7,041 matches
-
Cel mai bine ar fi să-ți iei tălpășița. Alatriste Încuviință și, cu un suspin interior, se pregăti resemnat, fără grabă, să-și ia rămas-bun. Era limpede că nu se putea Întoarce la el acasă și nici nu se putea refugia În casa vreunui prieten; iar dacă Guadalmedina nu-i oferea găzduire, nu-i rămânea decât să bată străzile, la discreția dușmanilor lui sau a poterașilor lui Martín Saldaña, care puteau fi deja la curent cu Întâmplarea. Contele știa toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău, nici de faptul că i-ai ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e mult mai mult decât capul tău. Oficial, călătoria trebuie să ia sfârșit cu bine, fără incidente, la poarta reședinței ambasadorului englez. Ceea ce vom face chiar acum. Pornise către camera unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-o facă În spațiul larg al străzii decât acolo Înăuntru, Încurcat În mișcări de toată lumea, și unde cât ai clipi te pomeneai străpuns de lovituri de pumnal. Prin Împrejurimi erau și două biserici În care s-ar fi putut refugia și pune la adăpost sacru, dacă era cumva amestecată și Justiția in daravera aceea. Numai că ceilalți Îi barau deja drumul, iar afacerea amenința să ia o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
M-a întrebat dacă sunt din București, i-am spus că sunt din Piatra Neamț, el mi-a povestit cum a venit la oraș, să învețe, fiindcă era de la țară, din zona Olteniei. Avea o poveste interesantă, cu mai mulți bulgari refugiați în satul respectiv, cu care s-a împtrietenit și a ajuns să le vorbească limba. Nu a aflat că e bulgară decât 20 de ani mai târziu, când a fost la Ruse și a înțeles ce vorbeau bulgarii...Mi-a
Ultimul control medical al lui Dumitru Tinu. Ce planuri avea pentru fiul său by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/80452_a_81777]
-
moaștele sale sunt păstrate la o biserică ce-i este dedicată, în Bari, în sudul Italiei. În tradițiile românești, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie; păzește soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură; este iscoadă a diavolului; stăpânește apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec; apără soldații în război, motiv pentru care aceștia îl invocă
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/80607_a_81932]
-
cursul zilei de miercuri, pe câteva bloguri a apărut informația potrivit căreia "colosul media Time Warner Inc. a preluat pachetul majoritar de acțiuni la PRO TV SĂ și urmează schimbări majore la toate nivelurile de conducere. Boss-ul Adrian Sarbu se refugiază sub aripa generoasă a firmei RCS-RDS: discuțiile ultrasecrete cu Zoltan Teszari s-au purtat la Praga și Budapesta. Sarbu va fi co-partener și va manageria toate produsele media ale acesteia în România, Ungaria și Slovacia. În curând, RCS-RDS se va
Andreea Esca neagă faptul că ar părăsi trustul PRO () [Corola-journal/Journalistic/80662_a_81987]
-
ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
Fondul afirmației e călinescian. (Așa cum era și fondul altor câtorva observații originale, pe care le-am rezumat deja în corpul cronicii.) Deosebirea intim psihologică dintre cei doi nu-i atât de mare. Rezervat și el față de rigorismul teoretic, Călinescu se refugia prețios în ideea inefabilului. Raicu preferă să umanizeze și termenii, și literatura, sondând continuu după un abisal dincolo. La care nici nu mai contează dacă ajunge sau nu.
