1,273 matches
-
doar confirmarea lui; „Procedura se desfășoară în conformitate cu cerințele ...?” întrebări ajutătoare / suplimentare, utilizate pentru obținerea unor răspunsuri mai precise la întrebările care au fost adresate anterior; „Utilizați și alte documente...?”, „Ce instrument se utilizează pentru ...?” întrebări de verificare / confirmare, ce reprezintă reformulări ale unei întrebări, prin care, în cazul primirii unor răspunsuri diferite se încearcă aflarea răspunsului corect; „Confirmați că utilajul a fost verificat... ?” întrebări de completare, care permit trecerea de la un subiect la altul, sau relaxarea respondentului, acestea având de regulă
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
de valori și interese etc. (Sax, 1968; Rotariu și Iluț, 1997). Aceste calități ale chestionarelor vor fi prezentate în secțiunea destinată prezentării metodelor și tehnicilor de măsurare. Revizuirea chestionarului Se realizează în conformitate cu informațiile colectate în urma pretestării și include atît o reformulare a întrebărilor (dacă subiecții au indicat exprimări ambigue, redundanțe etc.), cît și o selecție a acestora (excluderea unor întrebări care afectează fie validitatea, fie fidelitatea chestionarului). După parcurgerea acestei etape se poate trece la realizarea anchetei propriu-zise. Volumul mare de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
care să ilustreze relevanța problemei pentru cercetarea educațională și relațiile acesteia cu alte teme de interes. Acest paragraf este plasat chiar la începutul raportului de cercetare și este un preambul la analiza contextului teoretic al temei de cercetare. Se recomandă reformularea problemei la finalul secțiunii destinate prezentării cadrului teoretic, în termeni nuanțați și cu posibile implicații. Pentru a redacta cît mai convingător această secțiune, puteți trece în revistă următoarele recomandări (Mason și Bramble, 1997; Krathwohl, 1998; Gall, Gall și Borg, 2007
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
ca atare, se refugiază în consumul de stupefiante care le permite să uite frustrarea. Teoria comportamentului problemă/de risc (Jessor și Jessor, 1977). De la apariția sa, s-a constituit într-un punct de referință, iar recent, s-au făcut anumite reformulări care au condus la apariția unei noi teorii și anume teoria comportamentelor de risc ale adolescenților. Teoria acordă o mare importanță sărăciei, inegalității și discriminării sociale pentru apariția comportamentelor de risc. Jessor și Jessor, (1993) aduc în atenție factorii de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
realizat o conexiune modificabilă între o situație și un răspuns și ea este acompaniată sau urmată de o stare de satisfacție, atunci puterea conexiunii crește. Dacă ea este acompaniată sau urmată de insatisfacție, puterea ei descrește”2. S-au găsit reformulări aforistice ale legii. Cea mai reușită, din punctul de vedere al clarității și umorului, pare aceasta: „Ce-ai făcut și ți-a plăcut ai mai face; ce-ai făcut și nu ți-a plăcut nu ai mai face!”3. O
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu alte cuvinte din performanțele acesteia. Din acest punct de vedere, creșterea încrederii publice necesită o îmbunătățire a performanței instituției. Cea mai mare parte a literaturii susține însă explicațiile din ambele surse - prin cultură și prin performanță - și adesea propune reformulări ale problematicii (Jagodzinski, 1998; Mishler, Rose, 1997). În mod similar, Offe (1996) argumentează faptul că imaginile asupra încrederii verticale sau instituționale pot fi clasificate în teorii ale încrederii difuze, respectiv ale încrederii specifice, categorii pe care le voi adopta în
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism“ Moshe Idel și reformularea noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și metodă“, „hermeneutică creatoare“, respectiv
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
rod prin și pentru ceilalți. V.3 „Perspectivism“ Termenul „perspectivism“ are începând cu Nietzsche o istorie conceptuală proprie, fiind redefinit și reinterpretat diferit în contexte diferite. Voi utiliza acest termen nu în accepțiunea lui tare filozofică, ci pornind de la o reformulare, semnificativă, pe care o propune Moshe Idel: „Desemnez cu acest termen [perspectivism] posibilitatea de a interoga o anumită literatură religioasă din perspectiva familiarizării cu o altă literatură religioasă. Nu avem aici nici comparația între figuri și sisteme religioase [...], nici cazul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dar Maria a venit). Însă independent de context, fără alte elemente din contextul lingvistic anterior, enunțurile nu sunt acceptabile. 131 Vom exemplifica doar cu sintagme coordonate aflate în poziția de subiect. 132 Mouret (2007: 42) numește acest tip de juxtapuneri reformulări (fr. reformulations). Am evitat acest termen deoarece este foarte potrivit și pentru tipul C. 133 Este posibil și acordul la plural, dacă cei doi termeni nu formează un "bloc semantic". 134 Cf. Zamparelli (2004), unde se vorbește despre coordonări flat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ci și pe acela al lui Hobbes. Vaughan, spre exemplu, spunea că "tratatul lui Locke este o armă cu două tăișuri: unul îndreptat împotriva lui Filmer și a dreptului divin, celălalt împotriva lui Hobbes"58. Așa cum am arătat mai sus, reformularea teoriei dreptului natural era necesară și pentru că o serie de elemente din filosofia lui Hobbes fuseseră incorporate în ideologia tory, iar ceea ce făcuse posibil acest lucru era ideea lui Hobbes că suveranul nu este parte a contractului original. O serie
