5,383 matches
-
două istorii ale procesului de creație a celor doi autori care au convenit să-și îngăduie bucuria unei călătorii de o lună împreună, din care s-au născut poemele neobișnuite, romanul călătoriei de cercetare academică are drept pandant călătoria de refugiu întreprinsă de Christabel LaMotte în Bretania, proza de idei privind feminismul are drept contrapunct numeroasele istorii mitice hrănind imaginația romantică feminină. Toate la un loc reinventează un romance, un fals strălucit. Arta narativă, o posesie rară Bogăția epică a romanului
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
cuvântul, versul, strofa capabile să spună lucrurilor pe nume. Realitatea înconjurătoare pătrunde, prin biografie, în bibliografia lui Ion Monoran, în însuși modul de constituire și în combustia poeziei sale. Dragostea, ca sentiment "privat", toamna, ca peisaj melancolizant, și esteticul, ca refugiu supraînălțat într-o lume sordidă, sunt abandonate fără mari regrete, în favoarea unei rezonanțe etice a discursului poetic: "Pur și simplu aș vrea să scriu despre/ alții, despre cuvintele care de multe ori/ se simt obligate să spună lucrurilor pe nume
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
ne-au lăsat și cărți și care ne-au lăsat mai ales entuziasmul ideii că viața adevărată nu înseamnă viață socială. Mai ales că, atunci, aceea socială era, cum știi, plină de probleme. Exista, prin acești profesori, un fel de refugiu interior, care se găsește, dacă-l cauți bine, în fiecare persoană. Era un refugiu, cum să zic, activ, o trimitere către sine. Cosmin Ciotloș: În afară de aceștia, formidabili, mai erau și alții, interesanți? Mai era și un domn, Zamfirescu, la literatură
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
că viața adevărată nu înseamnă viață socială. Mai ales că, atunci, aceea socială era, cum știi, plină de probleme. Exista, prin acești profesori, un fel de refugiu interior, care se găsește, dacă-l cauți bine, în fiecare persoană. Era un refugiu, cum să zic, activ, o trimitere către sine. Cosmin Ciotloș: În afară de aceștia, formidabili, mai erau și alții, interesanți? Mai era și un domn, Zamfirescu, la literatură universală. Era cercetător. Și el era foarte bun. Avea, mi-amintesc, un aer foarte
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
pentru că mi s-a părut scenariul interesant, incitant și era o experiență nouă pentru mine. A sosit momentul noilor experiențe pentru mine. Personajul meu e un rege chinuit, care a pierdut totul sau aproape totul și care își găsește ultimul refugiu în amintirea despre copilăria lui", spune Victor Rebengiuc. Tudor Chirilă este scenarist și regizor al noului videoclip Vama. De altfel, "Copilul care aleargă către mare" reprezintă debutul regizoral al lui Tudor Chirilă. "Victor Rebengiuc a fost pentru mine Regele acestui
Victor Rebengiuc, pentru prima dată într-un videoclip muzical: Rege în noul clip al trupei Vama - AUDIO () [Corola-journal/Journalistic/68512_a_69837]
-
cu mașina, la nevoie cu trenul, dar niciodată cu avionul, revoltat din timiditate și pasional din nevoia urgentă de a-și înfrînge melancoliile, Mircea Bochiș părea, pînă nu demult, și un exponent tardiv al Școlii de la Baia Mare. Pictura sa era refugiu din peisagistica socială brută într-un imaginar pe jumătate grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
urgentă de a-și înfrînge melancoliile, Mircea Bochiș părea, pînă nu demult, și un exponent tardiv al Școlii de la Baia Mare. Pictura sa era refugiu din peisagistica socială brută într-un imaginar pe jumătate grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
pe jumătate grav, pe jumatate ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
un accident nefericit, din universul său liniștitor, moftangiul este confruntat cu teribilele forțe ostile ale istoriei reale. Față de această agresiune cine îl poate alina, încuraja? Nimeni, căci moftagiul este orfan. În condiții vitrege, moftagiul nu acceptă lupta, ci își caută refugiul înapoi către un substitut al instanței materne, un înlocuitor al sânului ocrotitor, hrănitor. Acesta este rostul lăptăriei. Lăptăria, pe post de mamă emblematică, satisface trebuințele primare ale suptului și nutriției, deopotrivă cu cele afective. Lăptăria îi reface moftangiului sentimentul demnității
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