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
cetății, prin porturile Constantinopolei au fost încărcate pentru salvare nu covoarele cetății, nu statuile, picturile, nu comorile de aur și argint -, ci mai ales manuscrisele imenselor bibilioteci, rezumatul istoriei de peste două milenii ale omenirii. Acestea, împreună cu bibliotecarii lor, s-au refugiat în Occident, mai ales la Veneția, unde invenția lui Gutenberg nu-și prea găsea întrebuințare. Într-adevăr, tiparul s-a inventat pe la 1452-1453 - iar Bizanțul a căzut sub turci exact la 1453. Nu a fost doar o coincidență - a fost
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
am întâlnit la un Festival de poezie religioasă (unde fusesem, după Cezar Ivănescu, alți excelenți autori, și eu premiat) pe arhimandritul Chiorbeja, stareț la Mănăstirea Neamț, acesta mi-a vorbit despre colegul său de la Medicina clujeană, Grigore Popescu, un bucovinean refugiat în Ardeal, un om foarte politicos, respectuos, cald... - Să nu abandonăm încă firul evocărilor, pentru a marca un moment dramatic din biografia tatălui dumneavoastră: despărțirea de Bucovina. - Tata trecuse clandestin granița, în 1940, ajutat de învățătoare, doamna Burla, al cărei
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
terminologică e maximă. Numai că așa zicând, decât să fie nostalgice, personajele din Cinema preferă statutul mai puțin stimabil de aiurite. Visătorilor nu li se oferă nici vreo șansă de care să profite, nici vreo lume în care să se refugieze. Rămân undeva între. Singurul dintre ei care creează iluzia că riscă totul (în excepționala Mașină de amintiri) e, la urma urmelor, un biet bovaric. Ce i s-ar putea reproșa volumului e, din când în când, excesul de stil. Se
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un tablou
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
acum, ce poate renaște în orice segment temporal: „Crezi tu că somnul omului de nimic / va zămisli rațiunea și ultimii monștri vor face eforturi vizibile / să-și imagineze umanul? Poți fi tu chiar atît de sigură / că dacă te vei refugia între cărți cu copilul nu vor incendia Biblioteca / sub pretextul că nu se mai vede prea bine în obscuritatea / sfîrșitului de mileniu / fața aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în poezia concretă. Ca trădător, firește, am fost excomunicat de toți, iar pe mine mă umfla râsul, ce era să fac. Cam așa stau lucrurile și cu genurile. Am început ca poet, par excellence, pe urmă am început să
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
prieten al meu era, din punct de vedere nevrotic, un caz patologic. Complet trăsnit, înainte ca așa ceva să fi fost la modă. Pe parcursul acelei perioade am lucrat, pentru scurtă vreme, într-un bistro numit "Barul Cerșetorilor", ținut de o fantastică refugiată din Germania nazistă, pe care o chema Valeska Gert. Era o dansatoare-mim, dar nu numai atât. Lucram fără salariu, numai pe bacșișuri. Ea avea licență doar pentru vânzarea berii, dar obișnuia să depășească limitele licenței. Ca mâncare oferea cârnați și
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, conform Russia Today. O rachetă lansată de forțele aeriene israeliene a lovit intrarea unei școli din orașul Rafah, în sudul Fâșiei Gaza. Școala folosea drept adăpost pentru 3.000 de palestinieni forțați să se refugieze din cauza conflictului Israel - Hamas. ONU a subliniat că este al treilea atac asupra unei școli ONU care gădzuiește refugiați palestinieni. Armata israeliană a admis că Forțele de Apărare Israeliene "au țintit trei teroriști islamici jihadiși aflați pe o motocicletă în
Șeful ONU acuză Israelul: O acțiune criminală! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79077_a_80402]
-
Gabriel e un personaj-ecorșeu: el resimte cea mai fragilă adiere a existenței și reacționează disproporționat la încercările prin care îi e dat să treacă. În constanta lui obsesie de a nu trăi, de a nu se implica, de a se refugia între cărți, Gabriel e împins pe culoarul fascinant-primejdios al decoperirii unei identități pe care n-o bănuia. Prima rană conștientizată e aceea a pierderii limbii - emigrați în Franța, părinții săi vorbesc exclusiv "o franceză desuetă", deprinsă în lungi ani de