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Binelui (însă în formațiuni discursive contrastante la Platon și la Aristotel), formează o primă structură închegată teoretic cu privire la guvernarea demos-ului (trebuie discutată însă punctual și în context). Mai târziu, în imperiul bazileic, acest "plan" va fi integrat parțial, prin reformulare și adaptare la gândirea creștină, atât de "marii fondatori" - Constantin I, Theodosiu I, Iustinian I −, cât și de textele argumentative din perioada mai târzie a iconoclasmului și chiar a isihasmului. Faptul în sine reprezintă, în cheie istorică, a doua etapă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
colectiv mai curând odată cu ordinele călugărilor cerșetori, în secolul XIII, în Italia, și cu activitatea lui San Francesco d'Assisi. Propun valorificarea acestei observații și sub un alt unghi: politeía, chiar și în interpretările ei romane, pierde, în reformulările creștine, valoarea civilă a prieteniei, pe care o transformă într-o valoare simbolică a programului creștin al mântuirii. Slăbirea statutului de factor coagulant al éthos-ului comunitar face ca philía să se estompeze ca valență politică și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urma această linie înseamnă tocmai a face să se întâlnească ideea lui Platon despre divin cu accepțiunile din Vechiul Testament acordate înțelepciunii (Ieremia VIII: 9, II Regi XIV: 20, Proverbe V: 21, XI: 3, XXIV: 12, cf. Tristan 486) și cu reformularea sa de către apologeți. Din acest ansamblu de texte reiese ideea generală că transmiterea în cele două Legăminte este considerată drept vehiculul înțelepciunii, fără de care, potrivit lui Pavel și lui Platon, nu ne putem apropia de asemănarea cu Dumnezeu. Iisus a încredințat
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu o ideologie, în schimb, mai puțin schematică, dar cu un arsenal scenografic la scară urbană impresionant (așa cum am discutat pe larg anterior); toate acestea vor fi preluate de instituția basileică și vor fi transmise imperiului creștin, printr-o amplă reformulare conceptuală. Constantin I, el însuși divus, provoacă în mod aproape automat o reduplicare a imaginarului politic antic, din moment ce preia modelul instituțiilor romane în cetatea sa din orient. Casa basileică îi impune însă ca fundament imaginarului noua teologie a puterii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
De asemenea, etica mediului supune investigației și modul în care omul este îndreptățit să-și realizeze nevoile și interesele proprii ca menbru al acestei comunități extinse. De aceea, o asemenea cercetare presupune adoptarea unei noi atitudini etice, ceea ce duce la reformularea postulatelor filosofice și teologice tradiționale, cel puțin acelea din spațiul cultural european, care stau la baza reprezentării locului omului în natură, dar și la revizuirea modului de viață economic și politic. Ca urmare, nu-i vorba în cazul eticii mediului
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fi inspirați de natură, înțelepciunea naturii poate fi o sursă pentru om, în sensul că putem urma ritmurile naturii, putem lăsa natura să rezolve unele probleme. În concluzie, etica mediului dă un înțeles specific dihotomiei descriptiv/ normativ și duce la reformularea unor probleme vechi într-un nou cadru conceptual, așa cum ar fi și problema urmării de reguli. 3.1.2. Problema demarcației Orice teorie etică trebuie să delimiteze sfera moralității și să stabilească astfel ce anume ține de domeniul moralității și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
persoanelor). Concluzia decurge corect din premise, așa că discuția ține nu de corectitudinea raționamentului, ci de acceptabilitatea premiselor. Cea mai serioasă obiecție împotriva acestui punct de vedere vizează cea de a doua premisă. Aceasta n-ar fi nimic altceva decât o reformulare a tezei egoiste, ceea ce ar face ca argumentul în favoarea șovinismului omenesc să fie o formă a egoismului. În măsura în care egoismul este respins întrucât confundă valorile cu avantajele, ar putea fi criticabil și argumentul împotriva șovinismului omenesc. Altă obiecție posibilă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în raport cu tradiția culturală europeană. Ecologia profundă presupune o reconsiderare a presupozițiilor filosofice și duce în acest sens spre conturarea unui nou mod de a gândi natura în care unul dintre conceptele cheie este acela de "grijă". În final încerc o reformulare a temelor ecologiei profunde din perspectiva unei etici a virtuții. 4.1. Ideea de natură și sensibilitatea romantică Așa cum arătam mai sus, religiile monoteiste și umanismul vechilor greci ar fi inițiat tradiția unei viziuni dominatoare asupra naturii. Cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
