848 matches
-
vulnerabilă la tot felul de ideologii false, „nouvorbă” orwelliană sau alte minciuni. Pentru ca America să rămână o societate deschisă, oamenii trebuie să se dedice căutării adevărului. Acest lucru nu este atât de simplu ca în epoca Iluminismului, pentru că am descoperit reflexivitatea. Respectul pentru adevăr nu mai poate fi considerat de la sine înțeles, devenind o chestiune de valori. Onestitatea și integritatea intelectuale constituie valori pe care America trebuie să le redescopere pentru a se reabilita. Mulți dau vina pe mass-media pentru starea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
principii diametral opuse. Totuși, fiecare prezintă o perspectivă coerentă asupra realității. Cum este posibil acest lucru? Doar prezentând o viziune deformată. însă distorsiunea nu trebuie să fie atât de mare ca atunci când ar fi aplicată acelorași condiții, deoarece, conform teoriei reflexivității, condițiile sunt influențate de modul dominant de gândire. Cel tradițional este asociat cu ceea ce numesc societate organică, pe când cel critic cu societatea „deschisă”. Acesta este punctul de plecare pentru modelele teoretice pe care vreau să le construiesc. Cât de aproape
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
științei: aceleași metode și criterii se aplică atât în studiul fenomenelor naturale, cât și sociale, lucru cu care nu sunt de acord. Există o diferență fundamentală între cele două direcții: obiectul de studiu al științelor sociale are caracter reflexiv și reflexivitatea elimină separarea dintre enunț și fapt, care a făcut procesul critic atât de eficient în științele naturale. Reflexivitatea impune anumite dificultăți procesului critic, care sunt absente în științele naturale. Trebuie să facem distincție între două probleme diferite. Una spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nu sunt de acord. Există o diferență fundamentală între cele două direcții: obiectul de studiu al științelor sociale are caracter reflexiv și reflexivitatea elimină separarea dintre enunț și fapt, care a făcut procesul critic atât de eficient în științele naturale. Reflexivitatea impune anumite dificultăți procesului critic, care sunt absente în științele naturale. Trebuie să facem distincție între două probleme diferite. Una spune că teoriile pot influența obiectul la care se referă, iar cealaltă afirmă că înțelegerea limitată a participanților introduce un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
amintită. Echilibru este un concept abstract modelat după fizica newtoniană și bazat pe prezumpții care nu sunt predominante în realitate. Prin urmare, datele empirice care arată că piețele financiare nu tind constant spre echilibru nu invalidează teoria. Dificultățile impuse de reflexivitate nu sunt cunoscute suficient. Științele sociale s-au străduit din greu să imite științele naturale pentru a căpăta reputația acestora. Teoria economică, în special, ar nega cu orice preț reflexivitatea. Considerând condițiile cererii și ofertei ca fiind date independent, ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
tind constant spre echilibru nu invalidează teoria. Dificultățile impuse de reflexivitate nu sunt cunoscute suficient. Științele sociale s-au străduit din greu să imite științele naturale pentru a căpăta reputația acestora. Teoria economică, în special, ar nega cu orice preț reflexivitatea. Considerând condițiile cererii și ofertei ca fiind date independent, ea a reușit să elimine reflexivitatea din obiectul său de studiu. Ca atare, teoria economică prezintă o imagine deformată a realității, însă distorsiunile sunt greu de demonstrat atât timp cât științele sociale sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Științele sociale s-au străduit din greu să imite științele naturale pentru a căpăta reputația acestora. Teoria economică, în special, ar nega cu orice preț reflexivitatea. Considerând condițiile cererii și ofertei ca fiind date independent, ea a reușit să elimine reflexivitatea din obiectul său de studiu. Ca atare, teoria economică prezintă o imagine deformată a realității, însă distorsiunile sunt greu de demonstrat atât timp cât științele sociale sunt judecate cu același set de criterii ca științele naturale. Teoriile științifice trebuie să ofere predicții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