astfel că vom lăsa la o parte domeniul. Evident, ce ai găsit, aia ai căutat (parafrazându-l pe Noica) - dar capitole precum: „Între boală și alterarea raportului cu lumea", „Blocajul comunicării", „Revanșa epifenomenelor", „Rupturi", „Ferestre ale cunoașterii de sine", „Iluzia refugiului în lumea poeziei", „Deschiderea la lume și închiderea în sine - un dialog imposibil?" - frizează sociologismul vulgar. Cum adică, „alterarea raportului"?! Poate „alterizare", poate „schimbare". Ceva alterat este ceva stricat după simțul comun („mâncare stricată", de pildă") - dar teoretic acest „alter
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
Ťantiromânismuluiť au fost privite de basarabenii care au trecut prin fața lor ca o dureroasă frustrare și ca o nemeritată ofensă." în primăvara lui 1944, apropierea frontului și teama de a nu cădea din nou sub ocupație determină plecarea familiei în refugiu. "Ne-am pomenit Ťrefugiațiť, cuvînt care s-a ținut scai de noi multă vreme, Ťlucrîndť asupra destinului nostru, la început în bine, mai tîrziu aproape numai în rău." După armistițiul de la 23 august, basarabenii ce-și părăsiseră "baștina" trec prin
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
și fără credință, protagonistul secolului XX este omul hăituit, al cărui prototip se regăsește atît în figura inginerului topograf din Cernăuți, Basarab Zapa, cît și în profilul personajelor, în această carte, secundare (Petra Maier, Leon Schwartz). Epoca e a războiului, refugiului (cît mai departe de ruși, aceasta este ținta basarabenilor și bucovinenilor) și a instalării comunismului cu toate abuzurile știute, pe care noua putere le numește "detensionări de pericole potențiale"; astfel scrie în "fișa postului" lui Neculai Crăciun și a șefilor
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
România re(de)formată de Instituție sînt expresiile aceluiași mecanism care impune nașterea unei lumi noi și doar două căi de a supraviețui: fiecare trebuie să accepte că e un dușman al noii orînduiri sau să-și piardă urma în refugiu, să se ascundă: ori capete plecate ori capete tăiate. Această mecanică a raportului individului cu istoria ivește omul nou, o (anti)utopie specifică tuturor spațiilor concentraționare; iar acesta, dacă vrea să treacă prin viață, trebuie să fie asemeni umbrei, văzut
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu Am fi putut face această afirmație chiar dacă nu ar fi plouat la Cannes, în seara inaugurală. La urma urmei, a fi colegi de juriu înseamnă a te afla în același refugiu. Numai că, de data asta, umbrela a fost cât se poate de prezentă și cu toată forța. Mici adăposturi, plutitoare peste capetele tuturor, negre, numai negre, căci obiectele fac parte din dotarea festivalului. De ceea ce se teme Cannes-ul mai
Cannes, 2013: Nicole Kidman și Cristian Mungiu sub aceeași umbrelă - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79419_a_80744]
-
La întoarcere, autobuzele vor pleca în funcție de fluxul de spectatori, la intervale de 15-30 de minute, până la 6:00. Prețul unei călătorii va fi de 3,5 lei. Publicul va avea la dispoziție și linia de maxi-taxi 445, cu stație la refugiul de tramvai al liniilor 16 și 36 (din stația de metrou Pipera) sau de la Stația Băneasa, ce va circula la interval de 15-20 de minute. Pentru cei care vor veni cu mașinile personale, organizatorii pun la dispoziție două parcări, una
B’estfest: Linie specială de autobuze by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/77969_a_79294]
-
și aplomb: „Vivere pericolosamente - cel mai atrăgător dintre cuvintele de ordine, întrucât creează iluzia că pretinde adeziune la o viață mai plină. Dar nu e decât un slogan ca și celelalte, un vid. Căci ce pericol prezintă neaderarea la comunitate? [.] Refugiul în comunitate are același rol funcțional ca și căutarea distracțiilor : a face să uiți aspectul direct al problemelor și a ascunde fața morții. Comunitatea furnizează certitudini, viața personală nu dă decât aventura minunată a căutării, dar a căutării adevărurilor [...] Detest
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
profesională a recitat versuri, a pronunțat tirade, a îmbrăcat mantii, în duhul unor trecute epoci - ca și în cotidian! Un destin, firește, dar și un act de voință, o opțiune. Activitatea sa de creație, senină, luminoasă, cu răgazuri, raite și refugii în crânguri edenice a compensat pătimașele încordări de pe scena teatrului, dureroasele realități ale existenței sub comunism. Primele sale încercări lirice se înscriu într-un cadru tradiționalist, reformat de ușoare nuanțe moderniste, vitalizând bătrânețile genului: "într-un amurg, argintiul pește a
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
