269,203 matches
-
lui Porthos, citim: Am un fiu, în comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne, în sfîrșit, Aramis și relația sa cu ceilalți. Nu este deloc întîmplător că singurul indiciu în acest sens se găsește nu în interiorul ciclului dedicat muschetarilor, ci în altă parte. Se știe că Aramis, cel mai "misterios" dintre cei patru, se află deseori aiurea, ocupat cu
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
aferent par a-i scăpa printre degete autoarei. Teribilismele în lanț ale cuplului (cățăratul pe acoperiș în gerul iernii, în haine subțiri sau hoinăritul prin oraș una în căutarea alteia, după indicii vagi, de exemplu) ar putea defini plauzibil o relație de tip heterosexual și adolescentin, nu una între lesbiene. Jocurile sexuale nu duc niciodată la consumarea explicită a actului. Pe de altă parte, scenele de amor hetero- sînt cît se poate de credibile. în plus, bărbații din text se rețin
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
Ca idee literară, Ravelstein păcătuiește tocmai printr-o exagerată și neechivocă evaluare a personajului din titlu. Dacă există o ironie implicită, eu nu am reușit s-o văd - și nici nu cred că ea ar trebui să stea în vreo relație oarecare cu traficul de identitate dintre personajele cărții și persoanele reale. E de dorit ca primele să convingă prin ele însele. Or, tocmai asta nu fac. Ravelstein trece, pentru Chick - și implicit în ochii cititorului - drept o autoritate infailibilă în
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
ediție a Festivalului de la Sibiu cu alte două spectacole ale sale, a fost de natură să mă provoace. Am văzut așadar Hamlet. Dreams, în interpretarea Teatrului Academic de Stat "Taras Șevcenko" și Othello?!, cu actorii Teatrului "Radu Stanca". În amândouă, relația montării cu textul shakespearian e cum nu se poate mai liberă. Zholdak ilustrează indiscutabil ceea ce George Banu numește "regizorul celibatar", cel care "a rupt contractul de mariaj" cu autorul de literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
Unele "rezolvări" regizorale sunt recurente, născând fireasca dilemă a distincției dintre stil și manieră. Sacrificarea Desdemonei amintește de uciderea Elevei din Lecția lui Ionesco. Othello și Iago sunt niște profesioniști ai crimei pe care îi leagă gustul pentru sânge, o relație explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
soția sa Irinel. "Ne mor poeții" mari - Gellu Naum, acum Doinaș. I. D. Sârbu avea și el destinul legat de întâlnirea cu Doinaș. I-ai cunoscut pe amândoi, ai fost cu amândoi în corespondență. Poate ar fi interesant să vorbești despre relația ta intelectuală cu Doinaș și Sârbu. Virgil Nemoianu: Am intrat în contact cu "Cerul literar" cam prin 1958 (eram în anul 2-3 la Filologia din București) prin Negoițescu și prieteni ai săi. Pentru mine a fost pur și simplu o
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
și în tranziție și nu numai că el însuși nu este prea traumatizat, dar își trimite și copiii, după buna tradiție a preoților de țară, tot către nobilul meșteșug al artelor. Lucrînd corect și tradițional, el se înscrie perfect în relația economică de tip clasic: decontarea se face la livrarea mărfii, cu acont sau fără, iar lucrările ajung, în mod legitim, la muzeu, la colecționari, în instituțiile și în spațiile publice. Critica este intotdeauna vigilentă și cu entuziasmul neștirbit, în timp ce istoria
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși simbolici și creatori ai unui spectacol voit efemer. Refuzînd stocarea și muzeificarea, ei refuză implicit piața și impurele ei mecanisme de tip bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație vînzare - cumpărare. Pentru că ei nu vînd, ei oferă. Și din ofertă dispare cu totul miza și iluzia eternității pentru a se instala, umilă, coabitarea spontană ( și vag adulterină) cu clipa celorlalți. Adică a acelora care au nevoie de S.O.