economică prezintă o imagine deformată a realității, însă distorsiunile sunt greu de demonstrat atât timp cât științele sociale sunt judecate cu același set de criterii ca științele naturale. Teoriile științifice trebuie să ofere predicții și explicații exacte, iar cele care admit existența reflexivității nu pot face acest lucru. Procesul critic întâmpină dificultăți și mai mari dacă iese din sfera științei. Scopul declarat al științei este acela de a genera cunoaștere, care se bazează pe enunțuri adevărate; prin urmare, procesul critic este strâns legat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
aici atitudinea critică este mai puțin decât satisfăcătoare, pentru că nu ne oferă siguranța că deciziile luate sunt corecte. Științele naturale pot ajunge la concluzii solide, întrucât au la dispoziție criterii obiective. Științele sociale pășesc pe un teren mai alunecos, deoarece reflexivitatea interferează cu obiectivitatea; când se ajunge la luarea unor decizii privind programele politice, doar atitudinea critică nu ajută prea mult. Ea trebuie combinată cu un set de valori și convingeri care este apoi supus unui proces de evaluare critică. Credința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
î ca putere militară, misiunea î, voința politică a î, renașterea î, susținerea î negocierile Turciei cu î, Ezekwesili, Oby, failibilitate Epoca î, rezonanța negativă a î, acceptarea î de către societatea deschisă, î radicală, î în realitate, principiile interdependente ale reflexivității și î, condiții departe de echilibru experimentarea î, î pe piața financiară, condiții aproape de echilibru vs î, funcționarea î, î în situații politice/sociale, situații reflexive și î, frica î de moarte, exploatarea î, politica î, sprijinul pentru lupta împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
administrația Bush, î ca dependentă de decizii, î în perioada Iluminismului, failibilitatea din î, eroarea fertilă separând gândirea de î, prăpastia dintre percepții și î, incertitudinea inerentă î, cunoașterea î, manipularea î, aspecte obiective/subiective ale î, cum se produce reflexivitatea în segmentul î, cunoașterea î drept condiție a succesului, gândirea ca parte din î, gândirea separată de î, rațiune abandonarea î sub influența fricii legătura emoției cu î, î în Iluminism, reflexivitate conceptul de î, dificultățile procesului critic cauzate î
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
aspecte obiective/subiective ale î, cum se produce reflexivitatea în segmentul î, cunoașterea î drept condiție a succesului, gândirea ca parte din î, gândirea separată de î, rațiune abandonarea î sub influența fricii legătura emoției cu î, î în Iluminism, reflexivitate conceptul de î, dificultățile procesului critic cauzate î, î și condițiile departe de echilibru î pe piața financiară, î ca interferență, î ca normă, situații de î, teoria î și specialiștii în economie, principiile interdepedente ale failibilității și î, elementul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
dreptul de veto al î în Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, planul î referitor la ordinea mondială, ordinea mondială amenințată de î, valori posibilitatea de a alege î î de care au nevoie Statele Unite, î în societățile deschise, reflexivitatea între oportunități și î, Venezuela, război libertăți civile amenințate pe timp de î, î nuclear, stare permanentă de î, ordinea mondială neîmpiedicând î, lupta împotriva drogurilor, lupta împotriva terorii aliații întorși împotriva Statelor Unite datorită î, î contraproductivă, incompatibilitatea democratizării cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
a dobînzii și a banilor, Editura Științifică, București, 1970). ∗ O excepție o constituie Roman Frydman. Vezi Roman Frydman și Michael D. Goldberg, Imperfect Knowledge Economics: Exchange Rates and Risk îPrinceton University Press, Princeton, NJ, va apărea în 2007). Conceptul de reflexivitate este mai frecvent întîlnit în sociologie. Alvin Gouldner, în cartea sa publicată în 1970, The Coming Crisis of Western Sociology îBasic Books, New York), propunea o sociologie reflexivă - care a devenit ulterior un curent important în sociologie în anii ’70-’80