identice de text din materialele consultate vor fi obligatoriu indicate cu ghilimele și cu trimitere bibliografica; este de preferat să nu existe mai mult de două citate (maximum patru/cinci rânduri) pe o pagină; * preluările ideilor din materialele consultate (cu reformularea lor de către student) vor fi urmate, la finalul paragrafului, de indicarea sursei, fără să fie obligatorie indicarea paginii/paginilor; * sistemul de citare va fi stabilit de comun acord cu cadrul didactic coordonator; 12. Obținerea acceptului scris din partea cadrului didactic coordonator
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
Catalog), etc.). Incă foarte legată de disciplinele sale de origine dar în ciuda a toate acestea solid ancorată în câmpul științelor informării , se degajă o serie de teme periferice: psihologice (comportamentele de comunicare, procese euristice, reprezentări ale cunoașterii, etc.) ; lingvistice (semiotica, reformulare, paratexte, morfosintaxa, etc.) ; sociologice (sociologia științelor, comunitățile științifice, productivitate științifică, valoare, etc.) ;informatice (baze de date, reperare, sisteme expert, programe hypertex, etc.) ; matematice, logice, statistice (algoritmi, distribuții nongausiene, logica booleană, procese markoviene, etc.) ; economice, juridice și politice (piața de informație
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
ducă la reluarea creșterii economice fără reizbucnirea inflației, la stabilitatea monetară și recîștigarea încrederii. Un asemenea program ar presupune o întărire a statului, a prezenței sale în economie, inclusiv printr-o planificare centralizată, renaționa-lizarea principalelor sectoare industriale și financiare, o reformulare a politicilor monetare și bugetare, un control selectiv al prețurilor ș.a. Dar, așa cum avertiza F. Clairmont, "Criza capitalismului anilor '30, să nu uităm, a fost rezolvată doar prin cursa înarmărilor, apoi prin război". Este o lecție pe care domnul Putin
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
exploatează efecte importante de sens, prin punerea în relație a unui fapt problematic cu unul mai bine cunoscut. Din această perspectivă, discursivă, procedeul reprezintă o activitate de revelare a asemănărilor structurale și calitative a două discursuri, dar și una de reformulare, încît analogia desemnează și un fenomen al actului de interpretare, o manifestare a activității generale ce deosebește unitățile pentru ca apoi să le utilizeze. V. argumentare, inducție. SAUSSURE 1916; COȘERIU 1994; DSL 2001; BUSSMANN 2008 MB ANTIFRAZĂ. Preluată de a n
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un alt punct de vedere. Sursele diverselor informații pe care le vehiculează un text sînt astfel localizate și diferențiate. Segmentarea tipografică, timpurile verbale și recursul la conectori concesivi sînt mijloace curente de semnalare a unui cadru enunțiativ; b) mărcile de reformulare indică, într-un anumit punct al textului, o reluare metaenunțiativă, care este adesea o modificare a punctului de vedere (adică, altfel spus, înseamnă/se numește, într-un cuvînt, în alți termeni etc.) și/sau asociază cu această reluare un marcaj
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decît atunci cînd construiesc o reprezentare nouă sau insolită. În acest caz, ele conțin aproximativ tot atîția conectori cît și textele argumentative și explicative. În schimb, în toate cazurile, descrierile conțin în general mulți organizatori textuali și frecvente mărci de reformulare în încheierea unei secvențe. V. conector argumentativ. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. GM CONECTOR ARGUMENTATIV. Tradiția anglo-saxonă are în uz conectori propoziționali, în timp ce tradiția continentală îi denumește operatori propoziționali, functori sau relatori. Există în limbajul de specialitate o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin pronume) se sprijină pe substantive care întrețin în limbă relații foarte variate, dincolo de sinonimie. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cercetarea coreferinței permite circumscrierea cîmpului de reformulare, dar și identificarea aspectelor sub care este schematizată aceeași situație construită de discurs. Ca anaforă sau cataforă, coreferința oferă posibilitatea de a accede la constituirea obiectului discursului. V. anaforă, cataforă, referință, reformulare. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]