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
aceeași piață, bătrînă, parșivă și nimfomană degeaba ca o codoașă, lucrează prin avansuri, adică prin finanțări la pornire. Istoria, cu murdăriile și cu nenumăratele ei cinisme, își plătește, de fapt, agenți publicitari și își exhibă rănile supurînde și chipurile dezagregate. Relația artei cu piața sau, în esență, cu banii, este o fatalitate și toate încercările artistului de a dovedi contrariul nu pot fi decît ori o imensă naivitate, ori o prostie inexplicabilă, ori un început de escrocherie. Tertium (adică, pardon, quartum
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
de a dovedi contrariul nu pot fi decît ori o imensă naivitate, ori o prostie inexplicabilă, ori un început de escrocherie. Tertium (adică, pardon, quartum!) non datur! Dar, de fapt, el știe bine acest lucru și luptă eficient pentru o relație cît mai corectă cu istoria și cu piața. Iar dacă viitoarea Linda Evanghelista își dă cu presupusul că mariajul cu un artist ar fi un soi de fotosinteză sau, treacă de la mine, un fel de polenizare, în afara malaxorului cotidian, se
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
a acestui text a fost scrisă, cu vreo doi-trei ani în urmă, pentru revista Dilema. Sau poate pentru puiul său Vineri! Cam așa se vedea atunci artistul și se întrezărea piața de artă. Și acum este exact la fel în ceea ce privește relația artei cu mediul economic, însă cu mica diferență că instrumentele pieței s-au diversificat și s-au multiplicat. Doar într-un an de zile au apărut, numai în București, vreo șase magazine de artă și antichități tip Consignația și cca.
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
neamțul" este luat prizonier de turci și mai are ocazia să-i spună lui Brâncoveanu câteva cuvinte memorabile: "...de sunt și rob, astăzi am căzut în robie, iară tu ești rob de când te-au făcut tată-tău". Adevărul este că relațiile lui Brâncoveanu cu Poarta sunt complicate, păguboase și stresante, dar în primul rând ele sunt foarte umilitoare. Fiindcă "serviciul de protocol" are câteva scăpări cu ocazia vizitei sultanului, Brâncoveanu este nevoit să-și arate supunerea și fidelitatea prin exces de
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
liberă "fițuică murdară") Pe această cale îi mulțumim unei jumătăți din familia prezidențială pentru bunul simț dovedit", scrie România liberă citînd surse de la Cotroceni. Tot în acest ziar se scrie pe prima pagină că faimosul Ristea Priboi ar avea unele relații de afaceri cu doi sirieni, frații Omar, relație pe care ziarul citat o consideră incompatibilă cu calitatea de deputat a lui Priboi. N-ar fi prima oară cînd Ristea Priboi e dovedit ca incompatibil cu o funcție. Funcția despre care
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
unei jumătăți din familia prezidențială pentru bunul simț dovedit", scrie România liberă citînd surse de la Cotroceni. Tot în acest ziar se scrie pe prima pagină că faimosul Ristea Priboi ar avea unele relații de afaceri cu doi sirieni, frații Omar, relație pe care ziarul citat o consideră incompatibilă cu calitatea de deputat a lui Priboi. N-ar fi prima oară cînd Ristea Priboi e dovedit ca incompatibil cu o funcție. Funcția despre care scrie însă România liberă nu credem că-l
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
Rodica Zafiu Tema relației dintre limbaj și Internet are deja o bibliografie considerabilă, aflată în continuă creștere (reflectînd, de fapt, chiar ritmul rapid în care se dezvoltă noile mijloace de comunicare electronice). în mulțimea cărților și articolelor produse în ultimii ani - din perspectiva sociologilor
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică proverbul popular: ? Relația între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari din provincie, care-i dădeau care ce putea: niște brînză, niște cîrnați, un pui sau doi; cel puțin
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
excelent gust în materie de proză contemporană străină: Alexandru Mușina e cel pe care l-am auzit printre primii vorbind despre Italo Calvino, cu o admirație de cunoscător adevărat. Tot Alexandru Mușina are o foarte actuală și interesantă părere despre relația poeziei cu publicul, e un fel de democrat al acestei relații. Alexandru Mușina e unul dintre cei mai fini cunoscători de poezie universală și dacă toată ursuzenia creată de bătăliile pierdute pe cîmpul literaturii (ce vocabular războinic desuet!) ar fi
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