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
autorului ("nu-i voi mai spune de-acum încolo tiotea!") să-i facă maică-sei, la un an după deces, cuvenita slujbă funerară. Memorialistul devine elev al liceului din Orhei, unde colegii se grupează în două tagme opuse: "Cei ce se refugiaseră Ťîn regatť, cu părinții, la venirea rușilor, formau gașca nobilă. A doua era a celor care rămăseseră sub ocupație", stîrnind astfel semne de întrebare și hrănind suspiciuni. Pentru aceeași "vină", unii funcționari publici sînt sancționați sau retrogradați. "ŤTribunaleleť de depistare
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
după ce ne-am tot întrebat Ťpe ce bazăť puteau să pună rușii laba pe noi, a început marea hărțuială. Căreia avea să-i urmeze marea vînătoare de Ťrepatriabiliť". Numai omenia șefului de post din comuna de pe Valea Sebeșului unde se refugiase familia memorialistului o ferește să ia drumul întoarcerii; căci aceasta i-ar fi fost soarta dacă omul providențial "nu ne-ar fi trimis vorbă să dispărem din sat, ca să poată raporta că ne-a pierdut urma". Dar spaima că ar
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
avusese enigmaticul Vasili Ivanovici memorialistul va afla abia după decesul lui, din necrologul publicat în Izvestia: fusese general-maior de justiție și președintele Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. "Valurile capricioase și imprevizibile ale timpului" îl aduseseră pe basarabeanul refugiat în relații de rudenie cu șeful supremei instanțe represive a statului din care evadase!
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
transfigura și cele mai mediocre existențe, avântul său fiind alimentat și de lecția pe care a învățat-o de la Dostoievski și Strindberg: "indiferent cât ești de mic, poți să fii la fel de țicnit ca oricine altcineva". Născut de o mamă alcoolică, refugiată la subsolul unei librării din Bostonul anilor '60, Firmin apare pe lume pe o grămadă de confeti provenind din Veghea lui Finnegan, "cea mai puțin citită capodoperă a lumii", hărtiile rupte având menirea să-i "amortizeze căderea în existență". Așezat
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
Liiceanu limite, slăbiciuni, vulnerabilități? Avar cu spovedaniile într-o atare delicată direcție, într-un loc se pronunță neted: "Oricum, fundalul tuturor îndrăznelilor mele rămîne timiditatea". Cu o completare, ca și cum ar vrea să se scuture de ponos: "Nu am greșit niciodată refugiindu-mă în ea. Este o simplă aparență că timidul se închide în singurătate. Timiditatea este de fapt un fel de a invita trăgîndu-l pe celălalt către propria ta reticență și, astfel, un fel de a-i oferi însăși intimitatea ta
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
toată lumea, printre care și trofeul Sundance Film. Aceasta prezintă povestea lui Willy care, după ani de rătăciri, revine în comunitatea de nudiști în care a crescut pentru a-și vizita mama bolnavă, iar apoi, copleșit de amintiri, hotărăște să se refugieze în pădure. Scurtmetrajul "Întoarcerea" (în regia lui Shay Levi, Israel, 2012), câștigătorul marelui premiu la Chicago International Film Festival, este plasat la granița dintre două spații culturale total diferite și spune o poveste despre metamorfoză și identitate. Un tânăr revine
Scurtmetraje celebre la “Noaptea Lungă a Filmelor Scurte” by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79435_a_80760]
-
o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar fi lăsată să iasă la iveală, ar fi considerată un semn rușinos de dezbrăcare în public, apoi întreține
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
întorși de pe front sunt doar "niște suflete pierdute așteptând să meargă în iad" - iar universul descentrat le alterează chiar și funcțiile elementare. Nici unul din ei nu-și duce la îndeplinire misiunea: reverendul Mahon și-a abandonat funcția de îndrumător spiritual, refugiindu-se în "cultivarea grădinii", adică în contemplarea artificială a naturii; Cecily refuză cu încăpățânare să-și respecte angajamentul față de iubitul mutilat; Joe Gilligan însuși pierde întreaga forță retorică pe care-o demonstrase în tren, ca și cum ariditatea fundamentală a așezării sudice
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]