socotite cele mai înalte, ale vieții. Dorind a aduce factorii conștiinței la condiția lor vitală, acesta denunța voința convențională de adevăr drept expresie a unei existențe "decadente", ce-și găsea întruchiparea în religie ca și-n știință văzută ca un refugiu al spiritului religios. O similară tendință de emancipare de sub regimul resimțit ca oneros al convențiilor îl însuflețea pe autorul Tratatului de descompunere, în același duh al dionisismului turbulent, al excesului asumat: "Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte - și reacționez ca
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
lui Mozart și ariile lui Purcell. Paloma învață japoneză, s-a familiarizat cu poezia în forme fixe, citează din Basho. Dar cea mai tainică dintre asemănări este relația cu sora mai mare, ea tulbură într-un mod neliniștitor existența fiecăreia. Refugiile pe care le caută și nevoia ambelor de a ascunde sunt reacții de apărare față de evoluția surorii: Renée alege disimularea ca efect al dramei trăite de sora ei, Lucienne cea frumoasă și strălucitoare, iar Paloma ca să scape de oroarea produsă
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
o explicație o nenorocire din viața familiei și viața surorii mai mari și incredibil de frumoase, care a traumatizat-o profund. Și tot studiu subtil de psihologie se insinuează și din comportamentul precocei Paloma, care își caută în vastitatea apartamentului refugii, ca locuri de evadare din infernul familial. Un roman "melanj-cultural" cu toate ferestrele deschise către filosofie, spre literatură și pictură, spre muzică și cinematografie. Un antiroman postmodern, căci personajele își proclamă simplitatea și claritatea gustului, dar cât rafinament dovedesc preferințele
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
am spus lui Kazan să distribuie în celelalte roluri pe cine dorește el, și m-am întors la Cape, la "Rancho Sânto". Acum era destul de cald ca să se poată înota și, în zilele acelea, Cape putea fi considerat un plăcut refugiu de vară. Dar purtarea prietenului meu continuă să fie excentrică - dacă ar fi să folosesc un eufemism. Margo și Joanna locuiau încă la noi și era nevoie de eforturile noastre concertate ca să-l ținem, oarecum, sub control. Eu, unul, mă
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
știu ce roman, am întîlnit ceva asemănător? Literatura și viața, încă o dată, își dispută pătimaș domeniile...) Eliberat la 4 aprilie 1944, călugărul își propune să devină medic și susține examenul de admitere la Facultatea de Medicină din Cluj, aflată în refugiu la Sibiu. Intrarea rușilor în țară îl îndeamnă să fugă peste graniță, dar încercarea eșuează. După cinci luni de pribegie, își începe, în 1945, studiile medicale la Cluj. Se înscrie de asemenea la Academia Teologică, în anul II, și frecventează
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
aparțin epocii noastre, pasionantă și exasperantă, pe care o îndrăgesc și o detest în același timp. De unde rezultă că judecățile critice la adresa ei, făcute în roman, îmi aparțin în mare parte. Pe cît de mult mă feresc de nostalgie ca refugiu al firilor sentimentale, pe atît de mult caut acel "âgon", spiritul de luptă, de confruntare, atît de îndrăgit de greci. În ceea ce-l privește pe Stauff, convins fiind că nu-și poate influența epoca, el a optat pentru retragere, pentru
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Kuzmina mă duce să văd apartamentul lui Pușkin, apoi, pe canalul Moika, ne îndreptăm spre palatul unde țarul Alexandru avea să fie asasinat de către cel ce va fi numit îndată după asta "Hamletul rus" și unde Dostoievski își va găsi refugiul în timpul profundei depresii pricinuite de moartea mamei sale. Palat al crimei și al doliului. Ne continuăm drumul spre cartierul lui Dostoievski, cartier cu piețe populare, situat la mare distanță de palatele și de coloanele care răsar aici ca trunchiurile de
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
cunoscător și cogitator, își va suporta mai ușor singurătatea. Pe de altă parte, solitudinea nu e pentru el apăsătoare și nu doare efectiv. Ieșit când și când în afara spațiului intim, securizant, poetul resimte o ușoară agorafobie și caută un alt refugiu: subteranele unei Fundații al cărei "arhivar" este timp de cincisprezece ani. Jurnalul poetic filtrează la maximum realitatea și viața exterioară, savurând în schimb liniștea deplină a interiorului. Când privirea se întoarce totuși spre realitatea înconjurătoare, aceasta își pierde contururile și
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]