cel pe care l-am auzit printre primii vorbind despre Italo Calvino, cu o admirație de cunoscător adevărat. Tot Alexandru Mușina are o foarte actuală și interesantă părere despre relația poeziei cu publicul, e un fel de democrat al acestei relații. Alexandru Mușina e unul dintre cei mai fini cunoscători de poezie universală și dacă toată ursuzenia creată de bătăliile pierdute pe cîmpul literaturii (ce vocabular războinic desuet!) ar fi dată la o parte, ar rămîne poate un profesor de "scriere
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
urmarea unui șir de întâmplări. Pentru mine a fost mai întâi un schimb de trei zile între scriitorii români și elvețieni. Ăsta a fost primul meu contact la fața locului cu țara dumneavoastră. A urmat o în treagă țesătură de relații literare, legate atunci, sentimente de simpatie și de prietenie chiar, a trebuit o legătură relativ oficială între România și Elveția care s-a realizat pentru mine prin Ambasada României de la Berna, în special grație activității consilierului cultural de pe atunci, domnul
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
în patria sa) Senyoria, apărută în colecția "Biblioteca de Cultură Catalană" a Editurii Meronia. Articolul lui Jaume Cabré, Despre cărți și polemici, publicat în cotidianul barcelonez Avui (6 mai 2002) arată că și în cealaltă extremitate a Europei problemele și relațiile autor-editor-librar-cititor sunt aidoma celor de pe meleagurile românești. (J.B.M.) Librarii sunt nemulțumiți de supraoferta venită din partea editurilor. Patru mii de titluri noi pe lună. Spun că nu au spațiu pentru ele. Spun că sunt obligați să țină cărțile prea puțin timp
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
ele însele exemple în această privință. Linia de demarcație între psihanaliza clinică și cea aplicativă are o valoare preponderent operațională - din momentul în care este absolutizată însă, ea devine exagerată și reducționistă. Traducerea acestei cărți care atinge aspecte principiale ale relației dintre concepte și ilustrările lor era necesară fie și "numai" în calitate de analiză a unor rezistențe la psihanaliză. Una dintre rezistențele cele mai caracteristice ale societății românești a constituit-o dezvoltarea, în acești ani, a unei psihanalize preponderent culturale. întru totul
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
se țese pe trama istoriei Irlandei interbelice și postbelice. Povestea nopții și Farul din Blackwater (publicate în 1996 și, respectiv, în 1999) explorează tema homosexualității. Povestea nopții a apărut de curînd la Editura Polirom, în traducerea și cu postfața mea. Relația lui concretă cu literatura irlandeză e vizibilă în antologia publicată de Penguin Books în 2001, Irish Literature. Selecția textelor, începînd cu Swift și terminînd cu Emma Donoghue, îi aparține, cum și "Introducerea", o sumă de intuiții critice și formulări memorabile
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
a născut în 1902 și a murit în 1999. Pentru că în anii '90 lucrurile au luat o altă turnură, a fost supus unei examinări mai atente. Am scris un articol de 15.000 de semne unde am încercat să tratez relația mea cu el, despre conținutul emisiunilor, al romanelor. Nu cred că articolul a fost suficient de lung, aveam nevoie de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
cercetătorului neliniștit și mereu însetat de miracolul camuflat sub aparențele amăgitoare ale obiectelor. Memoria demiurgică și spaima de vid Dacă peisajele italiene, oricît ar fi ele de puternic personalizate și de riguros controlate ca mesaj afectiv, rămîn, totuși, într-o relație clară și asumată cu lumea exterioară, lucrările expuse la Galeria Sabina&Jean Negulescu se înscriu într-o cu totul altă perspectivă. Realizate divers din punct de vedere tehnic și construite la fel de imprevizibil din punct de vedere fizic, aceste lucrări, în
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
și care și după o sută de ani e considerată încă destul de nebuloasă. E vorba de interpretantul final, proiectat de Charles S. Peirce să se refere "la maniera în care semnul tinde să se reprezinte pe sine ca fiind în relație cu obiectul său". Eco traduce finalitatea interpretantului în spiritul filosofiei pragmatice, ca pe o "obișnuință de interpretare". De acord. Dar pe lângă această obișnuință, contează și latura autoreferențială a semnului, care se cere contemplată în sine, dincolo de valoarea denotativă, chiar și
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]