "Căile referențiale ce se deschid în fața cititorilor nu sunt simple capricii de moment, ci opțiuni impuse de structuri ale discursului și anticipate de întreaga strategie textuală, ca elemente indispensabile ale construcției operei ca atare"50. Principiul intern de construcție al istoriei literare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
semnificat a unui cuvânt" (DSL, 2005: 159) și reprezintă sensul cognitiv al unui cuvânt, sensul "pur intelectual, fundamental și relativ stabil" (idem). Caracteristicile semantice pe care le subsumează funcția denotativă - în opoziție cu funcția conotativă și/ sau poetică - sunt strict referențiale, non-subiective, analizabile în afară de context, de discurs sau "de enunțare". Astfel, "munte" are drept definiție de dicționar: "ridicătură a scoarței pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 de metri" (DEX, 1982). Denotația "munte" este direct
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Robu, 1978: 68). Funcția poetică nu poate fi cercetată izolat. Asociată cu funcția de comunicare, funcția poetică direcționează mesajul lingvistic considerat în sine, în afara relațiilor cu realitatea obiectivă care l-a provocat. Funcția poetică poate fi concurată de participarea funcției referențiale în poezia epică, de exemplu, prin prezența enunțurilor la persoana a III-a ("[...] se vorbiră/ Ei se sfătuiră/ Ca... Miorița). Poezia lirică, scrisă la persoana I actualizează într-o foarte mare măsură funcția emotivă, prin mărcile eului liric. Componentele enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
natura lor ambiguă. Tot mai mult este acreditată ideea (C. Sălăvăstru, 2009; S. Săvulescu, 2003) că mesajul câștigă în credibilitate prin menținerea unei ambiguități controlate. Nu trebuie confundată ambiguitatea de tip jurnalistic cu ambiguitatea poetică, dată fiind potențarea funcției reprezentative (referențiale) în detrimentul funcției poetice a limbajului jurnalistic. David Randall (1998) observa că articolele de presă nu sunt literatură, "a scrie la ziar e altceva decât a scrie un roman sau o nuvelă, dar nu chiar atât de diferit precum le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fără trecut, de nomenclaturi cu reguli stricte. Fiecare paradigmă se află într-o evoluție coerentă, liniară asigurată de caracterul mobil, variabil și universal al sistemului afixelor și afixoidelor: unii termeni sunt resemantizați, alții dezvoltă noi unități conceptuale, perfect adaptate sferei referențiale, dezvoltă metafore specializate - revendicate de contextul socioterminologiei contemporane. Aceste mecanisme sinergetice de organizare a structurilor funcționează atâta timp cât urmează direcția firească de evoluție, în "dreapta potrivire a numelor" (Platon, 2005) cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]