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în versurile din Trei ierni și Salvarea, este lesne vizibil un progres spre prozodia economicoasă, clasicizantă, în care predomină imagistica, în detrimentul metaforei, guvernată de contextul naturii cosmice, monumentale. Stilul alunecă pe nesimțite spre oralitate, obiectivarea trăirii lirice îmbinându-se cu reflexivitatea pronunțată și distanțarea ironică, purificată de sonoritățile patetice, sporind astfel densitatea comunicării în registrele ideației. Intrarea în diplomație, la sfârșitul anului 1945, deschide perspective deosebit de profitabile pentru fizionomia artistică a marelui clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei este un plus de reflexivitate, o intelectualizare a emoției, trecându-se astfel de la o lirică de notație la viziuni ale sentimentelor.“ Este inexplicabilă insistența cu care Octavian Soviany face din alb negru și din negru alb. Versurile îl contrazic prompt. Imediat după ce citim un poem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Căința este apanajul celor puternici; gesturile celor slabi sunt umbrite de frică. ٭ Emmanuel Lévinas sugerează că locuința joacă un rol important în constituirea interiorității, în constituirea eu-lui. Ceea ce înseamnă că există o strânsă legătură între casă și egoism. Pe linia reflexivității, putem spune că deseori în casa sa omul se vede pe sine; adică locuința ca imagine de sine. Dacă luăm în considerare legătura dintre intimitatea pe care o asigură locuința și propria interioritate (psihicul), ideea este pertinentă. Numai că, prin
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alții educându-i, te educi pe tine însuți. Dăscălia De când afacerile sunt tot mai îmbietoare, Dăscălia nu mai are căutare Disponibilitate Nu orice om este înzestrat cu disponibilitatea sufletească de a ierta. Bogăție Bogăția nu spală mârlănia. Postfață Sub semnul reflexivității diamantului sau dialog între aforisme După lectura unei cărți de aforisme este, recunoaștem, neavenit un demers de fixare, consolidare printr-o postfață. Acest moment, al postfeței, s a consumat deja după fiece secvență a „lecției”, cu fiece aforism în parte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă contaminare mimetică. În Suflet paralel, Anton
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
martir Valeriu Anania, urmăritul, anchetatul și în final, cu ani grei de pușcărie comunistă. La toți, poetul V. Voiculescu apare “cu aceleași trăsături memorabile”...“enigmele creativității sale au rămas aceleași”, blândețea și seninătatea lui le păstrase din tinerețe cu dotația reflexivității. Papadima răscolește fotografii din diverse perioade și circumstanțe familiale, cerc de prieteni, etc. subliniind “blânda interiorizare“, ”iertător cu cele omenești și prea omenești”, mereu ajutând semenii, “necruțător cu el însuși”, exemplu de “onestitate și demnitate”, era “doctorul fără arginți”, manifesta
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă contaminare mimetică. În Suflet paralel, Anton
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
operă vastă cum e cea de față, se pot regăsi, fără îndoială, aspecte definitorii ale celor două etape din vecinătatea celei amintite, așadar metafore subtile, un limbaj nu de puține ori ambiguu, o prozodie care eludează canoanele clasice, tendința spre reflexivitate, un imaginar frecvent insolit care îmbină, în unele cazuri, cotidianul cu oniricul etc. Apelând la termenii lui Wilhelm Scherrer, în poezia lui Gh. Grigurcu se poate identifica prezența tuturor celor trei tipuri de lirică pe care le teoretizează esteticianul german
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
De aceea, apolinic, eul liric observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav, și față de plecarea lui, când tobele ei răsună, ca la orice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și misogine, pur și intransigent, vital și reflexiv, aflat În stadiul estetic de afirmare a subiectivității. Educația sentimentală ocupă În cele două jurnale un loc inegal; la M., performanțele senzoriale sunt subordonate reflexivității și distanțării; la A. (Aura, Aurora), patinatoare și apoi alpinistă, discursul amoros copleșește jurnalul. Dacă intenția lui M. Mincu a fost aceea de a parodia acest tip de discurs kitsch, În care banalitatea și frivolitatea stau alături de formulări problematizante, absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]